Criza îngrășămintelor din România nu mai este doar o problemă de piață, ci una geopolitică și structurală, care amenință direct producția agricolă și securitatea alimentară. Scumpirea gazului, blocajele comerciale din Strâmtoarea Ormuz și taxele europene au făcut ca fertilizanții să devină din ce în ce mai greu accesibili. Fermierii reduc dozele, amână aplicările și schimbă structura culturilor, ceea ce poate duce la scăderi semnificative ale randamentelor, în special la porumb și alte culturi intensive, cu efecte directe asupra prețurilor alimentelor și aprovizionării populației, avertizează specialiștii din domeniu.
„Criza actuală a îngrășămintelor nu este doar una de piață, ci una geopolitică și structurală, generată de dependența agriculturii de energie și de lanțuri de aprovizionare fragile. Pentru fermieri, problema nu mai este doar «există îngrășăminte?», ci «ne permitem să le folosim la nivel optim?»”, avertizează Cristina Cionga (foto stânga), director adjunct la Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România. Într-o declarație pentru CursdeGuvernare.ro, specialista avertizează că efectele sunt dea vizibile:
fermierii au redus dozele de fertilizare, amână aplicările, schimbă structura culturilor – cu consecințe directe în nivelurile de producției (mai ales la culturi intensive în azot, precum porumbul) și, deci, în aprovizionarea populației.
„Pe termen mediu, riscul unor randamente mai mici se traduce în prețuri mai mari la alimente. Producția agricolă poate scădea semnificativ dacă criza persistă”, susține ea.
Efecte în lanț: Prețul îngrășămintelor, sub presiune din cauza creșterii prețului gazelor și a blocării strâmtorii Ormuz
Pe fondul tensiunilor din Iran, prețul gazului – care reprezintă 70-80% din costul de producție al îngrășămintelor azotoase (amoniac, uree, azotat de amoniu) – a crescut accelerat la nivel european – cu circa 45–60%.
„Încă din primele zile de criză, s-au înregistrat creșteri de 20% ale prețurilor unor îngrășăminte azotoase. La acest moment, la uree ele sunt cu 30–40% peste cele de la începutul anului, iar pe unele unele piețe s-au înregistrat salturi de 35% în doar 2 săptămâni.
Și să mai remarcăm că, în februarie 2026, în UE, prețul la îngrășamintele azotoase era cu 29% peste prețul lor mediu din 2024!”, a detaliat Cristina Cionga.
Blocarea strâmtorii Ormuz riscă, la rândul său, să creeze probleme de aprovizionare, deoarece este un nod maritim important pentru transportul îngrășămintelor.
„Vedem cum 43% din tot ceea ce înseamnă transferul de uree trece prin strâmtoarea Ormuz, circa 25% din azotatul de amoniu tot acolo, astfel încât piața îngrășământului a crescut extrem, extrem de mult.
Dacă vreți un termen de comparație, în noiembrie 2025, în România, ureea importată era undeva în jurul valorii de 510 dolari pe tonă. Acum a depășit 730 de dolari pe tonă”, a declarat Cezar Gheorghe (foto dreapta), analist pe piața cerealelor și fondator al serviciului de consultanță pentru fermieri AGRIColumn, pentru CursdeGuvernare.ro.
În subsidiar, se mai adaugă și taxa pe carbon, instituită de Uniunea Europeană, pentru a proteja piața îngrășămintelor.
„Asta înseamnă că orice vine din import are o taxă între 80 și 160 de euro pe tonă. Dacă o luăm așa, grosier, să spunem că avem o taxă cam de 100 de euro pe tonă, că sunt diferențiate pe categorie de îngrășăminte. Avem o creștere în prețul îngrășămintelor de cam 40–45%, și acestea sunt cifre conservatoare în acest moment, la care se adaugă, bineînțeles, costul combustibilului”, avertizează Gheorghe.
Situația din teren: Cine a avut resurse financiare s-a aprovizionat deja cu îngrășăminte pentru actualul sezon
Situația actuală privind aprovizionarea cu îngrășăminte a fermelor din România este tensionată, dar nu uniform critică, susține Cionga.
„În acest moment, există marfă fizic în piață, dar la prețuri foarte ridicate. Aprovizionarea s-a făcut în mare parte anticipat (ianuarie–februarie), înainte de explozia prețurilor, mai ales pe fondul faptului ca importatorii acceleraseră transporturile la sfârșitul anului 2025 pentru a evita intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2026 a taxei vamale pe carbon (CBAM)”, susține ea.
În ceea ce privește situația stocurilor, Cionga este de părere că la ora actuală problema principală nu este lipsa inputurilor ci, mai degrabă „accesul economic la îngrășăminte, problema accesibilității din perpectiva costurilor de producție ale fermierului.”
Bogdan Chiripuci (foto stânga), manager politici și programe pentru agricultură, Clubul Fermierilor, atrage atenția că acest tăvălug al scumpirilor s-a produs în contextul în care prețurile „la cereale și oleaginoase, prețurile au rămas aceleași din 2016-2018”. Prețul grâului era minim 1,1 lei înainte de război, iar acum a scăzut la 0,7-0,8 lei, sub prețul de cost pentru fermieri.
Fermierii români se confruntă la ora actuală cu mari dificultăți de cash-flow, din cauza incapacității de a accesa finanțare bancară. Cei care au avut acces la capital, s-au pregătit din iarna anului trecut.
„Achiziția de inputuri din noiembrie-decembrie a crescut exponențial. În ianuarie-februarie a scăzut cu minim 13% față de aceeași perioadă a anilor anteriori atât la nivel național, cat și european”, a declarat Bogdan Chiripuci pentru CursdeGuvernare.ro. Acest lucru înseamnă că fermierii care au avut capital, au achiziționat din timp, la prețuri mai competitive.
Evoluția prețului grâului din 2016 și până în prezent/ Sursă: Trading View
Verigile așteaptă lanțul care să asigure sustenabilitatea agriculturii
Cezar Gheorghe atrage atenția că problemele actuale din piața îngrășămintelor au început „din momentul invaziei Rusiei în Ucraina, pentru că, în acel moment, Uniunea era susținută de îngrășămintele rusești ieftine și competitive, ca și de gazul rusesc, care la fel alimenta combinatele de îngrășăminte la nivel unional. Însă sancțiunile impuse Rusiei au făcut ca să nu mai vină gaz, să nu mai vină îngrășăminte.”
Foarte multe combinate din Europa s-au închis din cauza acestor dificultăți. Principalul producător din România, Azomureș, care acoperea aproximativ 60% din necesarul de fertilizanți al agriculturii românești, s-a oprit definitiv din noiembrie 2025 din cauza imposibilității de a contracta gaze pe termen lung (cel puțin 12 luni) la preț sustenabil.
Emil Almășan, președintele sindicatului Alternativa 2002 Azomureș, susține că statul trebuie să intervină și să finalizeze negocierile de preluarea a combinatului de către Romgaz – cel mai mare furnizor de gaze din România.
„Singura soluție este preluarea de către Romgaz și repornirea combinatului. Nu există argument pentru închidere. Este o industrie strategică. E momentul ca statul să-și ia înapoi o industrie de care a scăpat foarte ușor. Erau 11 combinate chimice în România, acum nu mai e niciunul”, a declarat Almășan pentru CursdeGuvernare.ro.
În martie 2026, conducerea Azomureș a declanșat procedura de concediere colectivă pentru 865 de angajați (din circa 920 total) și a anunțat intrarea platformei în conservare. Impact total: aproximativ 2.500 de locuri de muncă afectate (inclusiv contractori și firme partenere). Peste 600 de angajați erau deja în șomaj tehnic din ianuarie 2026.
Agricultura suferă și de alte „comorbidități”
Criza actuală se suprapune unor probleme structurale ale agriculturii românești, în special cele legate de accesul la finanțare, îngreunat în ultimii doi ani. În condițiile în care inputurile pot fi achiziționate, de multe ori, doar prin creditare, costurile financiare ajung la 10–12%. Cu toate acestea, sistemul bancar și-a redus semnificativ expunerea pe agricultură, pe fondul unor probleme apărute în piață în ultimii ani, susține Cezar Gheorghe.
Potrivit acestuia, mai multe disfuncționalități grave din sectorul comercial – inclusiv fraude și neplata mărfurilor – au afectat încrederea instituțiilor financiare. Comercianți care operau pe credit bancar au generat pierderi importante, inclusiv prin vânzarea repetată a aceleiași mărfi sau prin deturnarea produselor depozitate, ceea ce a dus la retragerea băncilor din finanțarea acestui segment.
La rândul său, Bogdan Chiripuci consideră că este necesară crearea unor instrumente financiare adecvate pentru sector. Acesta subliniază nevoia unui mecanism de reglementare care să faciliteze atât accesul la credite pentru capital de lucru pe termen scurt, inclusiv pentru fermierii aflați în dificultate, cât și finanțarea investițiilor pe termen mediu și lung, cu maturități de 15–20 de ani.
În paralel, contextul internațional a devenit nefavorabil: după 2022, odată cu creșterea fluxurilor de cereale din Ucraina și cu supraproducțiile globale de grâu și porumb, marjele comercianților s-au redus semnificativ.
„Totul a culminat cu anul ăsta, în care a fost o superproducție la nivel global de grâu. Superproducție la nivel global de porumb. Și astfel s-a dărâmat ultimul eșafodaj al acestui castel de cărți de carton pe care l-au construit acești comercianți la intern”, avertizează Gheorghe.
În opinia sa, lipsa unei organizări eficiente și fragmentarea sectorului agricol reprezintă alte vulnerabilități majore. Spre deosebire de România, în state precum Franța, fermierii s-au asociat în cooperative puternice, cu rol economic direct, care gestionează activități de trading, achiziții și distribuție de inputuri sau chiar lanțuri de retail. În România, reticența față de asociere limitează capacitatea de negociere și dezvoltare.
În acest context, Gheorghe avertizează că randamentele agricole ar putea scădea semnificativ. Estimările inițiale privind producția de grâu – de aproximativ 13,6 milioane de tone – ar putea fi revizuite în jos, sub pragul de 12 milioane de tone, în principal din cauza reducerii utilizării îngrășămintelor.
Criza este globală, instrumentele naționale – limitate/ Soluțiile UE
Cristina Cionga spune că există dialog cu Ministerul Agriculturii, dar nu există la ora actuală un plan de intervenție adaptat noii crize. „La acest moment, criza este globală, iar instrumentele naționale sunt limitate”, spune ea.
Recent, Senatul României a adoptat un proiect de lege prin care producția și depozitarea îngrășămintelor devin „infrastructură critică națională”, ceea ce ar permite intervenția statului în situații precum criza actuală
La nivel european se plan de acțiune pentru îngrășaminte. „Acesta va cuprinde atât măsuri reactive, pe termen scurt, pentru a ameliora situția fermierilor și ale industriei de fertilizanți autohtone (cel mai probabil sub forma unor măsuri de criză/ scheme de sprijin pentru inputuri similare cu cele din 2022, facilități de finanțare pentru fermieri și mecanisme de asigurare a accesului la îngrășăminte), cât și măsuri preventive, pe termen mediu și lung, pentru a reduce riscurile structurale ale UE în aprovizionare”, explică specialista.
Printre soluțiile pe termen lung s-au numără diversficarea surselor de aprovizionare prin încurajarea producției europene de amoniac cu amprentă redusă de carbon (green/bleu ammonia), de bio-fertilizanți, în tandem cu stimularea fermelor de a utiliza și alte tehnologii de fertilizare (îngrășaminte organice, îngrășaminte verzi, reciclarea ntrienților – digestat de biogaz, nămoluri de epurare etc.), de a reduce pierderile/scurgerile de îngrășaminte și de a extinde agricultura de precizie pentru micșora consumul.
(Citește și: ”Senatul include industria îngrășămintelor în infrastructura critică națională. Consecințele practice”)
***
Urmărește-ne pe Google News
