Nota de plată a tergiversării restructurărilor în companiile de stat a venit într-un moment cum nu se putea mai prost. Ani de zile am perpetuat subvenţionarea unor domenii care nu aveau viitor. Era o chestiune de timp să ni se interzică să mai facem acest lucru, iar acum vom vedea consecinţele în bugetul pe 2012.
Cu toate măsurile de austeritate pe partea de venituri ale cetăţenilor şi pe partea de majorări de taxe şi impozite, nivelul datoriei publice nu s-a stabilizat în prima jumătate din 2011. Când a fost aproximativ de aceeaşi mărime relativ la PIB ca şi pe întregul an 2007.
Unde se află România ca model economic? Nu e nevoie să reinventăm apa caldă, în tentativa de-a formula o strategie de dezvoltare economică şi de gestiune a societăţii. Deocamdată, criza de identitate a rudimentarului capitalism românesc stă între două mari modele. Desigur, am vrea să luăm caimacul de pe amândouă. Ne iese o struţo-cămilă care nu ţine la drum.
Aderarea la UE ar fi trebuit să ne îmbunătăţească considerabil avansul competitivităţii. Din păcate, însăşi competitivitatea UE cunoaşte o semnificativă erodare, exprimată sintetic prin diminuarea PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare. Fenomen început din 2007 (25.000 euro) până în 2010 (24.400 euro), potrivit datelor Eurostat.
Recenta retrogradare a ratingului Italiei de către S&P readuce în discuţie sănătatea economică a partenerilor către care România exportă. Mai ales pentru că exporturile au fost anul trecut şi în 2011 o importantă sursă a creşterii economice – atâta câtă e – a României. În topul ţărilor cu care România face schimburi comerciale s-au produs modificări semnificative, arată datele Institutului Naţional de Statistică.
Datoria externă a României se apropie de pragul psihologic de 100 miliarde euro, după ce dispăruse din scripte în primăvara lui 1989. Să vedem care au fost evoluţiile din ultimii ani ce ne-au adus aici şi cum se prezintă situaţia sumelor pe care statul român le are de returnat.
După ce au consemnat valori relativ reduse, investiţiile străine directe (ISD) au crescut la peste 5 miliarde euro în 2004 şi 2005, au marcat un nivel excepţional în 2006, când privatizarea BCR a amplificat considerabil rezultatul anual, şi au continuat să urce până la un maxim de aproape 9,5 miliarde euro în 2008. Criza a adus diminuarea dramatică a sumelor intrate în ţară.
Săptămâna trecută s-a prăvălit pe sticlă o puzderie de date despre Produsul Intern Brut pe trimestrul doi şi semestrul unu 2011. Că activitatea economică măsurată
Inflaţia consemnată pe luna august a fost de -0,35%, ceea ce a însemnat reducerea preţurilor pentru a treia lună consecutiv. După -0,29% în iunie şi
Tocmai în condiţiile materializării unei creşteri economice de 3,5% estimată de guvernul Boc, va fi foarte greu de explicat populaţiei de ce nu beneficiază de pe urma ieşirii din recesiune. Iar asta după ce, asimetric, a fost taxată drastic la înrăutăţirea situaţiei economice. Toate aceste măsuri ar urma să se concretizeze în bugetul pe 2012, ceea de ar constitui o premieră absolută pentru români, obişnuiţi să primească tot soiul de pomeni electorale.
Dacă eliminarea subvenţiilor care se duceau generic la producător era o cerinţă normală, ajutoarele sociale pentru încălzire vor continua să fie acordate fără cap. Legătura cu situaţia locativă şi şi cu nivelul pensiilor şi salariilor plătite în România este pur electorală.
Dublarea depunerilor făcute de nerezidenţi în ultimii doi ani, până spre totalul de 9 miliarde euro confirmă interesul pentru plasamente în România cât şi încrederea în stabilitatea cursului de schimb. Fără de care am risca să nu se mai reînnoiască aceste plasamente sau chiar să asistăm la ieşiri.
Guvernul creşte prin lege vârsta de pensionare, fără să se gândească la faptul că actualul sistem de sănătate face inutilă o asemenea lege. În România, aşa-numitul indicator „speranţă de viaţă sănătoasă” nici nu este trecut în statisticile oficiale. Or ţările europene la el se raportează când aşteaptă de la cetăţean să muncească şi să consume câţiva ani în plus.
Cifrele nu prea sunt cunoscute de către marele public. A cotiza aproape o jumătate de deceniu pentru a mai primi pensie timp de numai 12 ani şi cu doar 77% şanse de a mai fi în viaţă, nu pare o perspectivă prea roză. Din păcate, doar speranţa de viaţă mai mică, asistenţa medicală tot mai precară şi prelungirea perioadei de activitate mai pot echilibra balanţa cheltuielilor cu pensiile.
Norvegia are un PIB/locuitor este de circa 180% din media UE, dar media de consum ajustată după consumul individual al gospodăriilor este de doar 135%,
PDL se grăbeşte să crească salariile bugetarilor, şi numai câteva voci lucide se străduiesc – pentru cine ştie cât timp – să tempereze populismul cu care dreapta vrea să intre în anul electoral. Exemplul Letoniei ne propune, însă, o altă lecţie: cea a consecvenţei şi seriozităţii.
În urmă cu două săptămâni, Traian Băsescu cerea să nu se plătească arieratele din Sănătate, denunţând neregulile de la achiziţia de medicamente. Dar lipsa reglementării la aceste achiziţii nu are de-a face cu Sănătatea. În realitate, boala Sănătăţii nu este excesul de achiziţii şi nici abuzul de bine. Cifrele ne arată, necruţător, că la Sănătate trebuie dat, nu luat.
În urmă cu două săptămâni, Traian Băsescu cerea să nu se plătească arieratele din Sănătate, denunţând neregulile de la achiziţia de medicamente. Dar lipsa reglementării la aceste achiziţii nu are de-a face cu Sănătatea. În realitate, boala Sănătăţii nu este excesul de achiziţii şi nici abuzul de bine. De aia demnitarii români merg să se trateze în străinătate. Cifrele ne arată, necruţător, că la Sănătate trebuie dat, nu desfiinţat.
Deşi cifrele pot părea mai greu de digerat, prezentarea lor este singura modalitate de a oglindi fidel evoluţia finanţelor publice din ultimii ani. De aceea, vă prezentăm sintetic situaţia bugetului general consolidat al statului şi, în cadrul acestuia, situaţia bugetului de stat. Cum le-a construit guvernul şi ce-a făcut cu ele.
21 iulie 2011. Liderii statelor din zona euro sunt convocaţi la un summit extraordinar. Ordinea de zi: criza datoriilor şi un al doilea plan de salvare pentru Grecia. Atena a mai primit 162 de miliarde, iar ţările cu probleme au primit promisiunea unor dobânzi şi termene mai flexibile la credite pentru rostogolirea datoriilor. Însă e doar o amânare a soluţiei pe care încă nu o deţine nimeni: cu doar o zi înainte, FMI criticase lipsa unui plan coerent pentru rezolvarea crizei datoriilor suverane. Cursdeguvernare.ro schiţează povestea simplă şi grea a crizei pe care Europa o străbate încercând să evite colapsul unor state membre şi să iasă la mal cu cât mai puţine prejudicii.
Nota de plată a tergiversării restructurărilor în companiile de stat a venit într-un moment cum nu se putea mai prost. Ani de zile am perpetuat subvenţionarea unor domenii care nu aveau viitor. Era o chestiune de timp să ni se interzică să mai facem acest lucru, iar acum vom vedea consecinţele în bugetul pe 2012.
Cu toate măsurile de austeritate pe partea de venituri ale cetăţenilor şi pe partea de majorări de taxe şi impozite, nivelul datoriei publice nu s-a stabilizat în prima jumătate din 2011. Când a fost aproximativ de aceeaşi mărime relativ la PIB ca şi pe întregul an 2007.
Unde se află România ca model economic? Nu e nevoie să reinventăm apa caldă, în tentativa de-a formula o strategie de dezvoltare economică şi de gestiune a societăţii. Deocamdată, criza de identitate a rudimentarului capitalism românesc stă între două mari modele. Desigur, am vrea să luăm caimacul de pe amândouă. Ne iese o struţo-cămilă care nu ţine la drum.
Aderarea la UE ar fi trebuit să ne îmbunătăţească considerabil avansul competitivităţii. Din păcate, însăşi competitivitatea UE cunoaşte o semnificativă erodare, exprimată sintetic prin diminuarea PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare. Fenomen început din 2007 (25.000 euro) până în 2010 (24.400 euro), potrivit datelor Eurostat.
Recenta retrogradare a ratingului Italiei de către S&P readuce în discuţie sănătatea economică a partenerilor către care România exportă. Mai ales pentru că exporturile au fost anul trecut şi în 2011 o importantă sursă a creşterii economice – atâta câtă e – a României. În topul ţărilor cu care România face schimburi comerciale s-au produs modificări semnificative, arată datele Institutului Naţional de Statistică.
Datoria externă a României se apropie de pragul psihologic de 100 miliarde euro, după ce dispăruse din scripte în primăvara lui 1989. Să vedem care au fost evoluţiile din ultimii ani ce ne-au adus aici şi cum se prezintă situaţia sumelor pe care statul român le are de returnat.
După ce au consemnat valori relativ reduse, investiţiile străine directe (ISD) au crescut la peste 5 miliarde euro în 2004 şi 2005, au marcat un nivel excepţional în 2006, când privatizarea BCR a amplificat considerabil rezultatul anual, şi au continuat să urce până la un maxim de aproape 9,5 miliarde euro în 2008. Criza a adus diminuarea dramatică a sumelor intrate în ţară.
Săptămâna trecută s-a prăvălit pe sticlă o puzderie de date despre Produsul Intern Brut pe trimestrul doi şi semestrul unu 2011. Că activitatea economică măsurată
Inflaţia consemnată pe luna august a fost de -0,35%, ceea ce a însemnat reducerea preţurilor pentru a treia lună consecutiv. După -0,29% în iunie şi
Tocmai în condiţiile materializării unei creşteri economice de 3,5% estimată de guvernul Boc, va fi foarte greu de explicat populaţiei de ce nu beneficiază de pe urma ieşirii din recesiune. Iar asta după ce, asimetric, a fost taxată drastic la înrăutăţirea situaţiei economice. Toate aceste măsuri ar urma să se concretizeze în bugetul pe 2012, ceea de ar constitui o premieră absolută pentru români, obişnuiţi să primească tot soiul de pomeni electorale.
Dacă eliminarea subvenţiilor care se duceau generic la producător era o cerinţă normală, ajutoarele sociale pentru încălzire vor continua să fie acordate fără cap. Legătura cu situaţia locativă şi şi cu nivelul pensiilor şi salariilor plătite în România este pur electorală.
Dublarea depunerilor făcute de nerezidenţi în ultimii doi ani, până spre totalul de 9 miliarde euro confirmă interesul pentru plasamente în România cât şi încrederea în stabilitatea cursului de schimb. Fără de care am risca să nu se mai reînnoiască aceste plasamente sau chiar să asistăm la ieşiri.
Guvernul creşte prin lege vârsta de pensionare, fără să se gândească la faptul că actualul sistem de sănătate face inutilă o asemenea lege. În România, aşa-numitul indicator „speranţă de viaţă sănătoasă” nici nu este trecut în statisticile oficiale. Or ţările europene la el se raportează când aşteaptă de la cetăţean să muncească şi să consume câţiva ani în plus.
Cifrele nu prea sunt cunoscute de către marele public. A cotiza aproape o jumătate de deceniu pentru a mai primi pensie timp de numai 12 ani şi cu doar 77% şanse de a mai fi în viaţă, nu pare o perspectivă prea roză. Din păcate, doar speranţa de viaţă mai mică, asistenţa medicală tot mai precară şi prelungirea perioadei de activitate mai pot echilibra balanţa cheltuielilor cu pensiile.
Norvegia are un PIB/locuitor este de circa 180% din media UE, dar media de consum ajustată după consumul individual al gospodăriilor este de doar 135%,
PDL se grăbeşte să crească salariile bugetarilor, şi numai câteva voci lucide se străduiesc – pentru cine ştie cât timp – să tempereze populismul cu care dreapta vrea să intre în anul electoral. Exemplul Letoniei ne propune, însă, o altă lecţie: cea a consecvenţei şi seriozităţii.
În urmă cu două săptămâni, Traian Băsescu cerea să nu se plătească arieratele din Sănătate, denunţând neregulile de la achiziţia de medicamente. Dar lipsa reglementării la aceste achiziţii nu are de-a face cu Sănătatea. În realitate, boala Sănătăţii nu este excesul de achiziţii şi nici abuzul de bine. Cifrele ne arată, necruţător, că la Sănătate trebuie dat, nu luat.
În urmă cu două săptămâni, Traian Băsescu cerea să nu se plătească arieratele din Sănătate, denunţând neregulile de la achiziţia de medicamente. Dar lipsa reglementării la aceste achiziţii nu are de-a face cu Sănătatea. În realitate, boala Sănătăţii nu este excesul de achiziţii şi nici abuzul de bine. De aia demnitarii români merg să se trateze în străinătate. Cifrele ne arată, necruţător, că la Sănătate trebuie dat, nu desfiinţat.
Deşi cifrele pot părea mai greu de digerat, prezentarea lor este singura modalitate de a oglindi fidel evoluţia finanţelor publice din ultimii ani. De aceea, vă prezentăm sintetic situaţia bugetului general consolidat al statului şi, în cadrul acestuia, situaţia bugetului de stat. Cum le-a construit guvernul şi ce-a făcut cu ele.
21 iulie 2011. Liderii statelor din zona euro sunt convocaţi la un summit extraordinar. Ordinea de zi: criza datoriilor şi un al doilea plan de salvare pentru Grecia. Atena a mai primit 162 de miliarde, iar ţările cu probleme au primit promisiunea unor dobânzi şi termene mai flexibile la credite pentru rostogolirea datoriilor. Însă e doar o amânare a soluţiei pe care încă nu o deţine nimeni: cu doar o zi înainte, FMI criticase lipsa unui plan coerent pentru rezolvarea crizei datoriilor suverane. Cursdeguvernare.ro schiţează povestea simplă şi grea a crizei pe care Europa o străbate încercând să evite colapsul unor state membre şi să iasă la mal cu cât mai puţine prejudicii.
