Promisiunile premierului Emil Boc de refacere a salariilor la nivelul de dinaintea crizei în 2012, simultan cu majorarea pensiilor şi cu rata inflaţiei şi cu 50% din creşterea salarială nu au o bază logică.Dacă sursa obligaţiilor asumate rămâne în urma obligaţiilor, deficitul sistemului creşte.
Un studiu parlamentar arată că România, la nivel guvernamental, a conştientizat abia în anul 2006 necesitatea demarării procesului de eliminare a decalajelor de dezvoltare între regiuni. În schimb, Bulgaria şi Estonia au prioritizat eliminarea decalajelor dintre regiuni în anul 2003, Polonia în anul 2004, iar Slovacia în 2005.
Puţină lume conştientizează la dimensiunea reală faptul că leul a devenit o marfă, odată cu liberalizarea contului de capital. O marfă care se cere sau nu, se vinde şi se cumpără aproape la fel ca oricare alta. Este foarte riscant să te opui pieţei care merge într-o direcţie sau alta.
Bulgaria a înregistrat avansuri notabile la productivitatea în agricultură, de 23% anul trecut şi 54,2% pe ultimii cinci ani. în condiţii de criză, Ungaria are un excedent comercial masiv cu România, bazat tocmai pe exportul de produse agricole. Evident, performanţa de creştere a agriculturii maghiare a fost net superioară, cu un avans de 14,7% anul trecut şi 23% în ultimii cinci ani. România e piaţa.
Teoretic, avansul substanţial înregistrat de productivitatea muncii, 17% în anul 2010, ar trebui să se regăsească în majorarea reală a veniturilor şi/sau în aprecierea reală a monedei naţionale
Potrivit datelor furnizate de către autorităţile statului, în luna martie 2011 era nevoie de patru angajaţi cu salariul minim pe economie pentru susţinerea unui pensionar
Obţinerea unei creşteri de 1,6% pe acest an ( prognoza este 1,5%) nu ar face altceva decât să realizeze revenirea Produsului Intern Brut la valoarea din 2007. De-abia de acolo se poate trece la recuperarea nivelului din 2008 ( majorat cu 7,3% faţă de reperul 2007) pe parcursul anilor 2012 şi 2013.
În coşul de consum al populaţiei, care stă la baza calculării inflaţiei, energia figurează cu o pondere de 9,36% din cheltuielile lunare, repartizate astfel: energia electrică 5,01%, gaze naturale 3,20% şi energie termică 1,15%. În curând, lucrurile se vor schimba foarte serios. Până unde? Şi cum e la ceilalţi europeni?
.
Delegaţia FMI a evaluat situaţia economiei româneşti, pentru a o prezenta conducerii Fondului, odată cu scrisoarea de intenţie a Guvernului României în vederea aprobării unui acord de tip preventiv. Acordul prevede alocarea în regim de tragerea efectivă numai în caz de necesitate a unei sume de aproximativ 3,6 miliarde euro pentru o perioada de doi ani.
Mai întâi să luăm clasa mijlocie, a celor care se apropie de nivelul de trai european. La o repartizare model UE de 15% pe alimente/50% pe produse nealimentare/35% pe servicii, corespunde o inflaţie de 1,28%. În schimb, pentru o gospodărie de oameni ceva mai amărâţi, care cheltuie pe sistem neaoş 60% pe mâncare, 30% pe nealimentare şi 10% pe servicii, inflaţia resimţită a fost de 2,92%. De ce?
În Uniunea Europeană, pentru a reflecta diferenţele de mărime şi structură între gospodării, venitul total al gospodăriei este divizat după o scară echivalentă (denumită scara
Bombardamentul cu ştiri referitoare la preţul alimentelor şi combustibililor a scăpat din vedere un fenomen care va amplifica inflaţia. Exact de unde părea să nu vină nici un pericol. Să ne uităm atent la cifrele din buletinul 2/2011 al BNR. chiar dacă producţia industrială se duce în bună parte în subansamble integrate în alte produse, până la urmă tot la consumatorul final, populaţia, se va ajunge.
Sub acoperirea „fumigenei” venite de la Bruxelles, referitoare la calitatea datelor statistice furnizate de România şi relativ uşor de demontat tehnic, Ministerul Finanţelor a dat publicităţii un bilanţ festivist al execuţiei bugetare pe primul trimestru din 2011. În realitate, lucrurile stau foarte ciudat.
Avantajul dobândit pe trei sferturi din schimburile comerciale în mod concentrat, poate fi anulat şi chiar inversat pe o singură ramură economică lăsată la mila Domnului ( mă rog, a investitorilor străini, şi nu numai, care „optimizează” închizând capacităţi de producţie la noi, şi a statului, care nu poate investi din lipsă de bani sau sub ameninţarea acordării unor ajutoare considerate ilegale de către UE)
Desfăşurarea de forţe a Justiţiei – cu reţinerile, arestările, audierile şi recursurile din ultimele luni ale lui Sorin Ovidiu Vântu şi extrădarea, pas cu pas, a lui Nicolae Popa – pare să se desfăşoare ca într-un spectacol la care lumea priveşte dar a uitat cât costă biletul şi cum stăm cu ratele cu care e plătit acest bilet. Una din cele mai importante instituţii ale statului, AVAS, are, periodic, conturile blocate, pentru ca din ele să mai fie scoasă o tranşă de plată către păgubiţi.
Un sfert din asumările de răspundere ale unui guvern care a condus prin asumări de răspundere au fost pritocice într-un singur minister. Două dintre sutele de Ordonanţe de urgenţă care au înlocuit legile au fost elaborate în acelaşi minister: chiar cele care au scos lumea în stradă.
Deşi clamăm pe toate canalele dorinţa de a recupera cât mai rapid decalajul faţă de Occident, la nivelul indicatorului sintetic PIB/locuitor ne situăm la aproximativ un sfert faţă de media europeană. Contrar unor clişee larg răspândite, vina principală nu revine exclusiv statului şi lipsei de resurse.
Experienţa a arătat că, şi dacă o ţară strânge din dinţi până trece examenul euro, ulterior tot eşafodajul macroeconomic se poate dărâma în urma tensiunilor acumulate. Polonia şi Cehia, care ar putea forţa puţin nota şi adera rapid la euro, au înţeles riscul efectelor adverse şi nu se mai înghesuie la poarta monedei unice.
Cifrele anunţate luni de INS sunt necruțătoare. Inflaţia măsurată pe ultimele 12 luni a trecut pragul de opt procente, după ce creşterea preţurilor anunţată pentru luna martie a fost de 0,6%. Rezultatul de 2,16% creştere a preţurilor pe trimestrul unu 2011 este aproape identic cu cel înregistrat în trimestrul unu 2010 (când a fost de 2,11%). În consecinţă, valoarea de 7,96% de la finele anului trecut a urcat la 8,01%.
In trimestrul patru al acestui an vom începe să resimţim presiunea plăţilor externe. Şi peste 40% din datoria pe termen mediu a României este scadentă până la finele lui octombrie 2012. Evident, nu vor exista bani pentru plăţi de o asemenea amploare din încasările bugetare, ceea ce va impune contractarea unor noi împrumuturi.
Miza majoră este reducerea inflaţiei în trimestrul al treilea 2011, undeva de la 7% spre 4%.
Promisiunile premierului Emil Boc de refacere a salariilor la nivelul de dinaintea crizei în 2012, simultan cu majorarea pensiilor şi cu rata inflaţiei şi cu 50% din creşterea salarială nu au o bază logică.Dacă sursa obligaţiilor asumate rămâne în urma obligaţiilor, deficitul sistemului creşte.
Un studiu parlamentar arată că România, la nivel guvernamental, a conştientizat abia în anul 2006 necesitatea demarării procesului de eliminare a decalajelor de dezvoltare între regiuni. În schimb, Bulgaria şi Estonia au prioritizat eliminarea decalajelor dintre regiuni în anul 2003, Polonia în anul 2004, iar Slovacia în 2005.
Puţină lume conştientizează la dimensiunea reală faptul că leul a devenit o marfă, odată cu liberalizarea contului de capital. O marfă care se cere sau nu, se vinde şi se cumpără aproape la fel ca oricare alta. Este foarte riscant să te opui pieţei care merge într-o direcţie sau alta.
Bulgaria a înregistrat avansuri notabile la productivitatea în agricultură, de 23% anul trecut şi 54,2% pe ultimii cinci ani. în condiţii de criză, Ungaria are un excedent comercial masiv cu România, bazat tocmai pe exportul de produse agricole. Evident, performanţa de creştere a agriculturii maghiare a fost net superioară, cu un avans de 14,7% anul trecut şi 23% în ultimii cinci ani. România e piaţa.
Teoretic, avansul substanţial înregistrat de productivitatea muncii, 17% în anul 2010, ar trebui să se regăsească în majorarea reală a veniturilor şi/sau în aprecierea reală a monedei naţionale
Potrivit datelor furnizate de către autorităţile statului, în luna martie 2011 era nevoie de patru angajaţi cu salariul minim pe economie pentru susţinerea unui pensionar
Obţinerea unei creşteri de 1,6% pe acest an ( prognoza este 1,5%) nu ar face altceva decât să realizeze revenirea Produsului Intern Brut la valoarea din 2007. De-abia de acolo se poate trece la recuperarea nivelului din 2008 ( majorat cu 7,3% faţă de reperul 2007) pe parcursul anilor 2012 şi 2013.
În coşul de consum al populaţiei, care stă la baza calculării inflaţiei, energia figurează cu o pondere de 9,36% din cheltuielile lunare, repartizate astfel: energia electrică 5,01%, gaze naturale 3,20% şi energie termică 1,15%. În curând, lucrurile se vor schimba foarte serios. Până unde? Şi cum e la ceilalţi europeni?
.
Delegaţia FMI a evaluat situaţia economiei româneşti, pentru a o prezenta conducerii Fondului, odată cu scrisoarea de intenţie a Guvernului României în vederea aprobării unui acord de tip preventiv. Acordul prevede alocarea în regim de tragerea efectivă numai în caz de necesitate a unei sume de aproximativ 3,6 miliarde euro pentru o perioada de doi ani.
Mai întâi să luăm clasa mijlocie, a celor care se apropie de nivelul de trai european. La o repartizare model UE de 15% pe alimente/50% pe produse nealimentare/35% pe servicii, corespunde o inflaţie de 1,28%. În schimb, pentru o gospodărie de oameni ceva mai amărâţi, care cheltuie pe sistem neaoş 60% pe mâncare, 30% pe nealimentare şi 10% pe servicii, inflaţia resimţită a fost de 2,92%. De ce?
În Uniunea Europeană, pentru a reflecta diferenţele de mărime şi structură între gospodării, venitul total al gospodăriei este divizat după o scară echivalentă (denumită scara
Bombardamentul cu ştiri referitoare la preţul alimentelor şi combustibililor a scăpat din vedere un fenomen care va amplifica inflaţia. Exact de unde părea să nu vină nici un pericol. Să ne uităm atent la cifrele din buletinul 2/2011 al BNR. chiar dacă producţia industrială se duce în bună parte în subansamble integrate în alte produse, până la urmă tot la consumatorul final, populaţia, se va ajunge.
Sub acoperirea „fumigenei” venite de la Bruxelles, referitoare la calitatea datelor statistice furnizate de România şi relativ uşor de demontat tehnic, Ministerul Finanţelor a dat publicităţii un bilanţ festivist al execuţiei bugetare pe primul trimestru din 2011. În realitate, lucrurile stau foarte ciudat.
Avantajul dobândit pe trei sferturi din schimburile comerciale în mod concentrat, poate fi anulat şi chiar inversat pe o singură ramură economică lăsată la mila Domnului ( mă rog, a investitorilor străini, şi nu numai, care „optimizează” închizând capacităţi de producţie la noi, şi a statului, care nu poate investi din lipsă de bani sau sub ameninţarea acordării unor ajutoare considerate ilegale de către UE)
Desfăşurarea de forţe a Justiţiei – cu reţinerile, arestările, audierile şi recursurile din ultimele luni ale lui Sorin Ovidiu Vântu şi extrădarea, pas cu pas, a lui Nicolae Popa – pare să se desfăşoare ca într-un spectacol la care lumea priveşte dar a uitat cât costă biletul şi cum stăm cu ratele cu care e plătit acest bilet. Una din cele mai importante instituţii ale statului, AVAS, are, periodic, conturile blocate, pentru ca din ele să mai fie scoasă o tranşă de plată către păgubiţi.
Un sfert din asumările de răspundere ale unui guvern care a condus prin asumări de răspundere au fost pritocice într-un singur minister. Două dintre sutele de Ordonanţe de urgenţă care au înlocuit legile au fost elaborate în acelaşi minister: chiar cele care au scos lumea în stradă.
Deşi clamăm pe toate canalele dorinţa de a recupera cât mai rapid decalajul faţă de Occident, la nivelul indicatorului sintetic PIB/locuitor ne situăm la aproximativ un sfert faţă de media europeană. Contrar unor clişee larg răspândite, vina principală nu revine exclusiv statului şi lipsei de resurse.
Experienţa a arătat că, şi dacă o ţară strânge din dinţi până trece examenul euro, ulterior tot eşafodajul macroeconomic se poate dărâma în urma tensiunilor acumulate. Polonia şi Cehia, care ar putea forţa puţin nota şi adera rapid la euro, au înţeles riscul efectelor adverse şi nu se mai înghesuie la poarta monedei unice.
Cifrele anunţate luni de INS sunt necruțătoare. Inflaţia măsurată pe ultimele 12 luni a trecut pragul de opt procente, după ce creşterea preţurilor anunţată pentru luna martie a fost de 0,6%. Rezultatul de 2,16% creştere a preţurilor pe trimestrul unu 2011 este aproape identic cu cel înregistrat în trimestrul unu 2010 (când a fost de 2,11%). În consecinţă, valoarea de 7,96% de la finele anului trecut a urcat la 8,01%.
In trimestrul patru al acestui an vom începe să resimţim presiunea plăţilor externe. Şi peste 40% din datoria pe termen mediu a României este scadentă până la finele lui octombrie 2012. Evident, nu vor exista bani pentru plăţi de o asemenea amploare din încasările bugetare, ceea ce va impune contractarea unor noi împrumuturi.
Miza majoră este reducerea inflaţiei în trimestrul al treilea 2011, undeva de la 7% spre 4%.
