CCR: Darea în plată e parțial neconstituțională

CCR a declarat miercuri neconstituționale câteva prevederi din Legea pentru modificarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

Sesizarea de neconstituționalitate a fost făcută de 91 de deputați USR și PNL, iar din conținutul prevederile lor au fost reținute drept neconstituționale următoarele:

Parte din pct.2, cea cu referire la art.4 alin.(1 indice 1 )

Punctul 2 din lege introducea și definea impreviziunea (în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul cursului din data contractării creditului, în cazul în care gradul de îndatorare al debitorului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul maxim al gradului de îndatorare stabilit de BNR etc.).

Pct.3 [cu referire la art.4 alin.(3) şi (4)]

Precizează că:

• Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condiţiile art. 5 sau art. 8 alin. (5) din lege
• În verificarea condiţiei privind impreviziunea, se va da prevalenţă stării de criză a contractului şi prezumţiei de dezechilibru prevăzute la alin. (3)
• Soluţia revizuirii judiciare a contractului în vederea echilibrării şi continuării sale este prioritară faţă de soluţia încetării contractului, care va fi dispusă doar în cazul unei imposibilităţi vădite a continuării sale.

Pct.6 [cu referire la art.7 alin.(1 indice 1 )]

Introducea următoarea prevedere: Contestaţia creditorului trebuie precedată, în mod obligatoriu, de o propunere adresată de acesta debitorului, prin care să încerce restabilirea utilităţii sociale a contractului de credit.

Pct.8 [cu referire la art.7 alin.(5 indice 1 )]

Prevederea: ”Pe perioada cât notificarea de dare în plată a fost efectivă, atât ratele cât şi dobânzile şi penalităţile, vor putea fi pretinse de la debitor doar dacă creditorul probează că acesta a fost de rea-credinţă.”

Pct.9 [cu referire la art.8 alin.(5) teza a doua] 

A introdus un aliniat cu următorul cuprins:

”Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.

În cazul debitorului împotriva căruia s-a derulat şi finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea imobilului cu destinaţie de locuinţă şi împotriva căruia se continuă executarea, se instituie o prezumţie absolută şi irefragabilă de impreviziune.”

Au fost declarate constituționale:

• parte din pct.2 [cea cu referire la art.4 alin.(1 indice 3 )]
• pct.7 [cu referire la art.7 alin.(4)]

Comunicatul CCR:

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile articolului unic pct.2 – cu referire la art. 4 alin. (11) -, pct. 3 – cu referire la art. 4 alin. (3) şi (4) -, pct.6 – cu referire la art.7 alin.(1 1) -, pct.8 – cu referire la art. 7 alin. (51) – şi pct. 9 – cu referire la art. 8 alin. (5) teza a doua – din Legea pentru modificarea Legii 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt neconstituţionale.