SCONTARE,
ianuarie 16, 2014
operaţiune prin care o bancă plăteşte purtătorului unui efect de comerţ neajuns la scadenţă suma înscrisă pe el, mai puţin un comision. Pentru deţinătorul efectului comercial are loc
operaţiune prin care o bancă plăteşte purtătorului unui efect de comerţ neajuns la scadenţă suma înscrisă pe el, mai puţin un comision. Pentru deţinătorul efectului comercial are loc
(v. SECTOR ECONOMIC) SECTOR ECONOMIC, (1) domeniu definit de activitate economică şi/sau socială, într-un stat, o organizaţie sau o instituţie. În economie, termenul desemnează un ansamblu de
totalul unităţilor economice sau instituţionale care au un comportament analog. Acest comportament se caracterizează prin: a) funcţia economică principală; b) resursele principale. Gruparea unităţilor economice pe s.i. asigură omogenitatea lor.
(v. SECTOR ECONOMIC) SECTOR PRIVAT, ansamblul întreprinderilor private în care capitalul aparţine particularilor, societăţilor private, precum şi sectorului asociativ (v. Sector economic).
posibilitatea tuturor oamenilor de a dispune în permanenţă de alimentele necesare pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă. În viziunea ONU şi a altor organisme internaţionale, elementele s.a. constau în
(v. SISTEMUL SECURITĂŢII SOCIALE) SEGMENTAREA PIEŢEI, procesul de divizare a pieţei în diferite segmente componente. Aceasta face posibil ca un produs să fie proiectat cu mai
(1) teză potrivit căreia piaţa muncii nu are un caracter unitar, ci se compune dintr-o piaţă primară, care se formează şi funcţionează în mod specific, fiind dominată de marile
(v. PORTOFOLIU) SELTEN, REINHARD (n. 1930), economist şi matematician german, profesor universitar la Rheinische Friedrich-Wilhelms. În anul 1957 obţine titlul de licenţiat în matematică la Universitatea “Johann Wolfgang
totalitatea proceselor de semnificare şi/sau comunicare pe care omul le utilizează în raporturile sale cu realitatea economică, respectiv procesele de codificare şi decodificare a teoriilor economice. S.e. permite o interpretare
prezintă ponderea populaţiei ale cărei venituri sunt sub pragul de sărăcie, G este coeficientul Gini, iar I măsoară distribuţia veniturilor (0 < I < 1). Indicatorul bunăstării
(1790-1864), economist englez, academician şi profesor universitar; a predat economia politică la Oxford. Este cunoscut ca un critic al teoriei lui T. Malthus cu privire la populaţie. N.W.
acea fracţiune a salariu- lui-cost care este plătită familiei salariatului după alte criterii decât munca prestată (v. Salariu colectiv).
salariu care reflectă contribuţia lucrătorului la activitatea unei întreprinderi. Noţiunea de s.j. a fost creată de filosoful scolastic arab Aquinas, ca urmare a preocupărilor sale privind aspectul etic al
salariul fixat pe cale legală pentru a garanta salariaţilor din categoriile defavorizate un venit care să le asigure un minimum decent de subzistenţă, minimum determinat în
sumele de bani pe care salariatul le încasează, acestea rezultând din salariul brut corectat cu diminuările obligatorii conform legii (impozite pe salarii, contribuţii la asigurările
sumele de bani încasate de salariat pentru munca prestată, exprimate în preţurile curente de piaţă, în termeni inflaţionişti. S.n. decurge din contractul de muncă, care prevede tariful
cantitatea de bunuri materiale şi servicii pe care o poate cumpăra un salariat, o familie de salariaţi cu salariul nominal net încasat. Mărimea s.r. depinde aşadar de
sumă de bani pe care societatea, în totalitatea ei, o acodă anumitor salariaţi care au ajuns într-o situaţie-limită, impunându-se creşterea veniturilor lor pentru a putea face faţă
operaţii sau activităţi succesive care constau în determinarea şi plata salariului şi care comportă: a) relevarea situaţiei salariatului; b) apre- cierea (stabilirea) salariului în expresie absolută şi relativă;
măsuri economice prohibitive (embargouri) aplicate de comunitatea internaţională asupra exportului şi/sau importului de bunuri materiale, servicii, resurse etc. către sau dintr-o anumită ţară. S.e. constituie un instrument suplimentar al presiunilor
operaţiune prin care o bancă plăteşte purtătorului unui efect de comerţ neajuns la scadenţă suma înscrisă pe el, mai puţin un comision. Pentru deţinătorul efectului comercial are loc
(v. SECTOR ECONOMIC) SECTOR ECONOMIC, (1) domeniu definit de activitate economică şi/sau socială, într-un stat, o organizaţie sau o instituţie. În economie, termenul desemnează un ansamblu de
totalul unităţilor economice sau instituţionale care au un comportament analog. Acest comportament se caracterizează prin: a) funcţia economică principală; b) resursele principale. Gruparea unităţilor economice pe s.i. asigură omogenitatea lor.
(v. SECTOR ECONOMIC) SECTOR PRIVAT, ansamblul întreprinderilor private în care capitalul aparţine particularilor, societăţilor private, precum şi sectorului asociativ (v. Sector economic).
posibilitatea tuturor oamenilor de a dispune în permanenţă de alimentele necesare pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă. În viziunea ONU şi a altor organisme internaţionale, elementele s.a. constau în
(v. SISTEMUL SECURITĂŢII SOCIALE) SEGMENTAREA PIEŢEI, procesul de divizare a pieţei în diferite segmente componente. Aceasta face posibil ca un produs să fie proiectat cu mai
(1) teză potrivit căreia piaţa muncii nu are un caracter unitar, ci se compune dintr-o piaţă primară, care se formează şi funcţionează în mod specific, fiind dominată de marile
(v. PORTOFOLIU) SELTEN, REINHARD (n. 1930), economist şi matematician german, profesor universitar la Rheinische Friedrich-Wilhelms. În anul 1957 obţine titlul de licenţiat în matematică la Universitatea “Johann Wolfgang
totalitatea proceselor de semnificare şi/sau comunicare pe care omul le utilizează în raporturile sale cu realitatea economică, respectiv procesele de codificare şi decodificare a teoriilor economice. S.e. permite o interpretare
prezintă ponderea populaţiei ale cărei venituri sunt sub pragul de sărăcie, G este coeficientul Gini, iar I măsoară distribuţia veniturilor (0 < I < 1). Indicatorul bunăstării
(1790-1864), economist englez, academician şi profesor universitar; a predat economia politică la Oxford. Este cunoscut ca un critic al teoriei lui T. Malthus cu privire la populaţie. N.W.
acea fracţiune a salariu- lui-cost care este plătită familiei salariatului după alte criterii decât munca prestată (v. Salariu colectiv).
salariu care reflectă contribuţia lucrătorului la activitatea unei întreprinderi. Noţiunea de s.j. a fost creată de filosoful scolastic arab Aquinas, ca urmare a preocupărilor sale privind aspectul etic al
salariul fixat pe cale legală pentru a garanta salariaţilor din categoriile defavorizate un venit care să le asigure un minimum decent de subzistenţă, minimum determinat în
sumele de bani pe care salariatul le încasează, acestea rezultând din salariul brut corectat cu diminuările obligatorii conform legii (impozite pe salarii, contribuţii la asigurările
sumele de bani încasate de salariat pentru munca prestată, exprimate în preţurile curente de piaţă, în termeni inflaţionişti. S.n. decurge din contractul de muncă, care prevede tariful
cantitatea de bunuri materiale şi servicii pe care o poate cumpăra un salariat, o familie de salariaţi cu salariul nominal net încasat. Mărimea s.r. depinde aşadar de
sumă de bani pe care societatea, în totalitatea ei, o acodă anumitor salariaţi care au ajuns într-o situaţie-limită, impunându-se creşterea veniturilor lor pentru a putea face faţă
operaţii sau activităţi succesive care constau în determinarea şi plata salariului şi care comportă: a) relevarea situaţiei salariatului; b) apre- cierea (stabilirea) salariului în expresie absolută şi relativă;
măsuri economice prohibitive (embargouri) aplicate de comunitatea internaţională asupra exportului şi/sau importului de bunuri materiale, servicii, resurse etc. către sau dintr-o anumită ţară. S.e. constituie un instrument suplimentar al presiunilor
