Urmărește-ne pe Google News
25 ianuarie, 2026
Domnul Sejourne este francez , nu spaniol. De acord cu abordarea , argumentarea putea fi mai consistentă . Pe de altă parte , pentru viitorul Europei aș lua în considerare procesul accentuat de islamizare . Cred că nu poate fi neglijat și va reprezenta o piedică majoră în redresarea Europei.
În rest , numai de bine.
Un material bine gindit, bine elaborat, interesant. Felicitari, domnule Grosu!
Mi se pare evident faptul ca in ultimele decenii omenirea prin creativitate si munca neobosita a ajuns la o bunastare de neimaginat cu un secol in urma. Este drept ca niste state pe care lumea nu putea sa le incapa, de parca nu mai aveau ce face altceva mai bun in lumea nostra minunata, mai invadau Afganistanul, mai destramau o Iugoslavie, mai distrugeau un Irak, mai faceau o Primavara Araba, mai… Dar cu toate astea totul parea sub control. Asta pina mai zilele trecute, poate citiva ani, cind totul pare a fi luat-o razna. De ce oare? Intrebarea pare a avea un singur raspuns, dat de autor: „o dată la niște zeci de ani ni se urăște cu binele”. Noi, oamenii obisnuiti, habar nu avem cum asa dintr-o data „ni se uraste cu binele”. Dar, asa tam-nesam, apar niste nebuni care ne spun: Gata! Totul este rau in lumea asta! Asa nu se mai poate trai! Eu voi face o lume noua, cea mai minunata dintre lumile posibile!
Societatea Natiunilor, ONU si celelalte organizatii internationale s-au nascut din groaza, suferinte de nedescris, sacrificii, singe si constiinta umana. Pur si simplu omenirea a ajuns la concluzia ca aceste organizatii sa fie infiintate pentru a permite un cadru organizat ca eventuale conflicte sa nu fie rezolvate prin razboi ci pe cale pasnica, prin negocieri. Sigur ca nebuni gen Hitler, Trump, Putin…, pe care lumea nu-i mai incape, care vor ca omenirea sa le pupe papucul, nu dau doi bani pe asemenea organizatii si prin actiunile lor le fac irelevante. Dar asta nu inseamna ca aceste organizatii nu sunt viitorul omenirii, ca noi oameni si votanti vom fi facuti vreodata sa aceptam ca normalitate pupatul papucului sultanului.
Iluzia binelui a fost anestezicul Europei , după un război devastator . Pentru că Europa a fost ferită de conflicte sângeroase , dar nu total. Până la căderea Cortinei de Fier a fost invazia Ungariei și apoi a Cehoslovaciei. Echilibrul descurajării reciproce și creșterea economică în vestul Europei au indus senzația de stabilitate sub umbrela militară americană.
Însă la nivel mondial , lucrurile au stat diferit. ONU a fost creația celor puternici , învingătorii din al doilea război mondial. Ce a urmat?
Războaiele duse de puterile coloniale , războiul din Coreea , cel din Vietnam , apoi Afganistan 1 și Afganistan 2 , războaiele din Orientul Mijlociu ,India și Pakistan , chiar și între China și Vietnam , și cred că nu am epuizat lista . A rezolvat ONU aceste conflicte ? Nu ! Marile puteri au renunțat la politica de forță ? Nu. De fațadă au acceptat prevalența forței dreptului asupra dreptului forței . S-a creat iluzia echității în relațiile internaționale. Nimic mai fals.
Acum , Rusia a renunțat complet la diplomație ( vezi Georgia , Crimeea și invazia Ucrainei ) iar America în fața pericolului chinez își redimensionează prioritățile. A renunțat vreodată America la poziții de forță ? Nu , doar că în trecut justificau. Acum nu se mai justifică , susțin că este dreptul lor. Cinismul este pe primul loc. Ce face Europa ? Se pierde în discuții interminabile , nefiind capabilă să ia deciziile care se impun. Poate renunța Europa la America ? Nu cred . Se poate dispensa America de Europa ? Nu cred. Soluția este redimensionarea relațiilor și a colaborării. Cel puțin pe termen mediu.
În rest , numai de bine.
3 răspunsuri
Domnul Sejourne este francez , nu spaniol. De acord cu abordarea , argumentarea putea fi mai consistentă . Pe de altă parte , pentru viitorul Europei aș lua în considerare procesul accentuat de islamizare . Cred că nu poate fi neglijat și va reprezenta o piedică majoră în redresarea Europei.
În rest , numai de bine.
Un material bine gindit, bine elaborat, interesant. Felicitari, domnule Grosu!
Mi se pare evident faptul ca in ultimele decenii omenirea prin creativitate si munca neobosita a ajuns la o bunastare de neimaginat cu un secol in urma. Este drept ca niste state pe care lumea nu putea sa le incapa, de parca nu mai aveau ce face altceva mai bun in lumea nostra minunata, mai invadau Afganistanul, mai destramau o Iugoslavie, mai distrugeau un Irak, mai faceau o Primavara Araba, mai… Dar cu toate astea totul parea sub control. Asta pina mai zilele trecute, poate citiva ani, cind totul pare a fi luat-o razna. De ce oare? Intrebarea pare a avea un singur raspuns, dat de autor: „o dată la niște zeci de ani ni se urăște cu binele”. Noi, oamenii obisnuiti, habar nu avem cum asa dintr-o data „ni se uraste cu binele”. Dar, asa tam-nesam, apar niste nebuni care ne spun: Gata! Totul este rau in lumea asta! Asa nu se mai poate trai! Eu voi face o lume noua, cea mai minunata dintre lumile posibile!
Societatea Natiunilor, ONU si celelalte organizatii internationale s-au nascut din groaza, suferinte de nedescris, sacrificii, singe si constiinta umana. Pur si simplu omenirea a ajuns la concluzia ca aceste organizatii sa fie infiintate pentru a permite un cadru organizat ca eventuale conflicte sa nu fie rezolvate prin razboi ci pe cale pasnica, prin negocieri. Sigur ca nebuni gen Hitler, Trump, Putin…, pe care lumea nu-i mai incape, care vor ca omenirea sa le pupe papucul, nu dau doi bani pe asemenea organizatii si prin actiunile lor le fac irelevante. Dar asta nu inseamna ca aceste organizatii nu sunt viitorul omenirii, ca noi oameni si votanti vom fi facuti vreodata sa aceptam ca normalitate pupatul papucului sultanului.
Iluzia binelui a fost anestezicul Europei , după un război devastator . Pentru că Europa a fost ferită de conflicte sângeroase , dar nu total. Până la căderea Cortinei de Fier a fost invazia Ungariei și apoi a Cehoslovaciei. Echilibrul descurajării reciproce și creșterea economică în vestul Europei au indus senzația de stabilitate sub umbrela militară americană.
Însă la nivel mondial , lucrurile au stat diferit. ONU a fost creația celor puternici , învingătorii din al doilea război mondial. Ce a urmat?
Războaiele duse de puterile coloniale , războiul din Coreea , cel din Vietnam , apoi Afganistan 1 și Afganistan 2 , războaiele din Orientul Mijlociu ,India și Pakistan , chiar și între China și Vietnam , și cred că nu am epuizat lista . A rezolvat ONU aceste conflicte ? Nu ! Marile puteri au renunțat la politica de forță ? Nu. De fațadă au acceptat prevalența forței dreptului asupra dreptului forței . S-a creat iluzia echității în relațiile internaționale. Nimic mai fals.
Acum , Rusia a renunțat complet la diplomație ( vezi Georgia , Crimeea și invazia Ucrainei ) iar America în fața pericolului chinez își redimensionează prioritățile. A renunțat vreodată America la poziții de forță ? Nu , doar că în trecut justificau. Acum nu se mai justifică , susțin că este dreptul lor. Cinismul este pe primul loc. Ce face Europa ? Se pierde în discuții interminabile , nefiind capabilă să ia deciziile care se impun. Poate renunța Europa la America ? Nu cred . Se poate dispensa America de Europa ? Nu cred. Soluția este redimensionarea relațiilor și a colaborării. Cel puțin pe termen mediu.
În rest , numai de bine.