(v. SOCIETATE COMERCIALĂ) Societate comercială de capitaluri (v. SOCIETATE COMERCIALĂ) Societate comercială de persoane (v. SOCIETATE COMERCIALĂ) SOCIETATE DE CONSUM, termen care semnifică un stadiu avansat al dezvoltării economice într-o ţară
realitate marcantă a peisajului economic contemporan, principal subiect al procesului de globalizare, a activităţii economice, în special a relaţiilor comerciale şi financiar-monetare. În sens larg, s.m. este termenul generic
formă contemporană de organizare a afacerilor, constituită şi delimitată de celelalte societăţi comerciale pe baza unor criterii economico-manageriale şi juridico-funcţionale. În legislaţia românească, s. pe a. sunt denumite societăţi comerciale de capitaluri pe
ansamblul unităţilor instituţionale a căror funcţie principală constă în aceea de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici. Unităţile financiar-bancare colectează, transformă şi redistribuie disponibilităţile financiare sau oferă alte servicii
ansamblul unităţilor economice a căror funcţie principală constă în producerea de bunuri materiale şi servicii (nefinanciare) destinate pieţei. Principalele resurse ale acestor unităţi provin din vânzarea producţiei, oricare
(în trecut şi cu referire la monedă) impozit pe metalele care serveau la baterea monedei, care acoperea costul operaţiunii respective şi asigura un venit celui care avea
şir de date statistice care descriu evoluţia în timp a fenomenelor. Se mai folosesc termenii echivalenţi de “serii cronologice” sau “serii de timp”. În funcţie
(v. BUNURI ECONOMICE) SERVICIUL DATORIEI EXTERNE, totalitatea obligaţiilor de plată externe (rate de capital şi dobânzi), derivate din datoria externă, pe parcursul unui an.
(n. 1934, în S.U.A.), eco- nomist, profesor universitar. A studiat la Universitatea California din Los Angeles, unde şi-a luat doctoratul în 1961. În anii 1957-1961 W.F. Sharpe
(SECURITATE SOCIALĂ), (1) stare percepută de populaţie, care conferă confort moral, demonstrând capacitatea societăţii de a răspunde într-o anumită măsură la solicitările problematicii sociale; s.s. apare la intersecţia nevoii sociale cu resursele
ansamblu de tehnici şi metode de realizare a experienţelor care implică utilizarea unor modele matematice sau logice ce descriu comportarea unui sistem real într-un interval de timp
(1) formă de asociere a întreprinderilor în cadrul căreia vânzarea produselor şi uneori achiziţionarea unor materii prime şi materiale se realizează de către un oficiu comun; întreprinderile intrate în
(v. SINDICAT) SINDICAT FINANCIAR, (1) grup de bănci sau de alte instituţii financiare care operează împreună pentru a oferi un credit, pentru a garanta un titlu financiar
tip de organizare şi funcţionare a economiei ce se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice care decurg din preponderenţa proprietăţii de stat. Principala trăsătură se referă la faptul că cea
an- samblul activităţilor producătoare de bunuri economice, privite în unitatea şi interdependenţa lor, la nivelul fiecărei ţări, determinate de satisfacerea reciprocă a nevoilor de consum, care apar în
(v. SALARIZARE) SISTEM ECONOMIC, modalitate de organizare şi funcţionare a activităţii economice astfel încât cu aceleaşi resurse să se satisfacă cât mai bine cerinţele de consum ale populaţiei. “Sistemul
unităţi eco- nomice funcţional-instituţionale agregate la nivelul unei ţări (bănci, instituţii financiare şi de credit) – private, publice, mixte – care îndeplinesc rolul de intermediar specializat între
ansamblu de reglementări ale plăţilor şi altor relaţii monetare, convenite între ţările europene, prin care se urmăreşte o mai mare stabilitate şi eficientizare a raporturilor economice dintre ele. S.m.e. a
(n. 1941, în S.U.A.), economist, profesor universitar. În anul 1969 obţine titlul de doctor în economie la Universitatea Chicago. În prezent este profesor de finanţe
(1883-1950), economist austriac, profesor universitar la Graz, Bonn, Cernăuţi şi Harvard. Între 1901 şi 1906 a studiat dreptul şi economia la Universitatea din Viena, urmând cursurile lui
(v. SOCIETATE COMERCIALĂ) Societate comercială de capitaluri (v. SOCIETATE COMERCIALĂ) Societate comercială de persoane (v. SOCIETATE COMERCIALĂ) SOCIETATE DE CONSUM, termen care semnifică un stadiu avansat al dezvoltării economice într-o ţară
realitate marcantă a peisajului economic contemporan, principal subiect al procesului de globalizare, a activităţii economice, în special a relaţiilor comerciale şi financiar-monetare. În sens larg, s.m. este termenul generic
formă contemporană de organizare a afacerilor, constituită şi delimitată de celelalte societăţi comerciale pe baza unor criterii economico-manageriale şi juridico-funcţionale. În legislaţia românească, s. pe a. sunt denumite societăţi comerciale de capitaluri pe
ansamblul unităţilor instituţionale a căror funcţie principală constă în aceea de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici. Unităţile financiar-bancare colectează, transformă şi redistribuie disponibilităţile financiare sau oferă alte servicii
ansamblul unităţilor economice a căror funcţie principală constă în producerea de bunuri materiale şi servicii (nefinanciare) destinate pieţei. Principalele resurse ale acestor unităţi provin din vânzarea producţiei, oricare
(în trecut şi cu referire la monedă) impozit pe metalele care serveau la baterea monedei, care acoperea costul operaţiunii respective şi asigura un venit celui care avea
şir de date statistice care descriu evoluţia în timp a fenomenelor. Se mai folosesc termenii echivalenţi de “serii cronologice” sau “serii de timp”. În funcţie
(v. BUNURI ECONOMICE) SERVICIUL DATORIEI EXTERNE, totalitatea obligaţiilor de plată externe (rate de capital şi dobânzi), derivate din datoria externă, pe parcursul unui an.
(n. 1934, în S.U.A.), eco- nomist, profesor universitar. A studiat la Universitatea California din Los Angeles, unde şi-a luat doctoratul în 1961. În anii 1957-1961 W.F. Sharpe
(SECURITATE SOCIALĂ), (1) stare percepută de populaţie, care conferă confort moral, demonstrând capacitatea societăţii de a răspunde într-o anumită măsură la solicitările problematicii sociale; s.s. apare la intersecţia nevoii sociale cu resursele
ansamblu de tehnici şi metode de realizare a experienţelor care implică utilizarea unor modele matematice sau logice ce descriu comportarea unui sistem real într-un interval de timp
(1) formă de asociere a întreprinderilor în cadrul căreia vânzarea produselor şi uneori achiziţionarea unor materii prime şi materiale se realizează de către un oficiu comun; întreprinderile intrate în
(v. SINDICAT) SINDICAT FINANCIAR, (1) grup de bănci sau de alte instituţii financiare care operează împreună pentru a oferi un credit, pentru a garanta un titlu financiar
tip de organizare şi funcţionare a economiei ce se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice care decurg din preponderenţa proprietăţii de stat. Principala trăsătură se referă la faptul că cea
an- samblul activităţilor producătoare de bunuri economice, privite în unitatea şi interdependenţa lor, la nivelul fiecărei ţări, determinate de satisfacerea reciprocă a nevoilor de consum, care apar în
(v. SALARIZARE) SISTEM ECONOMIC, modalitate de organizare şi funcţionare a activităţii economice astfel încât cu aceleaşi resurse să se satisfacă cât mai bine cerinţele de consum ale populaţiei. “Sistemul
unităţi eco- nomice funcţional-instituţionale agregate la nivelul unei ţări (bănci, instituţii financiare şi de credit) – private, publice, mixte – care îndeplinesc rolul de intermediar specializat între
ansamblu de reglementări ale plăţilor şi altor relaţii monetare, convenite între ţările europene, prin care se urmăreşte o mai mare stabilitate şi eficientizare a raporturilor economice dintre ele. S.m.e. a
(n. 1941, în S.U.A.), economist, profesor universitar. În anul 1969 obţine titlul de doctor în economie la Universitatea Chicago. În prezent este profesor de finanţe
(1883-1950), economist austriac, profesor universitar la Graz, Bonn, Cernăuţi şi Harvard. Între 1901 şi 1906 a studiat dreptul şi economia la Universitatea din Viena, urmând cursurile lui
