Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a rupt relațiile economice Rusia-Occident și a remodelat aproape ireversibil economia rusească în cei 4 ani de conflict.
O analiză realizată de Alexandra Prokopenko, fellow la Carnegie Russia Eurasia Center și Alexander Kolyandr, senior fellow la Center for European Policy Analysis (CEPA) arată că este puțin probabil ca economia rusească – acum o economie de război – să fie reintegrată în economia europeană și globală și să revină la normal în următorii ani, chiar dacă războiul s-ar încheia cu o pace favorabilă Moscovei.
1, Dependența de China și ruperea de Occident. Petrolul rusesc se vinde cu discount de 30 de dolari față de Brent și din ce în ce mai mult prin flota fantomă
Ca reacție la sancțiuni, în mai 2022, Rusia a sistat livrările de gaze naturale și petrol către Uniunea Europeană. Această acțiune a provocat un șoc energetic sever pentru UE, la începutul războiului, provocând perturbări semnificative pe piața europeană, înainte ca statele să reușească diversificarea surselor de aprovizionare cu energie, inclusiv prin importuri de gaz natural lichefiat (GNL) din alte țări.
În prezent, Rusia a ajuns dependentă de China pentru vânzarea producției sale de gaze și petrol, în condițiile în care până și India și-a redus achizițiile la presiunea și cererile SUA. India rafina o bună parte din petrolul rusesc, vânzând ulterior produse rafinate.
Mai mult, în prezent, conform Bloomberg, petrolul de referință al Rusiei (Ural) se vinde la cel mai mare discount din ultimii aproape trei ani pe piața internațională, pe fondul sancțiunilor occidentale care descurajează comerțul cu Moscova. Astfel, țițeiul Ural se tranzacționa vineri la puțin peste 40 de dolari pe baril la punctele de export vestice – adică cu un discount mediu de 30 dolari comparativ cu cotația de referință globală Brent. Este cel mai amplu discount din aprilie 2023.
În același timp, potrivit companiei de monitorizare a transporturilor maritime Vortexa, aproximativ 300 de milioane de barili de petrol rusesc și iranian se află în prezent pe mare.
WSJ punctează că traderii de petrol întâmpină dificultăți în găsirea de cumpărători pentru petrolul rusesc, în contextul în care nu vor să fie expuși pe fondul acumulării de sancțiuni, mai ales în contextul unei oferte tot mai mari de petrol pe piețele globale.
2, Dronele de pe cerul Moscovei
Analiștii internaționali Alexandra Prokopenko și Alexander Kolyandr mai arată în analiza lor că dronele ucrainene au ajuns acum să survoleze în mod regulat Moscova, în atacuri de represalii pentru miile de drone și rachete pe care Rusia le lansează lunar asupra Ucrainei.
Înainte de 2022, în istorie nu fusese înregistrat niciun atac cu dronă pe teritoriul Rusiei. Comparativ, în 2025 au fost consemnate 8.300 de așa-numite incidente militare în Rusia și în peninsula Crimeea, anexată de ruși în 2014.
Cu toate că atacurile cu drone sunt mai rare în Rusia decât în Ucraina, pagubele s-au acumulat în condițiile în care sunt vizate în special obiective de infrastructură pentru producția sau exportul rusesc de petrol și gaaze. Potrivit Novaya Gazeta Europe, anul trecut au fost înregistrate în medie aproximativ 11 lovituri sau prăbușiri de drone și nouă interceptări reușite pe zi.
Ucraina a reușit chiar, în 2023, să lovească partea superioară a Kremlinului într-un atac calificat de purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin drept tentativă de asasinat.
3, 120 de atacuri împotriva infrastructurii petroliere rusești
Dronele ucrainene au ajuns până în Siberia, lovind o rafinărie din regiunea Tyumen pe 6 octombrie. Într-unul dintre cele mai îndrăznețe atacuri ale războiului, Ucraina a introdus clandestin drone în Rusia și le-a lansat asupra bazelor care găzduiesc flota de bombardiere strategice rusești, în iunie 2025.
Bloomberg estimează că Ucraina a efectuat 120 de atacuri asupra infrastructurii petroliere rusești în 2025. Cele mai multe au vizat rafinării (81), urmate de situri de producție (27), conducte (8) și petroliere (4). Pierderile directe și mai ales cele indirecte sunt greu de calculate, potrivit analiștilor Kolyandr și Prokopenko.
Companiile de asigurări raportează că rata daunelor pentru evenimente de „terorism” și „sabotaj” s-a cel puțin dublat față de 2024. Un broker estimează pierderi directe de 100 miliarde ruble (1 miliard dolari) și peste 1 trilion ruble (10 miliarde dolari) pierderi indirecte și profituri ratate.
Atacurile nu au generat o criză majoră, în ciuda penuriilor de combustibil din vara trecută, dar au reușit să creeze o amenințare permanentă și costuri suplimentare pentru reparații și protecție – costuri transferate în mare parte de statul rus asupra companiilor.
4, Întreruperi ale comunicațiilor
În 2021, Rusia ocupa locul șase la nivel global în accesul la internet. Aproximativ 85% din populație era online.
În 2025, locuitorii a zeci de regiuni se confruntă regulat cu întreruperi ale internetului mobil, autoritățile închizând rețelele pentru a contracara amenințările cu drone, adesea fără avertisment.
Blackout-urile de internet afectează serviciile de taxi, livrările, plățile electronice și ATM-urile. Numai în august 2025 au fost înregistrate 2.129 întreruperi — mai multe decât în întreaga lume în 2024. Rusia a devenit practic lider mondial la opriri de internet.
Autoritățile au creat „liste albe” de aplicații care ar trebui să funcționeze în timpul întreruperilor — servicii Yandex, marketplace-uri, VK, aplicații bancare, dar chiar și acestea funcționează precar.
5, Naționalizări tot mai numeroase, cu pondere de 28% în piața rusească de fuziuni și achiziții
Înainte de 2022, naționalizările erau rare. După invazie, confiscarea proprietății private a devenit instrument de politică economică.
În 2025, instanțele au dispus transferul în proprietatea statului a unor active de 11 miliarde dolari — de trei ori mai mult decât în anul precedent. Ponderea naționalizărilor în piața totală de fuziuni și achiziții a crescut la 27,6%, de la 7,2% înainte de război. Cu alte cuvinte, peste un sfert din întreaga piață rusă de M&A în 2025 a reprezentat transferuri forțate către stat, iar cea mai mare naționalizare a fost evaluată la 4,3 miliarde de dolari.
Din 2022, statul a confiscat active estimate la 56–84 miliarde dolari. În trei ani, 411 companii au fost naționalizate. Mecanismul este simplu, procuratura recurgând la a contesta privatizările din anii ’90 sau invocă riscuri la adresa securității naționale.
6, Dedolarizare forțată
În ceea ce privește structura valutară a comerțului extern, statisticile băncii centrale citate de cei doi analiști arată o mișcare către rublă și yuan: în 2022, dolarul și euro reprezentau 87% din plățile la export, în timp ce în 2025 rubla a reprezentat 54%, iar yuanul 32%. O tendință similară s-a produs și în ceea ce privește importurile, cele din China crescând dramatic și cele din țările din Occident prăbușindu-se (cu toate că anumite bunuri europene încă ajung în Rusia prin intermediari).
Conform analiștilor, aceasta nu este o alegere către dedolarizare, ci rezultatul constrângerilor provocate de sancțiuni. În plus, noile sisteme de plăți sunt mai lente, mai scumpe și mai riscante, iar costurile suplimentare pot ajunge la 15–20% din valoarea unei tranzacții în condițiile în care piața intermediarilor financiari a explodat, având în vedere că firmele rușești sunt expuse la sancțiuni.
7, Probleme logistice și plecarea companiilor occidentale
Anii de război a provocat inclusiv dispariția rutelor directe Rusia-Europa. Dacă înainte de pandemie Rusia avea conexiuni aeriene directe cu 69 de țări, astăzi are doar 42. Cu excepția Serbiei nu mai există zboruri directe către Europa.
Costurile și complexitatea călătoriilor au crescut puternic, în timp ce industria aviatică internă se confruntă cu dificultăți majore în materie de mentenanță și aprovizionare.
În același timp, majoritatea companiior occidentale care au intrat în anii 1990 au părăsit Rusia, cu toate că o bună parte din bunuri tot reușesc să intre în Rusia, prin intermediari.
”În multe privințe, piața de consum rusă nu s-a schimbat radical. Mașinile importate din Europa au fost înlocuite cu vehicule din China. Mărcile occidentale au fost substituite de alternative rusești cu denumiri stângace, însă produsele sunt în mare parte similare. iPhone-urile sunt disponibile și se vând la prețuri comparabile cu cele europene. Pe scurt, piața a fost umplută de copii rusești, echivalente chinezești, contrafaceri evidente sau importuri paralele costisitoare”, arată analiștii.
Aceștia dau exemplul Coca-Cola, lider de piață cu o cotă de 26% înainte de război.
”Până în 2022, compania opera zece fabrici în Rusia. După invazie, a oprit importurile și producția locală. Ulterior, piața a fost inundată de imitații sub alte denumiri. Printre acestea s-a numărat Dobry Cola, produsă în aceleași fabrici de Coca-Cola HBC (companie elvețiană, deținută în proporție de 21,3% de Coca-Cola SUA). Coca-Cola originală este încă disponibilă — importată din Iran, Uzbekistan, Polonia, Marea Britanie sau chiar Afganistan. Se vinde la dublu față de versiunile locale și este ușor mai scumpă decât în Marea Britanie. Băuturile răcoritoare importate reprezintă acum 6,5% din piață”, mai expică analiștii.
IKEA este un alt exemplu: a intrat pe piața rusă în 2000, la începutul mandatului lui Putin, devenind un simbol al normalizării economice după criza din 1998 și al integrării în piețele europene și globale. La începutul războiului avea 17 magazine și mai multe unități de producție și asamblare. A plecat în 2022, dar cu toate acestea mobilier aproape identic ca dimensiuni și design continuă să fie produs în fabrici rusești.
8, O economie în două sectoare
Totodată, războiul a împărțit economia în două: sectorul militar, care prosperă, și cel privat care stagnează/scade pe fondul dobânzilor ridicate (până la 21% în 2025) care afectează accesul la credit al firmelor și consumul gospodăriilor. Comparativ, sectorul militar beneficiază de finanțare preferențială.
În patru ani de război și tranziție la economia de război, producția industrială totală a Rusiei a crescut 18,3%, însă creșterea provine integral din industria de apărare. Comparativ industria civilă a scăzut în condițiile în care resursele sunt absorbite de complexul militar-industrial. Creșterea este în mare parte iluzorie – generată de cheltuieli militare fără efect multiplicator.
De ce contează
Conform analizei, chiar dacă războiul s-ar încheia în 2026, revenirea la normalitate va fi lentă și costisitoare. Dezechilibrele structurale create de modelul economic militarizat nu pot fi corectate simplu, în timp ce demilitarizarea bruscă ar provoca un șoc economic pentru Rusia și un cost major prin reconstrucția modelului economic anterior. Pe de altă parte, menținerea actualului model consolidează stagnarea.
(Citește și: „Analiză Daniel Dăianu, la 4 ani de război în Europa: Efectele asupra UE și asupra României. ”Fără o integrare profundă, UE va fi dominată de SUA și China””)
(Citește și: „Interviu Holger Görg / China exploatează o Rusie slăbită, dar nu-și permite un parteneriat cu ea: are nevoie de SUA și UE”)
(Citește și: „Nici rușii nu scapă de dumpingul chinezesc – Războiul și sancțiunile au făcut Rusia dependentă economic total de China”)
***
Urmărește-ne pe Google News
