Cristian Grosu / ”Oameni de stat”: pacea, noua Ordine și Planul României

Situația e critică pentru Uniunea Europeană Nu pentru ce a zis JD Vance la Munchen, ci pentru că nu va participa cu un reprezentant în mod fizic la negocierile din Arabia Saudită dintre Donald Trump și Vladimir Putin.

Discursul lui Vance (pe care unii l-au găsit ”rezonabil” numai pentru că l-au citit doar în cheie ideologică – ceea ce nu-i cazul în acest moment de pace/război)  e neliniștitor și setează tonul cu care SUA i se vor adresa Europei în următorii 2-3 ani –

însă e cu adevărat grav pentru România: de obicei, când numele unui stat e pronunțat sau dat ca exemplu, asta are o mare valoare diplomatică, iar numele României încă n-a fost rostit în ultimii 25 de ani atât de peiorativ.

Da, am încasat o palmă, dar asta nu înseamnă să trebuie să vedem atâta lume despletită agitându-se prin studiorurile TV, potrivit brandului nostru caragialesc de țară – ”Țațoooo, mor!”, iar asta să devină atmosfera națională. Deocamdată e numai o palmă – cum reacționăm?

Pentru că lucrurile în jur se precipită și pentru că România chiar trebuie să-și facă auzită vocea, iată 7 puncte pe care le are de făcut în următoarele 2-3 săptămâni:

1, Neapărat fir direct cu administrația Trump pentru a explica de ce au fost anulate alegerile de către CCR, ce s-a întâmplat cu diversiunea Georgescu, care a fost experimentul socio-psihologic folosit ÎMPOTRIVA alegerilor corecte și firele care duc la Rusia. (Un semn bun, Vance a recunoscut în discursul său că Rusia interferează cu alegerile din statele occidentale).
Bună ieșirea lui Ilie Bolojan de după declarația de la Munchen, care a reamintit SUA că România este un aliat și așa va și rămâne.

Legătură strânsă cu Polonia: suntem asemănători din multe puncte de vedere, nu ne sunt ostili, sunt țara aflată la masa europeană cea mai compatibilă cu noi.

2, Inițirea de urgență – indiferent ce șanse mai există în momentul ăsta – a formalităților de primire în ”formatul Weimar +” :
e inadmisibil ca România, care are cea mai mare granită cu Ucraina dintre statele UE, să nu miște un deget pentru a fi primită la discuțiile privind războiul de la granița UE, noi fiind, după anexarea Crimeii de către Rusia, față în față cu Rusia.

3, Strângerea de urgență a legăturilor cu UE – FĂRĂ slăbirea în vreun fel a legăturilor formale și informale cu SUA – pentru o integrare economică și mai profundă: măsurile anunțate de Comisie și de liderii marilor puteri economice europene presupun multe proiecte și politici economice comune:

Contraselecția de pe scena politică românescă din ultimii ani a făcut ca România să nu aibă lideri cu voce europeană, să nu aibă politicieni cu alea 100 de numere de telefon în telefon (la care să li se și răspundă), să fie consultată numai formal în deciziile UE 27. Mediul nostru de afaceri e mai cablat la politicile economice ale UE decât clasa decidenților politici.
România are nevoie de o falangă de profesioniști care să doarmă acolo, pe holurile de la Bruxelles. În câteva săptămâni oamenii ăștia ar trebui urcați în avion, cu o listă clară de lucruri pe care le poate oferi România în proiectul redeșteptării Europei.

4, plan de accelerare a înarmării + atitudine PROACTIVĂ în privința implicării în viitoarea centură de securitate pentru Ucraina. Asta pentru că va fi o centură de securitate și pentru România. Implicarea de urgență în mecanismul european al industriei de armament.
În 2 săptămâni ar trebui să fie gata – de la politician la general la căprar toti ar trebui să fie cu cortizolul în venă, până punem pe masă un plan concret și credibil.

5, plan de Re-informare și combatere a dezinformării care curge în valuri pe rețelele sociale, de o amploare egală cu planurile de dezinformare rusești sau care favorizează Rusia. NU PROPAGANDĂ electorală, ci combatere cu abordare factuală a celor câteva zeci de narative bazate pe fake-news pur.

6, Generațiile care știu ce au însemnat ororile comunismului trec – psihologia socială ne arată că o generație nu percepe decât cel mult abstract tragediile trecutului:
Campanie de informare despre ce a însemnat comunismul, unde adusese economia românescă un regim dictatorial – ce se vede azi în Rusia și Belarus din această perspectivă si, mai ales, ce înseamnă libertatea în Rusia lui Vladimir Putin: inclusiv libertatea de-a propaga pe rețelele sociale susținere pentru un candidat sau altul.

7, Transcrierea într-un plan de măsuri concrete a oportunităților de pliere a pieței românești pe reformarea Pieței Unice Europene – aplicarea rațională și în avantajul mediului de afaceri din România a legislației europene și reverificarea huburilor economice cu statele UE. Evaluarea în maximum o lună și resetarea diplomației economice – lipsite de obiective de performanță și contaminată de sinecuri și nepotisme.

*

Avem 2-3 luni la dispoziție să reacționăm – singurii care pot scoate România din Occident, din lumea civilizată și din democrația liberală de piață sunt românii: unii prin votul inconștient, iar decidenții prin șovăială, slabă viteză de reacție, incompetență, nepăsare.

Ăsta e genul de momente care fac diferența între ”oamenii de stat” și impostorii creați în laboratoarele dintre serviciile secrete și partidele politice pentru a mai storce câte ceva din resursele naționale.

*

Cât privește Uniunea Eropeană, avem și aici aceeași problemă a leadershipului – slab, dezbinat și lipsit de viziune, fezandat în ideologii distructive și aflat acum sub presiunea radicalizării spre dreapta a societăților:

”bărbații de stat” ai Europei ar trebui să aibă testosteron și viziune măcar cât a avut dna. Margaret Thatcher, care a pilotat UK între Europa și SUA în timpul Războiului Rece tocmai pentru că a înțeles încotro merg lucrurile:

1, UE nu are altă șansă decât să rămână unită, iar destrămarea ei ar însemna un dezastru pentru toată civilizația europeană.

2, UE trebuie să aibă un plan de reacție clar în fața eventualelor constrângeri pe care i le-ar putea impune administrația Trump – și să și-l aplice PROACTIV. Și UE are, în politica internațională, aceeași atitudine defensivă care-i slăbește potențialul de negociere.

3, UE trebuie să înțeleagă că, după 80 de ani în care SUA (nu a lui Donald Trump, ci SUA) i-au garantat securitatea, e cazul să-și ia problema în serios și să vină cu propria soluție pentru securitatea Ucrainei. Dealtfel SUA le-au si cerut statelor UE saptamâna trecută liste cu ce pot pune pe masă în materie de cordon militar între Rusia și Ucraina.

4, UE trebuie să le ofere SUA un plan de susținere în securizarea marelui front care este Indo-Pacificul: nu poti cere ceva fără să oferi la schimb.

5, UE trebuie să înțeleagă ”jocul”:  reașezările geopolitice din vârful triunghiului China-Rusia-Iran nu sunt de azi, de ieri – cele mai simple și mai la îndemână exemple sunt ciudata și spectaculos de discreta tranșare a situației din Siria, distrugerea Hamas și Hezbolah ca tentacule ale Iranului – pregătiri pentru schimbare începute cu mulți ani în urmă.
Precum și chestiunea Groenlandei – cu care UE doarme în brațe de zeci de ani în timp ce submarinele rusești dau ocol acestei insule care mai conține și metale și pământuri rare.

6, UE trebuie să se oprească din a-și mai distruge economia: deja cifrele abstracte din PIB coboară în concret, în realitatea socială – acolo unde se închid fabrici – iar societățile speriate și revoltate vor însemna nu strângerea rândurilor, ci și mai multă dezbinare.

7, UE trebuie sa-și îmbunătătească mecanismele de luare a deciziilor rapide: ceea ce la Moscova sau la Beijing se decide în 5 minute, la Bruxelles se decide într-un an-doi – asta dacă până la urmă se decide.

*

Donald Trump reprezintă în acest moment un risc prin aceea că chiar poate fi imprevizibil – nu doar să simuleze imprevizibilitatea – așa cum a făcut-o Nixon în 1969 când, în baza ”madman theory”, și-a trimis bobardierele nucleare la granița URSS – ci să pună în aplicare un plan de retragere a SUA în emisfera vestică.
Tocmai de aceea, are nevoie de interlocutori puternici în Uniunea Europeană.

Privind la cele 7 puncte de mai sus, acum, în februarie 2025, putem încerca să căutăm din ochi, printre liderii popoarelor europene, pe ”oamenii de stat” sau ”omul de stat” – adică cel care poate vedea lumea de dincolo de politică, cel care are o hartă pentru parcursul țării lui sau al Uniunii Europene, pe uriașele valuri geopolitice ale lumii omenești:
ne-am putea trezi că ne amintim brusc de vorba atribuită lui Kissinger în anii 70:
„Pe cine sun dacă vreau să vorbesc cu Europa?”.

PS:
Nu ne poate scoate nimeni din lumea civilizată decât dacă vrem noi.

(Citește și: ”Cristian Grosu / Noua eră – negocierile de dincolo de pace. Unde sunt UE și România în țesătura viitorului. Dar întreg Occidentul?”)

***