procedeu aplicabil unei funcţii liniar omogene (cu randamente constante de scară), conform căruia variabila dependentă poate fi întotdeauna exprimată ca sumă a unor termeni, reprezentând produsul dintre variabila
enunţ potrivit căruia, pentru menţinerea constantă a preţurilor bunurilor şi a factorilor, este necesar să crească producţia bunului ce utilizează intensiv factorul care a sporit şi să se reducă producţia celuilalt bun, care
enunţ for- mulat de Modigliani şi Miller (1961) potrivit căruia, în anumite condiţii, acţionarii sunt indiferenţi faţă de politica dividendelor aplicată de firmă, iar valoarea unei firme este
enunţ potrivit căruia, în anumite condiţii restrictive, comerţul internaţional reduce în mod necesar nivelul preţului factorului de producţie deficitar într-o ţară, independent de specificarea modelului de
(v. PIGOU, ARTHUR C.) Teoria alegerii publice (v. TEORIA OPŢIUNII PUBLICE) TEORIA AŞTEPTĂRII, capitol al cercetării operaţionale care studiază caracteristicile şi efectele aglomerării în sistemele de aşteptare, folosind metode
(v. AVANTAJ COMPARATIV ABSOLUT) Teoria avantajului comparativ relativ (v. AVANTAJ COMPARATIV RELATIV) TEORIA BUNĂSTĂRII, domeniu al teoriei economice şi sociale a cărui esenţă constă în ideea că dezvoltarea economică trebuie să pornească de
teorie economică care exprimă relaţia dinamică dintre nivelul general al preţurilor, pe de o parte, şi cantitatea de semne băneşti în circulaţie, pe de altă parte; mărimea cantităţii de monedă fiduciară (bani
modalitate de studiere a unui proces logic de decizie care-l determină pe agentul economic producător să caute maximum de avantaje pornind de la resursele de care dispune.
(v. COMPORTAMENT AL CONSUMATORULUI) Teoria creşterii optimale (v. CREŞTERE ECONOMICĂ) TEORIA DECIZIEI, capitol al cercetării ope- raţionale care studiază procesul decizional pe baza unor modele matematice. T.d. se referă la desfăşurarea
(v. CONTABILI- TATE NAŢIONALĂ) TABLOUL ECONOMIC, schemă elaborată de economistul fiziocrat François Quesnay (1758) pentru a reprezenta viaţa economică a unei ţări, privită ca un proces unitar de producţie şi consum,
suma de bani încasată de membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori din cadrul unei societăţi comerciale pe acţiuni. De regulă, t. constituie o cotă procentuală din profitul net
instrument de politică monetară, constând în dobânda sau comisionul pe care banca centrală îl percepe băncilor comerciale nevoite să resconteze efectele de comerţ ale clienţilor lor deja scontate
impozit care se aplică mărfurilor trecute peste graniţa vamală a unei ţări. După modul de percepere, t.v. poate să fie ad valorem (o mărime procentuală din valoarea mărfii), specifică (o anumită sumă pe unitatea fizică de
obligaţii fiscale ale populaţiei şi ale celorlalţi agenţi economici, care se constituie în venituri ale bugetelor administraţiilor publice locale. T.l. sunt fixate de organele locale ale puterii şi
(1856-1915), inginer şi economist american. Şi-a propus să amelioreze productivitatea mâinii de lucru prin aflarea celei mai eficace metode de muncă (“the one best way”), bazată pe separarea
principiu al integrării europene vizând alocarea responsabilităţilor în luarea deciziilor între nivelurile european şi naţional (local). Menţionat pentru prima dată în 1984 în proiectul Tratatului privind Uniunea
posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor de producţie cu o cantitate dată dintr-un alt factor de producţie, în condiţiile menţinerii aceluiaşi nivel al
utilizare incompletă din punct de vedere cantitativ, calitativ sau structural a unui factor de producţie sau a altui element al mediului economic, determinată de cauze obiective sau
(1) formă de dezechilibru pe piaţa muncii, concre- tizată în subocuparea unei părţi a populaţiei apte de muncă şi deci în existenţa şomajului. În gândirea economică actuală este acceptată în general ideea
transferuri curente pe care administraţia publică, conform unei politici economice şi sociale, le varsă unităţilor rezidente care produc bunuri economice destinate pieţei, în scopul influenţării preţurilor acestora.
procedeu aplicabil unei funcţii liniar omogene (cu randamente constante de scară), conform căruia variabila dependentă poate fi întotdeauna exprimată ca sumă a unor termeni, reprezentând produsul dintre variabila
enunţ potrivit căruia, pentru menţinerea constantă a preţurilor bunurilor şi a factorilor, este necesar să crească producţia bunului ce utilizează intensiv factorul care a sporit şi să se reducă producţia celuilalt bun, care
enunţ for- mulat de Modigliani şi Miller (1961) potrivit căruia, în anumite condiţii, acţionarii sunt indiferenţi faţă de politica dividendelor aplicată de firmă, iar valoarea unei firme este
enunţ potrivit căruia, în anumite condiţii restrictive, comerţul internaţional reduce în mod necesar nivelul preţului factorului de producţie deficitar într-o ţară, independent de specificarea modelului de
(v. PIGOU, ARTHUR C.) Teoria alegerii publice (v. TEORIA OPŢIUNII PUBLICE) TEORIA AŞTEPTĂRII, capitol al cercetării operaţionale care studiază caracteristicile şi efectele aglomerării în sistemele de aşteptare, folosind metode
(v. AVANTAJ COMPARATIV ABSOLUT) Teoria avantajului comparativ relativ (v. AVANTAJ COMPARATIV RELATIV) TEORIA BUNĂSTĂRII, domeniu al teoriei economice şi sociale a cărui esenţă constă în ideea că dezvoltarea economică trebuie să pornească de
teorie economică care exprimă relaţia dinamică dintre nivelul general al preţurilor, pe de o parte, şi cantitatea de semne băneşti în circulaţie, pe de altă parte; mărimea cantităţii de monedă fiduciară (bani
modalitate de studiere a unui proces logic de decizie care-l determină pe agentul economic producător să caute maximum de avantaje pornind de la resursele de care dispune.
(v. COMPORTAMENT AL CONSUMATORULUI) Teoria creşterii optimale (v. CREŞTERE ECONOMICĂ) TEORIA DECIZIEI, capitol al cercetării ope- raţionale care studiază procesul decizional pe baza unor modele matematice. T.d. se referă la desfăşurarea
(v. CONTABILI- TATE NAŢIONALĂ) TABLOUL ECONOMIC, schemă elaborată de economistul fiziocrat François Quesnay (1758) pentru a reprezenta viaţa economică a unei ţări, privită ca un proces unitar de producţie şi consum,
suma de bani încasată de membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori din cadrul unei societăţi comerciale pe acţiuni. De regulă, t. constituie o cotă procentuală din profitul net
instrument de politică monetară, constând în dobânda sau comisionul pe care banca centrală îl percepe băncilor comerciale nevoite să resconteze efectele de comerţ ale clienţilor lor deja scontate
impozit care se aplică mărfurilor trecute peste graniţa vamală a unei ţări. După modul de percepere, t.v. poate să fie ad valorem (o mărime procentuală din valoarea mărfii), specifică (o anumită sumă pe unitatea fizică de
obligaţii fiscale ale populaţiei şi ale celorlalţi agenţi economici, care se constituie în venituri ale bugetelor administraţiilor publice locale. T.l. sunt fixate de organele locale ale puterii şi
(1856-1915), inginer şi economist american. Şi-a propus să amelioreze productivitatea mâinii de lucru prin aflarea celei mai eficace metode de muncă (“the one best way”), bazată pe separarea
principiu al integrării europene vizând alocarea responsabilităţilor în luarea deciziilor între nivelurile european şi naţional (local). Menţionat pentru prima dată în 1984 în proiectul Tratatului privind Uniunea
posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor de producţie cu o cantitate dată dintr-un alt factor de producţie, în condiţiile menţinerii aceluiaşi nivel al
utilizare incompletă din punct de vedere cantitativ, calitativ sau structural a unui factor de producţie sau a altui element al mediului economic, determinată de cauze obiective sau
(1) formă de dezechilibru pe piaţa muncii, concre- tizată în subocuparea unei părţi a populaţiei apte de muncă şi deci în existenţa şomajului. În gândirea economică actuală este acceptată în general ideea
transferuri curente pe care administraţia publică, conform unei politici economice şi sociale, le varsă unităţilor rezidente care produc bunuri economice destinate pieţei, în scopul influenţării preţurilor acestora.
