Deficitul de forță de muncă asupra dinamicii anuale a prețurilor de consum în perioada 2019-2024 a fost, în medie, de circa 3,1 puncte procentuale, potrivit unei cercetări realizate de Mădălin Viziniuc, de la direcția de studii economice a Băncii Naționale a României (BNR).
Lucrarea are două obiective: în primul rând, evaluează impactul deficitului de forță de muncă asupra salariilor și asupra numărului de angajați la nivelul firmelor; în al doilea rând, integrează aceste rezultate într-un model macroeconomic multisectorial pentru a analiza efectele asupra inflației.
Din calculele autorului, contribuția deficitului cronic de forță de muncă la evoluția prețurilor a variat între 2,7 și 3,5 puncte procentuale în perioada analizată, cu un vârf de 3,5 puncte în 2019 și 2023.
Variația de la un an la altul a fost foarte mică, de doar 0,36 puncte procentuale în valoare absolută. „Această traiectorie, relativ stabilă, sugerează faptul că deficitul de forță de muncă este în bună măsură generat de factori structurali, care se modifică lent în timp”, notează autorul.
Printre factorii care contribuie la această situație se numără nivelul redus al participării populației la piața muncii, emigrația, sistemul educațional insuficient adaptat cerințelor economiei moderne și schimbările tehnologice care cresc cererea pentru competențe specializate. În același timp, creșterea economică rapidă și integrarea în lanțurile de producție europene au amplificat cererea de forță de muncă, accentuând dezechilibrul dintre cerere și ofertă.
Companiile care se confruntă cu dificultăți majore de recrutare majorează salariile cu 6,6 pp pe an, în medie
Analiza arată că firmele care se confruntă cu dificultăți majore în găsirea de personal calificat măresc salariile reale cu 6,6 puncte procentuale pe an în medie, dar păstrează aproape neschimbat numărul de angajați.
Pentru a evalua impactul asupra inflației, autorul utilizează un model macroeconomic multisectorial care include interacțiuni între diferite ramuri ale economiei, rigidități ale prețurilor și fricțiuni pe piața muncii.
Modelul permite analizarea modului în care creșterile salariale se transmit în costurile de producție și, ulterior, în prețurile bunurilor și serviciilor. Rezultatele arată că aproximativ 56% din creșterea salariilor reale este transmisă către prețurile de consum, ceea ce confirmă existența unui mecanism puternic de transmisie de la costurile salariale la inflație.
Diferențe sectoriale mari, din cauza rigidităților de preț specifice anumitor ramuri ale economiei
Rezultatele arată că există diferențe semnificative între sectoare. În unele sectoare, deficitul de forță de muncă contribuie puternic la creșterea salariilor, dar creșterea prețurilor este relativ moderată. Acest lucru indică existența unor rigidități în ajustarea prețurilor, ceea ce înseamnă că firmele nu transferă imediat costurile salariale mai mari în prețuri. În aceste cazuri, firmele pot reduce temporar profitul sau pot amâna ajustarea prețurilor.
În alte sectoare, creșterile salariale generate de deficitul de forță de muncă sunt însoțite de creșteri mai rapide ale prețurilor de producție. Acest lucru indică o transmitere mai puternică a costurilor salariale către prețuri. Aceste sectoare au, de regulă, o flexibilitate mai mare în stabilirea prețurilor sau o dependență mai mare de costul muncii.
„Astfel, eterogenitățile cu privire la rigiditățile prețurilor au un rol important în ceea ce priveşte răspunsul inflaționist, în sensul în care pot exista anumite sectoare ale economiei naționale care să prezinte o dinamică inferioară a prețurilor de producție, chiar dacă evoluția salariului este una amplă. Un exemplu în acest sens este dat de serviciile recreative, unde impactul deficitului de forță de muncă este aproape cel mai înalt din economie, însă transmisia efectelor acestuia asupra dinamicii prețurilor este limitată, în comparație cu alte ramuri, cum ar fi industria alimentară.
Acest lucru se datorează, în esență, rigidităților de preț (i.e. un parametru Calvo aproape de valoarea unitate) care caracterizează sectorul serviciilor.
Un alt exemplu elocvent este dat de sectorul construcțiilor, unde creșterile de preț sunt modeste, chiar dacă deficitul de forță de muncă este important”, explică autorul.
(Citește și: ”Lista măsurilor de relansare economică – Cum vrea Guvernul să stimuleze investițiile: bonificație la plata impozitului pe venit, granturi de până la 20.000 euro pentru diaspora, 1 mld. lei pentru BID, pas înainte în pregătirea PPP-urilor”)
***
Urmărește-ne pe Google News
