Avântul economic de care s-a bucurat Italia după pandemia de COVID-19 s-a epuizat mai rapid decât era de așteptat, pe măsură ce slăbiciunile structurale și-au refăcut apariția, crescând riscurile pentru finanțele publice fragile ale celei de-a treia mari economii din zona euro, scrie Reuters.
După ce Produsul Intern Brut (PIB) a stagnat neașteptat în al treilea trimestru, biroul național de statistică ISTAT a anunțat luna aceasta că nu se așteaptă la o redresare pe termen scurt și a prognozat o creștere de doar 0,5% pentru 2024, jumătate din ținta oficială de 1% a guvernului.
Estimarea ISTAT ar readuce Italia în situația în care s-a mai aflat în trecut, când evoluția sa economică era printre cele mai slabe din zona euro și ar contrazice imaginea optimistă prezentată de prim-ministrul Giorgia Meloni, precum și de unii economiști, în urmă cu doar câteva luni.
Datele recente sunt pesimiste. Încrederea oamenilor de afaceri este la cel mai scăzut nivel din 2021, o criză de lungă durată în sectorul manufacturier continuă să se adâncească, iar sectorul serviciilor, care a susținut economia pe parcursul majorității anului, se contractă acum și el.
Italia este un mare beneficiar de fonduri UE post-COVID, dar crește de patru ori mai lent decât Spania
„Modelul de afaceri al Italiei, format din firme mici, nu mai favorizează creșterea economică; investițiile publice sunt insuficiente, iar companiile se luptă cu tranziția verde în loc să o accepte ca pe o oportunitate de creștere,” a declarat Francesco Saraceno, profesor de economie la Science Po din Paris și Universitatea LUISS din Roma.
Analiștii spun că situația este și mai îngrijorătoare având în vedere că Italia primește un flux constant de zeci de miliarde de euro de la Bruxelles, ca parte a Fondului de Redresare post-COVID al Uniunii Europene.
Spania, celălalt principal beneficiar al fondului, crește de cel puțin patru ori mai rapid.
Impuls pe termen scurt
Saraceno a declarat că avântul Italiei din 2021-2022 s-a bazat în principal pe stimulente publice pentru sectorul construcțiilor – așa-numitul „superbonus” – care a generat un val de investiții ce s-a inversat anul acesta, pe măsură ce acest program costisitor a fost eliminat treptat.
Italia a fost cea mai lentă economie din zona euro de la lansarea monedei unice acum 25 de ani, iar actuala stagnare amenință să deraieze finanțele publice deja compromise de superbonus.
Datoria publică, a doua cea mai mare din zona euro, este estimată de guvern să crească la aproximativ 138% din PIB în 2026, față de 135% anul trecut.
Dacă creșterea în 2025 va fi semnificativ sub ținta de 1,2% a guvernului de la Roma, așa cum reiese acum din majoritatea prognozelor, acel raport al datoriei publice în PIB va crește probabil mai rapid. Investitorii ar putea deveni mai reticenți în a cumpăra obligațiuni italiene, sporind povara deja grea a serviciului datoriei guvernamentale.
Italia este deja în situația în care UE i-a solicitat reducerea deficitului bugetar, ceea ce înlătură orice speranță de a stimula creșterea economică prin majorarea cheltuielilor publice.
Situația Spaniei, în contrast puternic
Slăbiciunea Italiei contrastează puternic cu evoluția Spaniei, al cărei PIB este prognozat să crească cu aproximativ 3% anul acesta. În ultimul an, Spania a avut rate de creștere trimestrială cuprinse între 0,7% și 0,9%, în timp ce Italia a oscilat între zero și 0,3%.
Angel Talavera, șeful departamentului de cercetare europeană la Oxford Economics, a declarat că succesul Spaniei în atragerea migranților și integrarea acestora în economie a fost un factor-cheie al creșterii sale, alături de un boom turistic și cheltuieli ferme ale consumatorilor.
În Italia, numărul mult mai mic de migranți ocupă rar locuri de muncă calificate sau semi-calificate, e fiind adesea limitați la economia informală.
Între timp, mii de tineri italieni părăsesc țara din cauza lipsei de perspective promițătoare de carieră. Populația în scădere reprezintă în sine o sursă de slăbiciune economică.
„Sunt tipuri de economii destul de diferite, Spania este puternic dependentă de servicii și turism, în timp ce Italia încă are un sector manufacturier mare, care devine tot mai puțin competitiv și acționează ca o frână asupra expansiunii”, a spus Talavera. „În ultimii 20 de ani, Spania pare să fi făcut și o treabă mai bună în modernizarea infrastructurilor și serviciilor publice”, a adăugat el.
(Citește și: ”Economia – sub așteptări: Cum încheie statele din Europa Centrală și Est anul 2024. Specificul României”)
***
Urmărește-ne pe Google News
