Producătorii de oțel din UE, care se confruntă cu un declin abrupt a producției, solicită Bruxelles-ului să intervină pentru a le oferi posibilitatea să achiziționeze cu prioritate fierul vechi din țările membre. Acesta este o sursă ieftină de materie primă cu care ar putea produce oțel mai ieftin, mai ecologic și mai competitiv, scrie politico.eu.
Problema, susțin ei, este că majoritatea acestui fier vechi ajunge în mâinile companiile rivale din afara Europei.
Pe piața globală, cererea mare de fier vechi – care este mai ieftin și necesită mai puțină energie pentru a fi turnat din nou – a făcut ca prețurile să explodeze.
„Ne împușcăm în picior”, spune Aurelio Braconi, director în cadrul Eurofer, organizația europeană a siderurgiei, argumentând că Europa își creează un dezavantaj prin exportul deșeurilor feroase către țările din afara UE care le transformă și „reexportă către noi produsele finite”.
Efectul Trump
Industria grea din Europa este în pragul falimentului. După ce că sectorul metalurgic din Europa este grav afectat de costul imens al energiei, se confruntă în plus cu altă problemă gravă: un aflux mare de metal venit din Asia care se revarsă în Europa după ce președintele Donald Trump a majorat tarifele la importurile globale de oțel și aluminiu.
Decizia SUA a provocat un război comercial transatlantic, Uniunea Europeană impunând la rândul ei tarife suplimentare mărfurilor americane pentru a-și proteja economia internă.
Evoluția principalilor producători de oțel (în tone) între 2014 și 2023 (%)
În al doilea rând este politica Green Deal. UE are cele mai stricte legi climatice, iar conformarea la ele este costisitoare și complicată pentru industriile energofage și poluante precum metalurgia. Folosirea deșeurilor metalice este una dintre cele mai la îndemână modalități pentru industria grea de a-și reduce amprenta asupra mediului.
Dar cererea globală pentru produsele secundare este în plină creștere, la fel ca și prețurile. O tonă de deșeuri de fier costă aproximativ 300 de euro pe piața internațională în prezent și poate ajunge până la 1.800 de euro pentru aluminiu. Cumpărătorii non-UE, unde energia este mai ieftină și regulile ecologice mai laxe, își pot permite să plătească mai mult decât companiile europene.
Acum, producătorii fac eforturi intense pentru ca Bruxelles-ul să intervină și să limiteze sau chiar să stopeze exporturile de deșeuri metalice, în speranța că va crește oferta în piața comunitară.
„Scurgerile de deșeuri metalice reprezintă o oportunitate ratată pentru ambițiile de decarbonizare, autonomie strategică și competitivitate ale Europei”, au spus în decembrie anul trecut directorii Eurofer și European Aluminium, cel mai mare lobby din Europa pentru oțel și aluminiu, într-o scrisoare deschisă adresată Comisiei Europene.
În timp ce industria grea face lobby la Bruxelles pentru a interzice exportul de fier vechi, companiile specializate în reciclarea deșeurilor metalice se opun, prețurile la export fiind mai mari decât în UE.
Metalurgia, coloana vertebrală industrială, pe cale de dispariție
În centrul acestei dispute se află o realitate dureroasă pe care Bruxelles-ul nu o va mai putea ocoli până la final: ce industrii energofage, cu emisii de carbon prea mari, care sunt în declin rapid, și nu fac față concurenței provenită din economiile mai puțin reglementate, trebuie închise și trecut la importuri.
UE este al treilea producător de oțel după China și India, cu o producție de 126 de milioane tone de oțel brut în 2023, potrivit Asociației Mondiale a Oțelului. Siderurgia are un aport de 130 milioane euro la PIB-ul UE și angajează 2 milioane de persoane, conform Eurofer.
Dar criza energetică ce a urmat invadării Ucrainei în 2022 a crescut prețul oțelului produs în Europa, variantele mai ieftine din China, SUA sau din economii emergente precum China, India, Turcia și Vietnam având câștig de cauză.
Oțelul european, prea scump pentru a fi competitiv
Costul producerii unei tone de oțel în Europa este cu 11% mai mare decât în SUA, de exemplu, în timp ce fabricarea unei tone de aluminiu costă cu 18% mai mult decât în China, potrivit concluziilor Mesei rotunde europene pentru industrie. Cvasi-stagnarea economică din UE a dus de asemenea la diminuarea cererii de produse din oțel.
Aceste influențe au făcut ca producția de oțel din UE să scadă cu aproape 20% pe parcursul unui deceniu între 2014 și 2023, iar scăderea s-a accelerat din 2024.
Comisia Europeană a prezentat un proiect de strategie numit Clean Industrial Deal, care pune accent pe reciclare și reutilizare. Bruxelles-ul se află însă între nicovala industriilor metalurgice, chimice, constructoare de mașini și altele asemenea, și ciocanul verzilor care insistă ca până în 2050 se se atingă obiectivul net zero, ceea ce înseamnă dezindustrializarea continentului.
Dilema europeană: Globalism sau protecționism
Comisia studiază posibilitatea limitării exporturilor de deșeuri metalice, cum ar fi cuprul, litiul și nichelul – considerate esențiale pentru tranziția verde.
Însă jucătorii industriali solicită de asemenea limitarea exporturilor de fier vechi și aluminiu, având în vedere reglementările restrictive din alte țări partenere. China restricționează exporturile de materiale considerate critice, cu utilizare în industriile verzi și înaltă tehnologie, până la fier vechi. Aceleași politici protecționiste sunt practicate și de India și Vietnam.
Europa are deja unele cerințe administrative suplimentare pentru exportul de deșeuri nepericuloase, inclusiv metalice către anumite țări pentru a îngreuna exporturile fără să le resticționeze însă. Iar impunerea de bariere în calea exporturilor contravine politicilor globaliste promovate la Bruxelles.
„Țările din întreaga lume… își păstrează propriul fier vechi și îl importă din Europa”, spune Braconi de la Eurofer. Și, adaugă el, „importăm oțel de la ei”.
Temeri exagerate
George Karkampasis, director de economie circulară și reciclare la European Aluminium, îmi spune că exporturile de fier vechi reprezintă o „oportunitate dublă ratată” pentru Europa, pe care o descrie drept „un continent înfometat atât de materiale, cât și de energie”.
Dar reciclatorii susțin că aceasta este o exagerare. În 2023, UE a exportat aproximativ 21 de milioane de tone de fier vechi în alte țări (mai ales Turcia), ceea ce a reprezentat doar aproximativ 20% din fierul vechi pe care blocul îl generează într-un an. Majoritatea este deja folosită în Europa.
„Apelul industriei aluminiului și oțelului este nedrept”, a declarat Veronica Plazinic, consilier tehnic pentru metale pentru grupul european al industriei de reciclare EuRIC, de care aparține Terminalul Belgian de Deșeuri.
Adevărații vinovați pentru decăderea metalurgiei, susține EuRIC, sunt producția redusă de mașini în Europa și faptul că tot mai puține proiecte de infrastructură de pe continent necesită metal. Interzicerea exporturilor nu va inversa acest declin industrial, în timp ce ar garanta practic constrângeri ale industriei de colectare și reciclare.
Pentru a obține un produs de înaltă calitate, reciclatorii trebuie să investească și să investescă în tehnologiile pe care le folosesc pentru tratarea deșeurilor de metal. Și asta înseamnă să-și vândă produsul la un preț decent.
„Ceea ce nu am văzut este dorința cumpărătorilor de a egala [prețurile plătite în străinătate]”, a spus Plazinic, menționând că reciclatorii europeni sunt, de asemenea, afectați de prețurile ridicate la energie.
Imaginea de ansamblu
Experții economici sunt, de asemenea, sceptici cu privire la restricționarea exporturilor de fier vechi, și chiar la viitorul industriei metalurgice în Europa net zero.
Heather Grabbe, de la think tank-ul Bruegel, susține că „interzicerea exporturilor [de fier vechi] nu este o modalitate de creștere a cererii [de produse din oțel]”. Nici nu va rezolva problema principală cu care se confruntă sectorul, și anume prețurile ridicate la energie, adaugă ea.
În condițiile în care toate sectoarele economice din UE se confruntă cu eforturile de decarbonizare, cele mai dure din lume, și se străduie să rămână competitivă în același timp, Bruxelles-ul trebuie să facă alegeri dificile cu privire la ce industrii trebuie să renunțe. Producătorii de oțel și aluminiu vorbesc despre rolul lor important în construcții și industria constructoare de mașini și asupra numărului mare de cetățeni ai UE ale căror mijloace de existență depind de aceaste industrii.
Mai are sens o industrie siderurgică europeană?
În același timp companiile de colectare și reciclare a deșeurilor metalice își evidențiază rolul în ecologizarea economiei europene. Pentru o lume cu emisii scăzute de carbon, susțin ei, reprezintă un sector strategic și ar fi o prostie ca să se încetinească inovațiile în domeniu.
Grabbe spune că trebuie pusă întrebarea „dacă mai are sens să se producă oțel, aluminiu și alte metale în Europa și dacă acestea vor fi într-adevăr competitive pe termen lung”.
Totuși acest demers progresist este greu de înghițit la Bruxelles, unde protejarea industriilor care creează locuri de muncă și aduc dezvoltare economică în regiune, este o problemă politică, partidele de dreapta adunând tot mai multe voturi.
Până acum, Bruxelles-ul a fost receptiv la propunerile din sectorul siderurgic. Vicepreședintele executiv pentru industrie al Comisiei Europene, Stéphane Séjourné, conducător al strategiei industriale a blocului comunitar, consideră că Bruxelles-ul ar trebui să creeze stimulente pentru a păstra fierul vechi în granițele UE și pentru a „limita exportul de materii prime, mai ales pentru că sunt procesate în străinătate și revine în UE ca produse finite – iar din perspectiva amprentei de carbon nu este foarte inteligent”, a spus el pentru Politico.
Exportăm materie primă și importăm produsele finite
Dar alții susțin că, dintr-o perspectivă climatică, că UE ar trebui să vadă beneficiile contribuției la decarbonizarea industriri metalurgice la nivel global – nu doar a sa.
„Emisiile apar indiferent de locul în care emiți”, spune Sangeeth Raja Selvaraju, cercetător în finanțe durabile pentru piețele emergente la Institutul de Cercetare Grantham pentru Schimbările Climatice și Mediu de la London School of Economics.
Accesul la fier vechi pentru producția de oțel reciclat este esențial pentru piețele emergente, adaugă Selvaraju, deoarece este singura modalitate accesibilă pentru ca acestea să devină ecologice.
„O interzicere a exportului de deșeuri [înseamnă] că ați ales calea ieftină de decarbonizare” și ați lăsat alternativele costisitoare „țărilor care sunt cel mai puțin capabile de acest lucru”, spune el.
Nu este clar dacă acest mesaj caritabil globalist va fi pe placul liderilor UE, preocupați de creșterea competitivității și securității într-o lume din ce în ce mai ostilă.
Cititi si: UE, excedent de 4,7 mld. euro din exporturile de fier și oțel
***
Urmărește-ne pe Google News
