FRANCIZĂ (FRANCHISING)
metodă modernă de a începe şi de a desfăşura o afacere pe cont propriu, respectiv, de a produce şi/sau de a comercializa, într-un anumit spaţiu, bunuri şi servicii care au fost
metodă modernă de a începe şi de a desfăşura o afacere pe cont propriu, respectiv, de a produce şi/sau de a comercializa, într-un anumit spaţiu, bunuri şi servicii care au fost
persoana care plăteşte una sau mai multe taxe pentru a-şi câştiga dreptul de a face afaceri cu o companie franşizor; f. primeşte de la franşizor dreptul
o persoană fizică sau juridică, o companie (firmă) care a pus la punct un anumit proces de producţie sau de comercializare, respectiv, o anumită metodă de succes în
tip de clauză a contractului de export în conformitate cu care vânzătorul plăteşte cheltuielile de transport şi asigurare a mărfii până la locul de îmbarcare, adică bordul vasului
MILTON (n. 1912), economist american, profesor universitar. A urmat cursurile Universităţii Rutgers. După absolvirea cursurilor universitare, M. Friedman îşi continuă pregătirea la Universitatea Chicago, unde obţine titlul de
formă de reprezentare a relaţiei dintre cantitatea cerută dintr-un bun pe o anumită piaţă şi un număr de factori economici. În calitate de variabilă dependentă, cantitatea cerută se află în relaţie directă sau
relaţia care descrie legătura funcţională dintre venit şi cheltuielile de consum (exprimate ca variabile agregate), pe de o parte, şi consum şi alţi factori în afară de venit, pe de
funcţie complemen- tară celei a consumului, împreună cu care alcătuieşte totalul venitului. Astfel, în cazul unei funcţii a consumului simplă, definită C = a + bY (unde: a reprezintă consumul
formă de prezentare a relaţiei dintre cantitatea oferită pe o anumită piaţă (variabilă dependentă) şi o serie de factori economici care o influenţează (variabile independente. De exemplu, cantitatea oferită din bunul x
relaţie între producţie şi resurse (factorii de producţie) folosite pentru obţinerea acestei producţii, între output şi input, bazată pe o anumită stare a tehnicii şi tehnologiei. Generic f. de p. este de tipul
relaţie de dependenţă funcţională între utilitatea totală scontată a se obţine şi consumul unor doze dintr-un bun material şi/sau serviciu. F. de u. este deci de tipul: UT, sc = U(Xi), unde: UT,
(v. FLUXUL CIRCULAR AL VENITULUI) FLUXURI REALE, deplasarea sau mişcarea bunurilor şi serviciilor între unităţi economice sau instituţionale, sectoare instituţionale din aceeaşi ţară sau din ţări diferite (v.
(v. FREE ON BOARD) FOGEL, WILLIAM R. (n. 1926), economist american, specializat în istoria economiei S.U.A. A absolvit cursurile la Universitatea Columbia din New York, în 1960 şi,
(FEOGA – în franceză), fondul bugetar al Uniunii Europene pentru finanţarea Politicii Agricole Comunitare şi parţial al programelor structurale. Reprezintă cel mai mare capitol al Bugetului Uniunii (ex.,
(capital de lucru), volumul activelor circulante ale întreprinderii din care s-au scăzut pasivele curente ale acesteia. Activele circulante sau curente includ disponibilităţile băneşti (în numerar
orga- nism internaţional, creat în anul 1958, de către membrii Comunităţii Economice Europene şi destinat promovării şi dezvoltării economice şi sociale a ţărilor asociate şi teritoriilor de peste mări. Formele
fond constituit din resursele băneşti disponibile ale indivizilor în vederea plasării lui în diferite domenii de activitate economică pe criterii comerciale. Transformarea micilor economii ale populaţiei
fond constituit de către Comunitatea Economică Europeană în anul 1976, având ca destinaţie sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare, care aveau statut de membru asociat. Ca urmare
fond înfiinţat în anul 1975 de către Comunitatea Economică Europeană, cu scopul finanţării nerambursabile a programelor de dezvoltare a infrastructurii din zonele cu probleme din ţările membre.
totalitatea terenurilor (inclusiv cele acoperite cu ape) de pe teritoriul unei ţări. După destinaţie, f.f. este alcătuit din: terenuri cu destinaţie agricolă (arabile, păşuni şi fâneţe, vii, livezi şi pepiniere etc.);
metodă modernă de a începe şi de a desfăşura o afacere pe cont propriu, respectiv, de a produce şi/sau de a comercializa, într-un anumit spaţiu, bunuri şi servicii care au fost
persoana care plăteşte una sau mai multe taxe pentru a-şi câştiga dreptul de a face afaceri cu o companie franşizor; f. primeşte de la franşizor dreptul
o persoană fizică sau juridică, o companie (firmă) care a pus la punct un anumit proces de producţie sau de comercializare, respectiv, o anumită metodă de succes în
tip de clauză a contractului de export în conformitate cu care vânzătorul plăteşte cheltuielile de transport şi asigurare a mărfii până la locul de îmbarcare, adică bordul vasului
MILTON (n. 1912), economist american, profesor universitar. A urmat cursurile Universităţii Rutgers. După absolvirea cursurilor universitare, M. Friedman îşi continuă pregătirea la Universitatea Chicago, unde obţine titlul de
formă de reprezentare a relaţiei dintre cantitatea cerută dintr-un bun pe o anumită piaţă şi un număr de factori economici. În calitate de variabilă dependentă, cantitatea cerută se află în relaţie directă sau
relaţia care descrie legătura funcţională dintre venit şi cheltuielile de consum (exprimate ca variabile agregate), pe de o parte, şi consum şi alţi factori în afară de venit, pe de
funcţie complemen- tară celei a consumului, împreună cu care alcătuieşte totalul venitului. Astfel, în cazul unei funcţii a consumului simplă, definită C = a + bY (unde: a reprezintă consumul
formă de prezentare a relaţiei dintre cantitatea oferită pe o anumită piaţă (variabilă dependentă) şi o serie de factori economici care o influenţează (variabile independente. De exemplu, cantitatea oferită din bunul x
relaţie între producţie şi resurse (factorii de producţie) folosite pentru obţinerea acestei producţii, între output şi input, bazată pe o anumită stare a tehnicii şi tehnologiei. Generic f. de p. este de tipul
relaţie de dependenţă funcţională între utilitatea totală scontată a se obţine şi consumul unor doze dintr-un bun material şi/sau serviciu. F. de u. este deci de tipul: UT, sc = U(Xi), unde: UT,
(v. FLUXUL CIRCULAR AL VENITULUI) FLUXURI REALE, deplasarea sau mişcarea bunurilor şi serviciilor între unităţi economice sau instituţionale, sectoare instituţionale din aceeaşi ţară sau din ţări diferite (v.
(v. FREE ON BOARD) FOGEL, WILLIAM R. (n. 1926), economist american, specializat în istoria economiei S.U.A. A absolvit cursurile la Universitatea Columbia din New York, în 1960 şi,
(FEOGA – în franceză), fondul bugetar al Uniunii Europene pentru finanţarea Politicii Agricole Comunitare şi parţial al programelor structurale. Reprezintă cel mai mare capitol al Bugetului Uniunii (ex.,
(capital de lucru), volumul activelor circulante ale întreprinderii din care s-au scăzut pasivele curente ale acesteia. Activele circulante sau curente includ disponibilităţile băneşti (în numerar
orga- nism internaţional, creat în anul 1958, de către membrii Comunităţii Economice Europene şi destinat promovării şi dezvoltării economice şi sociale a ţărilor asociate şi teritoriilor de peste mări. Formele
fond constituit din resursele băneşti disponibile ale indivizilor în vederea plasării lui în diferite domenii de activitate economică pe criterii comerciale. Transformarea micilor economii ale populaţiei
fond constituit de către Comunitatea Economică Europeană în anul 1976, având ca destinaţie sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare, care aveau statut de membru asociat. Ca urmare
fond înfiinţat în anul 1975 de către Comunitatea Economică Europeană, cu scopul finanţării nerambursabile a programelor de dezvoltare a infrastructurii din zonele cu probleme din ţările membre.
totalitatea terenurilor (inclusiv cele acoperite cu ape) de pe teritoriul unei ţări. După destinaţie, f.f. este alcătuit din: terenuri cu destinaţie agricolă (arabile, păşuni şi fâneţe, vii, livezi şi pepiniere etc.);