Bloomberg: Europa, în criză de timp pentru a-și apăra poziția într-o lume dură

O combinație de paralizie politică, amenințări externe și o economie aproape în stagnare amenință să pună capăt ambiției Uniunii Europene de a deveni o forță la nivel nivel global de sine stătoare – determinând în schimb statele membre să își apere singure propriile interese, se arată într-o analiză Bloomberg

După decenii de avertismente și de creștere firavă, liderii europeni se confruntă brusc cu un val de dovezi care arată faptul că declinul practic nu mai poate fi oprit.

Semnalele sunt îngrijorătoare: Președintele francez, Emmanuel Macron, proeuropean, s-a văzut nevoit să accepte colaborarea tacită cu extrema dreaptă pentru supraviețuirea propriului guvern; Cel mai mare constructor de autovehicule din Germania anunță în premieră posibilitatea de a închide fabrici pe plan local; Giganții tehnologici americani întorc spatele pieței europene din cauza noilor restricții impuse inteligenței artificiale.

Toate aceste evoluții indică eșecul UE de a acționa ca un bloc economic unitar și dinamic, erodându-i statutul de putere globală și reducându-i capacitatea de a răspunde la o gamă largă de amenințări, de la politica industrială agresivă a Chinei până la amenințarea militară rusească sau la o administrație neprietenoasă în SUA.

Lipsa de reacție sau respingere a guvernelor la apelul de trezire la realitate al fostului premier italian Mario Draghi pentru creșterea investițiilor și emiterea de obligațiuni comune pentru a crește competitivitatea UE subliniază faptul că blocul comunitar aproape că a renunțat să mai încerce măsuri de redresare.

Puterea geopolitică depinde de economie

„Dacă vrei să fii o putere geopolitică, atunci puterea economică este ingredientul cheie”, spune Guntram Wolff, profesor la Universitatea Liberă din Bruxelles și membru al think tank-ului Bruegel. „Scăderea productivității este un dezastru. Europa este încă bogată, dar aceste diferențe care se manifestă de 20 de ani au implicații masive”.

Problema fundamentală este că lumea se confruntă cu schimbări dramatice ale climei, demografice și trecerea la o economie postindustrială – toate reprezentând fenomene la care capacitatea și dorința Europei de a răspunde sunt mult întârziate.  

Rivalii geopolitici ai UE caută să exploateze aceste schimbări dramatice, în timp ce prea multe economii majore europene sunt închistate în modele economice care nu performează de mult timp. „Ceva se schimbă foarte, foarte dramatic și foarte, foarte profund în această lume”, a declarat fostul președinte al Poloniei Aleksander Kwasniewki. „Nu suntem în stare să reacționăm corect, pentru că suntem prea lenți”.

SUA și China sunt mai dinamice ca UE

Desigur, China se străduie să-și relanseze economia în pierdere de viteză, iar SUA se pregătește de schimbarea administrației, cu finanțele sale publice ajunse aproape de nesustenabilitate. Însă, spre deosebire de UE, ambele state au în mare măsură sisteme centralizate dar sunt și capabile să elibereze cantități mari de capital privat sau public pentru investiții în industria de apărare sau dezvoltarea de tehnologii de ultimă oră.

Europa nu are niciunul dintre aceste avantaje – și aceasta este din ce în ce mai evident.

În mod clar, nivelul de trai din economiile dezvoltate ale UE nu este pe punctul de a se prăbuși. Unee țări chiar ar putea beneficia de pe urma acordurilor comerciale sau de investiții cu SUA, China sau Rusia. Însă cu cât mai mult se mențin tendințele actuale persistă, cu atât vulenarbilitatea Uniunii Europene la șocuri puternice va deveni și mai mare.

„Cred cu adevărat că suntem în pericol”, a declarat președintele francez Emmanuel Macron la începutul acestei luni cu o ocazia unei conferințe la Berlin. „În următorii doi-trei ani, dacă vom urma agenda clasică, vom ieși de pe piață. Nu am nicio îndoială”.

Crește dependența de China

Aceste riscuri încep deja să se cristalizeze pentru UE, deoarece dependența blocului comunitar de economia chineză crește chiar și în condițiile unui număr tot mai mare de dispute comerciale cu Beijingul.

Emmanuel Macron susține că încetarea importului de combustibili ieftini din Rusia după invazia Ucrainei în 2022 și acordarea de subvenții masive industriei americane de către dministrația Biden marchează ruptura cu vechiul model de dezvoltare care a premis economiilor europene să prospere.

Acest lucru se adaugă provocărilor preexistente reprezentate de ascensiunea agresivă a Chinei și a capabilităților de producție la nivel global precum și de imensul salt în inovarea tehnologică care a ocolit în general Europa.

 „Europa este în pericol”, spune David Galbraith, un antreprenor și investitor în IT care a lucrat pe ambele maluri ale Atlanticului și percepe economia mondială ca fiind în mijlocul unei transformări asemănătoare celei din perioada revoluției industriale. „Uitați-vă ce s-a întâmplat cu țările care nu au reușit să se industrializeze”, spune el. „Nu s-au descurcat foarte bine.”

Efectul amenință să provoace daune mai mari decât doar întârzierea investițiilor și creșterea productivității: liderii din regiune își pierd încrederea în proiectul european.

Și nu mai sunt doar eurosceptici precum Viktor Orban în Ungaria. Oficiali din alte țări ale Europei Centrale încep să perceapă Bruxelles mai degrabă ca un obstacol care trebui ocolit – mai degrabă decât sursa de prosperitate și protecție pe care a reprezentat-o până acum.

Oficialii francezi vorbesc despre realizarea unei integrări mai profunde cu un grup mai mic de țări în afara cadrului actual din cauza opoziției de lungă durată a Germaniei. Oficialii polonezi au inițiative similare în domeniul apărării. Prim-ministrul Spaniei, în mod tradițional una dintre țările cele mai pro-europene, își subminează politica comercială pentru a atrage ivestiții chineze.

 „Geopolitica divizării funcționează cu adevărat”, spune Jamie Rush, economist-șef la Bloomberg Economics. „China direcționează politica spaniolă față de UE, cheltuind ceva bani. Orban acționează cu impunitate. Toate acestea subminează încrederea în proiectul (european – n.r.) mai larg – nu doar în cazul politicienilor, ci și a investitorilor.”

Scăderea de productivitate în UE a permis SUA să avanseze

Investitorii încep să manifeste îndoieli similare cu privire la Europa, cele mai evidente fiind deciziile recente ale Apple Inc. și Meta Platforms Inc. de a nu intra cu cele mai recente produse AI pe piața UE, ceea ce știrbește pretenția UE de a fi considerată un reper pentru standardele globale.

Anterior, majoritatea corporațiilor transnaționale considerau piața unică ca fiind prea mare și profitabilă pentru a putea renunța la ea, în ciuda reglementărilor mai împovărătoare. Giganții tehnologici americani au decis, în schimb, că regulile AI ale UE sunt prea restrictive pentru a mai obține profituri.

În acest context, fostul șef al Băncii Centrale Europene – a prezentat în septembrie un plan pentru revigorarea economiei UE, și descrie în detaliu riscul declinului regiunii ca mare putere economică.

Declinul relativ al UE se manifestă de un sfert de secol, din momentul trecerii la moneda unică. O analiză realizată de Bloomberg Economics arată că PIB-ul din UE ar fi fost cu circa 3 trilioane de euro mai mare dacă s-a fi menținut pasul cu SUA – sumă suficientă pentru a crește venitul mediu real al unui muncitor cu aproximativ 13.000 de euro pe an.

„Bazele pe care am construit până acum sunt zdruncinate”, a scris Draghi în raportul prezentat Comisiei Europene. „Aceasta este o provocare existențială”.

Raportul a fost primit însă în mare măsură cu indiferență pentru moment, făcându-i pe unii factori de decizie să se îngrijoreze că fereastra de acțiune se va închide rapid.

„Este evident că Europa rămâne în urmă principalilor săi parteneri comerciali, SUA și China”, a declarat ministrul grec de finanțe Kostis Hatzidakis într-un interviu din 24 septembrie. „Dacă nu se iau măsuri imediate, declinul va deveni în cele din urmă ireversibil.”

***