Premierul francez Sebastien Lecornu (foto) și-a prezentat luni demisia, la o zi după își prezentase echipa guvernamentală, iar președintele Emmanuel Macron i-a acceptat-o.
Liderul de la Elysee are, în principiu, trei opțiuni: să desemneze un nou premier, să dizolve Parlamentul și să convoace alegeri legislative anticipate sau să demisioneze el însuși. Asta ar însemna devansarea scrutinului prezidențial, programat pentru primăvara anului 2027.
„Domnul Sebastien Lecornu a înmânat demisia guvernului său președintelui Republicii, care a acceptat-o”, a indicat biroul de presă al președinției franceze.
Numit pe 9 septembrie, Sebastien Lecornu urma să prezinte marți declarația sa de politică generală în Adunarea Națională (camera inferioară a parlamentului francez, n.r.). Demisia sa este neașteptată și marchează adâncirea crizei politice din Franța.
După mai multe săptămâni de consultări cu partide politice de pe întregul spectru politic, Sebastien Lecornu, un aliat apropiat al președintelui Macron, își anunțase duminică miniștrii, iar noul cabinet urma să aibă luni după-amiază prima sa întâlnire.
Însă componența noului cabinet a enervat atât pe opozanți, cât și pe aliați, care au considerat că guvernul este prea „de dreapta” sau „insuficient de dreapta”, ceea ce a dat naștere unor semne de întrebare legate de durabilitatea sa, într-o perioadă când Franța se zbate să depășească o criză politică provocată de caracterul extrem de fragmentat al parlamentului.
Politica franceză a devenit tot mai instabilă de la realegerea lui Emmanuel Macron în 2022, niciun partid sau coaliție neavând o majoritate parlamentară, reamintește Agerpres.
Decizia lui Macron de a convoca alegeri parlamentare anul trecut a adâncit această criză, parlamentul rezultat din alegeri fiind și mai fragmentat decât cel precedent. Lecornu, care fusese desemnat în urmă cu mai puțin de o lună, a fost al cincilea prim-ministru numit de președintele Macron în ultimii doi ani.
O criză declanșată de președinte
Rotația ridicată a premierilor era, odată, un fenomen rar în Franța, o piatră de temelie a Europei, cu un sistem politic conceput pentru a favoriza o guvernare stabilă. În ultimii ani, însă, Franța a intrat într-un cerc vicios: deteriorarea finanțelor publice alimentează fragmentarea politică, care, la rândul său, împiedică Guvernul să ia decizii dificile cu privire la modul de remediere a haosului fiscal.
Președintele Macron a pus bazele actualei crize când a introdus reduceri fiscale drastice, după ce a fost ales pentru prima dată, în 2017, fără a face reduceri similare la costurile sistemului de sănătate, educației și altor servicii publice franceze. El a eliminat impozitele pe avere și pe locuințe, a redus impozitele pe profit și a introdus un impozit unic pe câștigurile de capital. Măsurile combinate au însemnat că, până în 2023, statul a fost privat de 62 de miliarde de euro din veniturile fiscale anuale, sau 2,2% din PIB.
Reducerile fiscale au contribuit la transformarea Franței într-una dintre cele mai atractive destinații pentru investițiile străine din Europa, iar șomajul a scăzut la 7%, cel mai scăzut nivel din ultimele decenii. Creșterea economică a înregistrat inițial o accelerare, contribuind la finanțarea măsurilor fiscale, dar apoi a fost lovită de o serie de crize. Violenta mișcare de protest a „vestelor galbene” a zguduit țara, determinându-l pe Macron să cheltuiască 17 miliarde de euro pentru a calma protestatarii.
„Politicile lui Macron au provocat un mare sentiment de nedreptate și au fost percepute ca având ca scop reducerea impozitelor pentru bogați și pentru întreprinderi”, a declarat Xavier Timbeau, economist la OFCE, un observator economic finanțat de stat, cu sediul la Paris.
Măsurile de atenuare a impactului pandemiei de Covid-19 au costat încă 41,8 miliarde de euro. Apoi, Rusia a invadat Ucraina, determinând creșterea prețurilor la energie. Macron a răspuns cu subvenții pentru energie în valoare de 26 de miliarde de euro.
Datoria a crescut de la 2,2 trilioane de euro înainte de alegerea lui Macron la 3,3 trilioane de euro, iar creșterea economică a stagnat. Macron a refuzat să majoreze impozitele și s-a străduit să reducă drepturile. A reușit să majoreze vârsta de pensionare la 64 de ani până în 2030 – pentru o economie estimată la 17,7 miliarde de euro în acel an – dar numai după o luptă dură cu partidele de opoziție și proteste pe scară largă.
Anul trecut, Franța a fost nevoită să facă o serie de corecții stânjenitoare la deficitul bugetar. Agenția națională de statistică a majorat deficitul Franței pentru 2023 la 5,5% din producția economică, comparativ cu previziunea guvernului de 4,9%. Câteva săptămâni mai târziu, guvernul a trebuit să-și revizuiască prognoza pentru deficitul din 2024, ridicându-l la 5,1% din producția economică, de la 4,4%.
(Citește și: „WSJ: Franța ajunge la un nivel de disfuncționalitate fiscală fără precedent și riscă să rămână fără guvern. Cauzele crizei”)
***
Urmărește-ne pe Google News
