CCR: Legea pensiilor private – parțial neconstituțională

Judecătorii CCR au admis în parte sesizarea AUR și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neconstituționalitatea parțială, din cauza încălcării principiul egalității pe criteriul subiectiv al afecțiunii de care suferă unii dintre contributorii la Pilonul II de pensii.

Decizia CCR a fost luată cu majoritate de voturi.

Prevederea la care se referă CCR apare la art. 55 (2) din lege și prevede exceptarea pacienților oncologici, comparativ cu ceilalți beneficiari, care pot face doar retrageri eșalonate din totalul acumulat în anii de contribuție, inclusiv cu cei care suferă de alte boli ce prezintă risc vital imediat.

Legislația în vigoare acum prevede că participantul care îndeplineşte condiţiile de pensionare primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate pe o durată de maximum 5 ani.

Curtea Constituţională a amânat până acum de trei ori discutarea acestor sesizări.

Comunicatul CCR:

Curtea Constituțională a constatat că stabilirea, ca regulă, a plății către membrul unui fond de plată a pensiilor private/facultative a unui procent de maximum 30% din valoarea activului său personal transferat către fondul de
plată, sub formă de plată unică acordată înaintea începerii plății pensiilor lunare, nu reprezintă o nesocotire a dreptului de proprietate privată asupra sumelor reprezentând contribuția la fondul de pensii, nu instituie o discriminare între cei care au beneficiat deja de plata integrală a întregului activ personal acumulat în fondul de pensii și cei care urmează să se supună regulii plății fracționate și nici nu este de natură să încalce principiul neretroactivității legii.

În schimb, art.55 alin.(2) din lege, care exceptează de la această regulă persoanele care suferă de afecțiuni oncologice, cu privire la care se prevede că pot primi, la cerere, 100% din valoarea activului personal sub formă de plată unică, încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât instituie o discriminare care nu este bazată pe criterii obiective, ci, dimpotrivă, pe criteriul subiectiv al afecțiunii de care suferă membrul contributor la un fond de pensii.

Argumente

• Dispozițiile în virtutea cărora membrul fondului de plată a pensiei nu poate încasa ca plată unică decât 30% din activul personal nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, legea criticată influențând doar modalitatea de plată. Reglementarea eliberării sumelor în mod fracționat și cu periodicitate lunară derivă din specificul noțiunii de pensie, care, prin ipoteză, presupune prestații succesive, întinse, de obicei, pe toată durata vieții. În cazul legii în discuție, durata de plată este, ca regulă, de minimum 8 ani. O plată efectuată
  integral, uno ictu, ar contrazice însăși ideea de pensie, care este menită a reprezenta o sursă constantă de venit, de care titularul să beneficieze periodic, un timp cât mai îndelungat, ca o fructificare a efortului pe care, în timpul vieții active, l-a depus prin muncă remunerată, și care să îi asigure, și după acest moment, veniturile necesare traiului zilnic.

• Modalitatea de plată instituită prin legea criticată răspunde și cerințelor referitoare la existența unui scop legitim al reglementării, adecvare, necesitate și asigurarea unui just echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.

• Nu este nesocotit nici principiul neretroactivității legilor, Curtea constatând că legea criticată nu afectează validitatea contractelor anterioare, ci reglementează o etapă ulterioară, și anume plata pensiei.

• În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa lipsă de precizie, claritate și previzibilitate a unora dintre prevederile Legii privind plata pensiilor private, Curtea a constatat că nu poate fi reținută, dispozițiile criticate întrunindexigențele de calitate rezultate prin principiul legalității consacrat de art.1 alin.(5) din Constituție.

Ce prevede legea:

• Proiectul de lege are ca obiect de reglementare crearea cadrului legal pentru autorizarea, organizarea, funcţionarea, supravegherea şi controlul furnizorilor de pensii private şi a fondurilor de plată a pensiilor private, avizarea, funcţionarea, supravegherea şi controlul instituţiilor de credit pentru desfăşurarea activităţii de depozitare şi de custodie a activelor fondurilor de plată a pensiilor private, respectiv avizarea auditorilor financiari, pentru activitatea desfăşurată în calitate de auditor al furnizorilor de pensii private şi a fondurilor de plată pensiilor private, precum şi avizarea/autorizarea, funcţionarea, supravegherea şi controlul agenţilor de marketing.

• Articolul 55 prevede că membrul unui fond de plată poate primi maximum 30% din valoarea activului său personal transferat către fondul de plată, la cerere, o singură dată, sub formă de plată unică acordată înaintea începerii plăţii pensiilor lunare.

• Bolnavul cu afecţiuni oncologice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 293/2022 pentru prevenirea şi combaterea cancerului, cu modificările şi completările ulterioare, poate primi, la cerere, 100% din valoarea activului său personal sub formă de plată unică. 

• Opţiunea este prevăzută în contractul de plată.

Argumentația ICCJ

• Limitarea valorii pensiei lunare aferente pensiei de tip retragere programată la valoarea indemnizaţiei sociale pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii, respectiv determinarea valorii pensiei lunare aferente pensiei viagere exclusiv de către furnizor, măsuri care se aplică atât cu privire la pensiile administrate privat (Pilonul II), dar şi în ceea ce priveşte pensiile facultative (Pilonul III), ”reprezintă o ingerinţă nejustificată asupra dreptului de proprietate şi libertăţii contractuale care produce un dezechilibru grav al intereselor în concurs, ”în lipsa unui scop clar definit şi a unei compensaţii adecvate, ingerinţa devine o privare de proprietate nejustificată, echivalând cu o expropriere indirectă”. 

• Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este de acord nici cu soluţia ca plata pensiilor să nu fie făcută de fondurile de pensii.  ”Totodată, soluţia legislativă potrivit căreia fondurile de pensii private nu vor mai efectua plata pensiilor, urmând a se înfiinţa entităţi distincte, respectiv fonduri de plată a pensiilor private, cărora li se vor transfera fondurile acumulate şi care urmează a efectua plăţile către membrii fondului de pensie este una disproporţionată, care implică multiplicarea riscurilor determinate de posibila insolvenţă fie a fondului de pensii private, fie a fondului de plată a pensiilor private, precum şi a costurilor, având în vedere că fiecare dintre aceste entităţi va percepe propriile comisioane, în scopul acoperirii cheltuielilor şi realizării de profit”, a transmis Înalta Curte. 

• Magistraţii ICCJ au argumentat că participanţii la fondurile de pensii şi-au constituit economiile şi şi-au planificat viitorul financiar în baza cadrului legal existent, care garanta proprietatea individuală şi caracterul privat al activelor personale. ”Modificarea intempestivă a acestor garanţii, fără o perioadă de tranziţie rezonabilă şi fără consultarea publică efectivă, subminează încrederea legitimă a cetăţenilor în stabilitatea juridică a sistemului de pensii private. Or, Legea adoptată, prin caracterul imprevizibil al soluţiilor normative şi retroactiv în efecte, contravine principiului securităţii juridice şi afectează încrederea legitimă a cetăţenilor în ordinea juridică”.

• Participantul la un fond de pensii este proprietarul exclusiv al activului personal din contul său, format ca urmare a contribuţiilor plătite.  ”Sumele acumulate în conturile individuale din Pilonul II reprezintă proprietatea privată a participanţilor, recunoscută expres prin Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. Administratorii fondurilor au doar un drept de gestiune, iar statul exercită o supraveghere publică, fără a dispune de aceste active”, au transmis magistraţii.

• Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Beleyer contra Italiei, 2000; Kopecky contra Slovaciei, 2004), orice ingerinţă a statului contra proprietăţii trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim de interes public şi să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.  ”În lipsa unui scop clar definit şi a unei compensaţii adecvate, ingerinţa devine o privare de proprietate nejustificată, echivalând cu o expropriere indirectă. În plus, Curtea Constituţională a României a stabilit, prin Decizia nr. 871/2010, că «dreptul de proprietate privată, odată dobândit, nu poate fi limitat prin intervenţii arbitrare ale legiuitorului, indiferent de forma bunului asupra căruia poartă». Referitor la dreptul la pensie, instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa faptul că acesta poate fi asimilat unui drept de proprietate”, a precizat ICCJ.

• Justificările invocate în expunerea de motive – creşterea sumelor acumulate şi perspectiva valurilor de pensionare după 2030 – nu demonstrează existenţa unei disfuncţionalităţii şi nu legitimează restrângerea exercitării dreptului de proprietate şi a libertăţii contractuale. ”Astfel, potrivit expunerii de motive, elaborarea şi adoptarea Legii privind plata pensiilor private este justificată pe de o parte de acumularea unor sume tot mai mari în conturile individuale ale participanţilor, pe care aceştia le solicită ca plată unică sau eşalonată, iar pe de altă parte de situaţia demografică în care cele mai însemnate valori eligibile la plată sunt aşteptate începând cu anul 2030, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de pensionare de un număr însemnat de participanţi la fondurile de pensii private. În ceea ce priveşte situaţia actuală, se arată că, potrivit ”, a mai transmis sursa citată.

Proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional. S-au înregistrat 178 de voturi ”pentru”, 64 de voturi împotrivă şi 22 abţineri.

(Citește și: CFA România a depus la CCR un memoriu în sprijinul legii plății pensiilor private – Legea a fost atacată de ÎCCJ)

****