În contextul amplelor discuții privind intențiile SUA de a devaloriza dolarul, ca modalitate de a revigora sectorul manufacturier american, merită menționat că dolarul nu este cea mai puternică monedă din lume și nu a fost de zeci de ani.
Acest titlu îi revine francului elvețian, iar francul puternic nu a făcut nimic pentru a submina competitivitatea Elveției, scrie Ruchir Sharma, președinte Rockefeller International, într-un material publicat de Financial Times.
Cu 18% din PIB, sectorul manufacturier al Elveției este unul dintre cele mai mari dintre economiile dezvoltate.
Cea mai bogată economie dezvoltată din lume are atât o monedă puternică, cât și o bază manufacturieră solidă, scrie el.
Francul elvețian a fost cea mai performantă monedă din ultimele decenii, chiar și din ultimii ani.
Totuși, Elveția contrazice presupunerea că o monedă puternică va submina competitivitatea comercială a unei națiuni prin faptul că face exporturile mai puțin competitive. Exporturile sale au crescut și sunt aproape de maxime istorice atât ca procent din PIB-ul elvețian (75%), cât și ca pondere din exporturile globale (aproape 2%).
„Conversația globală a devenit exagerat de obsedată de evaluările valutare, care sunt doar unul dintre factorii ce modelează poziția competitivă a unei națiuni. La fel ca Germania și Japonia în perioadele lor de glorie, Elveția și-a câștigat o reputație pentru bunuri și servicii de o calitate atât de ridicată, încât restul lumii este dispus să plătească un <<premium>> valutar pentru eticheta <<Made in Switzerland>>”, scrie economistul.
El amintește că Elveția domină, de mai bine de un deceniu, un clasament ONU al celor mai inovatoare economii, atât prin resursele investite în inovație — de exemplu prin educația universitară practică și cercetare-dezvoltare — cât și prin randamentele acestor investiții.
Elveția generează peste 100 de dolari în PIB pentru fiecare oră lucrată — ceea ce o face mai productivă decât oricare dintre celelalte 20 de economii mari.
Sistemul său politic și economic descentralizat încurajează apariția întreprinderilor mici, care reprezintă peste 99% dintre companiile elvețiene. Are, de asemenea, o pondere mare de companii competitive la nivel global, în domenii variind de la produse farmaceutice la bunuri de lux.
Laboratorul de Creștere de la Harvard clasează Elveția pe primul loc între economiile mari în ceea ce privește „complexitatea” exporturilor sale, o măsură a competențelor avansate necesare pentru a le produce. Exporturile sale variază de la ciocolată și ceasuri la medicamente și produse chimice — contrazicând ideea că monedele puternice duc la dispariția fabricilor.
Industria are o pondere de 18% din PIB-ul Elveției, una dintre cele mai ridicată din rândul economiilor dezvoltate
Cu 18% din PIB, sectorul său manufacturier este unul dintre cele mai mari dintre economiile dezvoltate. Peste jumătate din exporturi sunt „high-tech” — mai mult decât dublul nivelului din SUA. Deoarece bunurile avansate sunt mai scumpe, acest lucru a ajutat Elveția să mențină un excedent de cont curent, în medie de peste 4% din PIB din anii 1980 încoace.
Veniturile din comerț sunt reinvestite semnificativ în străinătate. Țara are acum un excedent net de investiții internaționale de peste 100% din PIB, ceea ce o ajută să reziste la șocuri externe. Este opusul situației din SUA, care se confruntă cu deficite mari atât în contul curent, cât și în cel de investiții nete.
„Dacă Elveția are o slăbiciune, aceasta constă într-o creștere uriașă a datoriei private ca procent din PIB. Totuși, spre deosebire de SUA și de multe alte țări europene, nu are o populație mare de companii zombie — care câștigă prea puțin pentru a plăti chiar și dobânzile la datorii”, scrie Sharma.
El amintește de episodul destabilizatori din 2015, când francul s-a apreciat puternic ca urmare a unei schimbări în politica băncii centrale. Producătorii au reacționat orientându-se și mai mult către exporturi sofisticate, mai puțin sensibile la fluctuațiile valutare.
„Mulți factori de decizie cred că <<miracolele>> din Asia de Est au ajuns la prosperitate prin devalorizare. Cursurile de schimb subevaluate au ajutat într-adevăr țări precum Coreea de Sud și China să își dezvolte rapid bazele de exporturi manufacturiere. Însă alți factori, inclusiv investițiile în infrastructură și deschiderea către capitalul străin, au jucat un rol mai important. Între timp, importanța evaluărilor cursurilor de schimb a scăzut pe măsură ce aceste țări au avansat pe curba dezvoltării”, susține economistul.
În opinia sa, economiile dezvoltate trebuie să concureze mai mult prin calitate decât prin preț. Pentru ele, devalorizarea poate avea efecte negative, încurajând producătorii locali să se concentreze pe produse mai ieftine.
„Lecția elvețiană pentru țări precum SUA este că o monedă ieftină nu este o soluție pentru un sector manufacturier defect”, conchide președintele Rockefeller International.
(Citește și: ”Negocierile SUA – UE merg greu și din cauza taxelor pe care statele europene și le pun între ele. ”Barierele netarifare” și suprareglementarea din UE costă un trilion de euro pe an”)
***
Urmărește-ne pe Google News
