De la o criză scurtă, cu efecte limitate asupra aprovizionării cu petrol și GNL, până la un conflict prelungit care ar putea împinge prețul petrolului peste 100 de dolari pe baril, impactul conflictului din Orientul Mijlociu asupra piețelor globale va depinde în principal de durata blocării Strâmtorii Ormuz și de eventualele daune aduse infrastructurii energetice din regiune, potrivit unei analize Capital Economics pe tema impactului conflictului din Orientul Mijlociu.
Analiștii au configurat trei scenarii posibile, în funcție de amploarea șocului.
Economistul David Oxley, șeful departamentului de climă și mărfuri, conturează trei scenarii privind evoluția conflictului din Orientul Mijlociu și impactul potențial asupra piețelor globale de energie, în special asupra petrolului și gazelor naturale lichefiate (GNL).
„Din perspectiva pieței energetice, impactul asupra fluxurilor de energie din Orientul Mijlociu va fi dictat de două variabile-cheie: cât timp rămâne închisă Strâmtoarea Ormuz și în ce măsură eventualele pagube aduse infrastructurii energetice vor limita exporturile chiar și după reluarea transportului maritim”, explică Oxley în analiza sa.
Strâmtoarea Ormuz reprezintă una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, prin care tranzitează o mare parte din exporturile globale de petrol și o proporție semnificativă din comerțul cu GNL. În acest context, orice perturbare prelungită a transportului maritim din zonă poate avea efecte majore asupra aprovizionării globale și asupra prețurilor energiei.
Cele trei scenarii principale privind evoluția conflictului și consecințele asupra piețelor
Primul scenariu presupune un conflict scurt și intens, care s-ar încheia în câteva săptămâni. Potrivit lui Oxley, o astfel de evoluție ar putea fi determinată de presiuni interne în Iran sau de o înfrângere militară rapidă a regimului, ceea ce ar duce la încetarea atacurilor asupra navelor și asupra statelor din Golf.
În acest caz, pierderile de pe piața globală ar fi relativ limitate.
„Estimăm că acest scenariu ar duce la pierderea a aproximativ 350 de milioane de barili de petrol, echivalentul a circa 1,4% din exporturile globale anuale, precum și o proporție similară din fluxurile globale de GNL”, arată economistul.
Totuși, Oxley subliniază că piața petrolului ar putea absorbi relativ ușor un astfel de șoc. „În aceste condiții, piața petrolului ar rămâne probabil în surplus în acest an, mai ales în contextul în care petrolul rusesc sancționat anterior este acum absorbit de piață, ceea ce ar permite prețurilor să scadă rapid”, afirmă el.
Al doilea scenariu presupune un conflict mai lung, dar cu daune limitate asupra infrastructurii energetice. În această situație, guvernul iranian ar continua atacurile asupra navelor din Strâmtoarea Ormuz și asupra unor ținte din statele din Golf pentru o perioadă mai îndelungată, estimată la aproximativ trei luni.
Chiar și în acest context, infrastructura energetică ar suferi doar pagube minore, care ar putea fi reparate relativ rapid.
„În acest scenariu, aproximativ 5–6% din exporturile globale anuale de țiței și GNL ar putea fi pierdute temporar”, explică Oxley.
Cu toate acestea, lipsa unor daune structurale majore ar permite revenirea relativ rapidă a fluxurilor energetice. „Absența unor distrugeri de durată ale infrastructurii energetice ar permite exporturilor să se recupereze în a doua jumătate a anului 2026”, precizează economistul.
Cel mai sever scenariu: 8% din exportul global de petrol și GNL
Cel mai sever scenariu analizat este cel al unui conflict prelungit care provoacă daune semnificative și de durată infrastructurii energetice din regiune. Pe lângă perturbarea transportului maritim prin Strâmtoarea Hormuz, atacurile s-ar extinde asupra instalațiilor petroliere și de gaze din statele din Golf și din Iran.
Un punct critic ar putea fi insula Kharg, principalul terminal petrolier al Iranului. Potrivit analizei, aproximativ 90% din exporturile petroliere iraniene trec prin această infrastructură.
„Faptul că insula Kharg reprezintă circa 90% din exporturile de petrol ale Iranului și că în timpul războiului Iran–Irak atacurile au scos-o din funcțiune pentru ani de zile ilustrează clar cât de vulnerabile pot fi fluxurile energetice iraniene”, arată Oxley.
În acest scenariu, impactul asupra pieței globale ar fi mult mai amplu. „Pierderile ar putea ajunge la aproximativ 8% din exporturile globale anuale de petrol și GNL în 2026, iar efectele s-ar putea extinde și în 2027”, estimează economistul.
Principala diferență față de crize similare: rapiditatea cu care se vor derula evenimentele
Oxley compară un asemenea șoc cu crizele energetice majore din trecut. „Singurul șoc comparabil de ofertă globală a avut loc între sfârșitul anilor 1970 și mijlocul anilor 1980, în perioada Revoluției iraniene, a războiului Iran–Irak și a reducerilor de producție ale OPEC”, spune el.
Totuși, economistul subliniază că diferența majoră ar fi viteza cu care s-ar produce scăderea exporturilor. „În anii ’80, declinul exporturilor s-a produs pe parcursul mai multor ani. În scenariul actual, o scădere similară ar avea loc într-un interval mult mai scurt”, explică Oxley.
În aceste condiții, impactul asupra prețurilor ar putea fi semnificativ. „Prețurile petrolului ar putea rămâne probabil la niveluri de peste 100 de dolari pe baril pe tot parcursul anului 2026”, avertizează economistul.
Autorul subliniază totodată că reacția piețelor energetice depinde de numeroși factori suplimentari, inclusiv de reducerea cererii sau de intervenții ale guvernelor pentru stabilizarea piețelor, precum eliberarea rezervelor strategice de petrol.
„Estimarea reacției prețurilor petrolului și GNL în diferite scenarii este mai degrabă o artă decât o știință exactă”, concluzionează Oxley. „Totuși, estimarea dimensiunii potențiale a perturbărilor este utilă pentru a compara aceste scenarii cu șocurile energetice din trecut.”
(Citește și: ”FMI: Trei piloni pentru a face față șocurilor globale – ce trebuie să aibă în vedere guvernele”)
***
Urmărește-ne pe Google News
