Uniunea Europeană a ajuns să acorde peste 90% din asistența militară, umanitară și financiară pe care o oferă Ucrainei întregul Occident și aliații din Asia, după retragerea sprijinului american în 2025 de către administrația Trump, arată datele Institutului de la Kiel pentru Economie Mondială.
În anii anteriori – 2022-2023-2024 – sprijinul către Ucraina era împărțit aproximativ egal între Europa și SUA în materie de sprijin militar (cine plătește/donează), respectiv înclinat spre Europa în cazul sprijinului umanitar și financiar, dar în 2025 s-a marcat ieșirea din scenă a sprijinului american direct.
Acesta a fost înlocuit de mecanismul PURL, prin care Europa doar achiziționează de la SUA armament și echipamente militare pentru Ucraina – SUA devenind furnizor pentru Ucraina din perspectiva aprovizionării, nemai-alocând fonduri semnificative pentru armament sau nemai-realizând donații.
Macron: Trebuie să lucrăm asupra a ceea ce vrem să cerem Rusiei
În același timp, președintele Franței Emmanuel Macron a afirmat la mijlocul lunii ianuarie că Franța furnizează acum două treimi din informațiile de intelligence pentru Ucraina, în mare parte înlocuind Statele Unite, care până anul trecut ofereau majoritatea acestor servicii.
Acest context, în care UE a preluat aproape în totalitate efortul de sprijinire a Ucrainei, explică îndemnurile lui Macron privind reluarea dialogului direct Europa-Rusia, el avertizând că UE nu trebuie să depindă de ”terțe părți”.
Joi seară, după summitul informal al liderilor UE de la castelul Alden Biesen din Belgia, Macron a spus că ”trebuie să lucrăm asupra (…) a ceea ce vrem să cerem” de la Rusia.
”Ce vrem noi? Vrem garanţii de securitate pentru Ucraina, dar vrem de asemenea lucruri pentru europeni, (…) chestiuni despre prosperitate, despre viitorul Europei noastre, despre arhitectura de securitate”, a completat preşedintele francez.
Analiștii geopolitici europeni punctează că procesul de încheiere a războiului din Ucraina este o chestiune ce trebuie să implice capitalele europene din moment ce în joc este poziția de securitate și descurajare a Europei din estul continentului, respectiv arhitectura de securitate a deceniilor viitoare.
”Când vine vorba de Ucraina, există în prezent o tendință de a exagera masiv importanța Statelor Unite și de a subestima în mod semnificativ rolul Europei. Realitatea este că SUA s-au retras în mare parte din prim-planul sprijinului pentru Ucraina în urmă cu aproximativ un an și joacă acum un rol secundar față de UE și aliații europeni ai Ucrainei, însă toți participă la acest «teatru kabuki» al planului de pace Witkoff, deoarece se tem să nu îl supere pe Trump și să fie loviți de tarife. Asta nu înseamnă că informațiile furnizate de SUA nu sunt importante sau că accesul la armament și la sistemul Starlink — plătit însă de Europa — nu contează. Dar marea majoritate a banilor, muniției și armamentului (…) provin acum din Europa”, afirmă într-o postare pe platforma X Stephen Jensen, fost director de țară pentru Ucraina la Tony Blair Institute for Global Change.
(Citește și: ”Cristian Grosu / 7 certitudini care să ne scoată pe noi, europenii, din dărâmătoarele iluzii”)
(Citește și: „Ceasul al 12-lea pentru Europa: Marii industriași le cer liderilor politici reforme prin care să se evite dezindustrializarea UE – Contextul în care are loc summitul informal pe competitivitate din Belgia”)
(Citește și: „La Alden Biesen reformiștii UE rup pisica: dacă până în iunie nu avem un calendar de creștere a competitivității, vor accesa mecanismul de ”cooperare consolidată”. Adică Europa cu 2 viteze”)
***
Urmărește-ne pe Google News
