Senatul României a adoptat un pachet legislativ prin care activitățile de producție, transport și depozitare a îngrășămintelor chimice sunt incluse în categoria entităților critice.
Principala schimbare introdusă prin lege este recunoașterea îngrășămintelor ca serviciu esențial de interes național, ceea ce conferă industriei un statut juridic care impune companiilor și autorităților responsabilități clare în materie de management al riscurilor și continuitate a activității. În termeni practici, această clasificare obligă operatorii din domeniu să efectueze evaluări ale riscurilor legate de furnizarea serviciilor esențiale, să identifice vulnerabilități critice, să dezvolte planuri de reziliență și să aplice măsuri care să reducă perturbațiile asupra lanțurilor de aprovizionare.
Totodată, legislația prevede că entitățile critice trebuie să notifice autoritățile competente despre incidentele care perturbă sau pot perturba serviciile esențiale „fără întârzieri nejustificate, dar nu mai târziu de 24 de ore”, ceea ce creează un cadru transparent de răspuns și coordonare în situații de urgență. Autoritățile vor supraveghea conformitatea cu prevederile legii prin inspecții și monitorizări regulate.
Includearea industriei îngrășămintelor în infrastructura critică vine într-un context în care sectorul a trecut prin perioade dificile în ultimii ani, ca urmare a volatilității prețurilor la gaze naturale, principalul cost de producție.
Azomureș, cea mai mare unitate de producție de îngrășăminte chimice din România, cu o capacitate anuală de aproximativ 1,8 milioane de tone, a operat intermitent în ultimii ani și a fost nevoită să își ajusteze activitatea în funcție de condițiile de piață și de prețul gazului. Azomureș acoperă circa 75% din producția internă de îngrășăminte și este un furnizor important pentru agricultura românească și piețele regionale.
Sectorul se confruntă cu dependența de gazul natural ca materie primă, natural gazul reprezentând o proporție covârșitoare din costul de producție. În contextul fluctuațiilor prețurilor la energie, unități precum Azomureș au operat la capacități reduse sau au întrerupt producția temporar.
Conform estimărilor pe piața chimică, aproximativ 65% din îngrășămintele necesare agriculturii românești sunt importate, iar capacitatea internă de producție nu acoperă integral cererea internă, ceea ce face strategică funcționarea producătorilor locali pentru securitatea alimentară și competitivitatea agriculturii.
Romgaz analizează preluarea combinatului Azomureș pentru a integra producția de îngrășăminte chimice în portofoliul său, cu scopul de a asigura continuitatea aprovizionării interne și valorificarea gazului natural românesc în producția strategică pentru agricultură.
Consecințele practice: intervenția statului în situații de criză, stocuri, investiții în infrastructură
Consecințele practice pentru industrie includ protecție sporită prin intervenția statului în situații de criză, obligația de a raporta autorităților date despre vulnerabilități și stocuri, și necesitatea de a investi în infrastructură și sisteme de securitate pentru continuitatea serviciului esențial.
Legea definește infrastructura critică ca fiind „un activ, o instalație, un echipament, o rețea ori un sistem… care este necesar(ă) pentru furnizarea unui serviciu esențial”. Serviciul esențial este definit ca „un serviciu furnizat de entitatea critică… care este indispensabil pentru menținerea funcțiilor societale vitale, a activităților economice vitale, a sănătății și siguranței publice sau a mediului”. Prin includerea activităților de producție, transport și depozitare a îngrășămintelor chimice în infrastructura critică, aceste activități devin entități critice.
Conform legii, entitățile critice trebuie să asigure furnizarea serviciului esențial fără întreruperi semnificative, iar statul poate interveni pentru a asigura resursele necesare funcționării continue, inclusiv energie și materii prime.
Legea impune entităților critice să efectueze evaluarea riscurilor: „… procesul global prin care se determină natura și amploarea unui risc… care ar putea conduce la un incident și prin evaluarea potențialelor pierderi sau perturbări ale furnizării unui serviciu esențial”. În practică, firmele trebuie să identifice posibilele situații care ar putea opri producția, să analizeze vulnerabilitățile și să propună măsuri pentru reducerea riscurilor.
Legea prevede obligații privind securitatea și reziliența: „… măsuri tehnice și organizatorice pentru a asigura furnizarea neîntreruptă a serviciilor esențiale”. Entitățile critice trebuie să implementeze planuri de continuitate a activității, să mențină securitatea fizică și cibernetică, să asigure redundanța sistemelor și să fie capabile să răspundă rapid la perturbări.
(Citește și: ”Negocieri la Guvern între Romgaz și Ameropa pentru tranzacția Azomureș”)
***
Urmărește-ne pe Google News
