Adaugă aici textul pentru subtitlu

VIDEO / Radu-Nicolae MIHAIU, Președinte, Comisia pentru tehnologia informațiilor și comunicațiilor, Camera Deputaților: Avem o problemă reală în a evalua oferte pentru digitalizarea administrației. Avem prea puțini specialiști care înțeleg tehnic diverse lucruri

Add Your Heading Text Here

20 noiembrie, 2025

Lipsa de cunoștințe tehnice a angajaților din administrația publică însărcinați cu evaluarea ofertelor depuse de companiile private pentru proiectele de digitalizare scoase la licitație reprezintă o barieră în calea dezvoltării serviciilor digitale, susține Radu Mihaiu, președintele Comisiei pentru tehnologia informațiilor și comunicațiilor din Camera Deputaților.

Declarațiile au fost făcute la conferința ”Un cincinal de digitalizare – unde au ajuns Statul și Economia. Dar industria IT?”, organizată marți de Conferințele CDG la Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a Camerei Deputaților. Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

„Statul nu trebuie să implementeze. Avem oameni extraordinar de buni în piața privată să implementeze lucruri, însă statul trebuie să aibă specialiști capabili să evalueze oferte. Avem o problemă reală în a evalua oferte; avem prea puțini specialiști care înțeleg tehnic diverse lucruri. Vă pot da un exemplu pe care l-am avut în calitate de implementator mai degrabă”, a declarat Radu Mihaiu.

Fostul primar al Primăriei Sectorului 2 a dat un exemplu despre o situație întâmpinată în timpul procesului de refacere a site-ului web a instituției.

„Am vrut să refac site-ul primăriei pentru că, îmi spuneam în acel moment, dacă vrei să îngropi un mort undeva, pe site-ul primăriei nu-l găsește nimeni. Toate informațiile necesare cetățenilor există pe site, însă sunt imposibil de găsit. Am zis să căutăm în piața privată cum putem să refacem interfața, practic servicii de user experience și user interface. Am scris un caiet de sarcini împreună cu piața, toți actorii relevanți invitați la masă, am lansat licitația și la acea licitație a participat o firmă care nu participase la nimic. A zis: „Dom’le, eu îndeplinesc toate condițiile astea, am făcut în viața mea user experience și user interface” și când i-am cerut să demonstreze acest lucru, am primit hârtie de la un minister că a făcut cândva o bază de date de back-end și că acolo a făcut și user interface. Și cei din primărie care făceau evaluarea acelor oferte au zis: „Dom’le, dacă zice ministerul că a făcut, cum pot eu să zic că n-a făcut user interface?” Ce spun eu este că noi nu avem oameni în executiv capabili să evalueze, să facă diferențele între soluțiile tehnice, și asta pentru că nu putem să-i plătim suficient de bine. Noi, ca stat, avem nevoie ca în aceste instituții să fie oameni capabili să înțeleagă despre ce este vorba într-o ofertă sau alta, și asta nu avem”, a precizat el.

Redăm în continuare principalele declarații:

Aș vrea să încep prin a spune că frenezia digitalizării a început de mai demult, un pic decât 2020. Industria IT a crescut în permanență în România; unii ar spune în ciuda statului, alții ar spune pentru că statul nu și-a băgat coada mai mult decât e cazul. Poate ar trebui să ținem cont de ambele. E clar că este un vector de schimbare major, pentru că industria de IT este conectată cu precădere la sistemul din Vest mult mai bine și înțelege mult mai bine conceptele noi pe care statul român încă se străduiește să le cuprindă.

Suntem în Parlamentul României, suntem în Comisia de tehnologie a informației și aș vrea să vă spun că statul român stă bine la digitalizare. Potrivit unui raport Edge Institute, nu stăm chiar foarte bine. Pe o scară de la unu la zece, digitalizarea în România se află la 3,2. Deci nu stăm bine. Statul român nu stă bine la digitalizare și sunt diverse motive pentru care nu stăm bine. Aș vrea să le menționez, o parte. În primul rând, cred că digitalizarea în acest moment suferă de lipsă de atenție coordonată a statului român. Este împărțită în prea multe direcții strategice la nivel de implementare. Cred că în acest moment sunt actori extraordinar de importanți care au viziuni despre digitalizare diferite. Avem, pe de o parte, Ministerul Afacerilor Interne care gestionează identitatea digitală, dar avem și Autoritatea pentru Digitalizarea României care gestionează identitatea digitală, și avem ANAF sau Ministerul de Finanțe care gestionează identitatea digitală a contribuabililor. Sunt trei instituții care văd identitatea digitală foarte diferit, fiecare prin propria lupă, fiecare din propriul punct de vedere.

Sunt de acord cu una dintre concluziile pe care le-am văzut în raportul Edge, că pentru ca digitalizarea să se miște într-o direcție mai bună, avem nevoie de o reprezentare politică mai serioasă la nivel guvernamental care să poată coordona toate aceste lucruri. Sunt ministere extraordinar de importante, cu portofolii foarte grele care gestionează digitalizarea, iar coordonarea acestora, alinierea pe o strategie, trebuie să fie făcută de către cineva care să aibă inclusiv autoritatea politică și decizională de a mișca lucrurile mai departe. Suntem la cinci ani de 2020, de o criză teribilă pe care întreaga omenire a suferit-o și care, pentru digitalizare, a însemnat dezvoltarea de servicii noi pentru piață, dar pentru statul român a însemnat foarte mult și a însemnat foarte mult că am văzut că putem să nu mai mergem la ghișeu. Statul român a fost speriat de mersul la ghișeu pentru că eram în pandemie și a acceptat faptul că… la instanțe se pot depune diverse documente electronic, la ghișeul de la primărie sau la alte ghișee se pot primi documente electronic. Sigur că au început oamenii să creadă că digitalizarea înseamnă să avem o hârtie pe care a semnat-o toată lumea holograf și după aceea o scanăm și o punem online. Sigur că și acesta este un pas, dar este un prim pas de înțelegere a digitalizării. Am trecut mai departe de acest lucru.

Tot în 2020, în mult hulitul PNRR, au fost prinși foarte mulți bani pentru digitalizare. Se vorbește de cloudul guvernamental. Vorbesc oameni care nu știu ce e un cloud, ce ar trebui să fie acolo, cum ar trebui să funcționeze lucrurile astea. Poate e bine că se conștientizează lucrurile. În același timp, la nivel de implementare suntem în urmă. ADR are prea puțini specialiști IT; este o realitate pe care trebuie să o abordăm. Avem specialiști în fonduri europene, specialiști în achiziții publice, dar în digitalizare și IT nu prea sunt la ADR.

Din poziția de președinte al Comisiei pentru tehnologia informației, vă pot spune că rolul acestei comisii este mai degrabă tehnic. Disputele politice în interiorul comisiei sunt extrem de rare. De obicei, discuțiile sunt relativ tehnice, iar rolul pe care voi încerca să-l impun prin aceste comisii este acela de a nu face rău. Asta vom face. Partea de implementare este însă cea care ne lipsește cel mai mult. Aici vom discuta care sunt barierele în implementare. Pe o parte, le știu și eu și ce se poate face din punct de vedere al legislației pentru a reuși să punem în valoare talentul extraordinar pe care îl are România în IT și digitalizare, să încercăm să creăm unicorni, nu doar plecând în Statele Unite. Este important să facem acest pas de a crea un ecosistem de încredere și aici, în România. Suntem corelați cu Comisia Europeană; sigur că avem în față provocări referitoare la AI, e de văzut cum le gestionăm. Cred că putem face acești pași și, cu buna credință pe care o văd, cu mai mult sprijin, focus și viziune guvernamentală, se pot face mai multe lucruri decât s-au făcut anterior.

Q&A

Aș spune că în acest moment nu cred că lipsește cadrul legislativ pentru a face această interconectare. Cadrul legislativ există; e nevoie de mai multă capacitate de implementare. Pentru combaterea evaziunii fiscale s-au creat tot felul de instrumente: e-TVA, e-factură, e-transport, toate aceste sisteme care există. Din punct de vedere tehnic, ele trebuie să funcționeze ca interconectare. Una dintre problemele mari pe care le are statul român în ceea ce privește digitalizarea este nivelul de salarizare pe care îl poate oferi statul specialiștilor în tehnologia informației. Statul nu poate concura cu piața privată în ceea ce privește salariile pentru funcționarii publici și pentru cei care implementează aceste lucruri, pentru că statul funcționează în acest moment pe salarizare unică. Un dezvoltator software se duce la jumătate — sunt optimist — poate chiar mai puțin de jumătate față de cât se plătește de către industria privată. Este o problemă reală, dar și aici se pot găsi soluții. Se pot angaja specialiști în afara schemei, inclusiv la guvern, care să fie plătiți mai bine. Există instrumentele legale; este nevoie de mai multă implicare și drive politic în implementare și execuție.

În prioritățile Comisiei pot să vă spun că sunt câteva lucruri importante. Apare foarte des în discuție partea aceasta de majorat digital. Este o chestiune importantă de reglementare pe care o să discutăm. Există multe păreri pro și contra diverselor soluții; avem două proiecte în Parlament în acest sens. Prevenirea conținutului creat de către boți, de către entități non-umane pe rețelele de socializare. O altă temă importantă, pe care o studiez și intenționez ca în următoarea sesiune parlamentară să depun un proiect de lege, este domiciliul digital, un lucru care mie mi se pare esențial pentru comunicarea pe care o poate avea statul român cu contribuabilul, pentru că în acest moment nu este suficient de clar.

Statul nu trebuie să implementeze. Avem oameni extraordinar de buni în piața privată să implementeze lucruri, însă statul trebuie să aibă specialiști capabili să evalueze oferte. Avem o problemă reală în a evalua oferte; avem prea puțini specialiști care înțeleg tehnic diverse lucruri. Vă pot da un exemplu pe care l-am avut în calitate de implementator mai degrabă.

La Primăria Sectorului 2, când eram primar, am vrut să refac site-ul primăriei pentru că, îmi spuneam în acel moment, dacă vrei să îngropi un mort undeva, pe site-ul primăriei nu-l găsește nimeni. Toate informațiile necesare cetățenilor există pe site, însă sunt imposibil de găsit. Am zis să căutăm în piața privată cum putem să refacem interfața, practic servicii de user experience și user interface. Am scris un caiet de sarcini împreună cu piața, toți actorii relevanți invitați la masă, am lansat licitația și la acea licitație a participat o firmă care nu participase la nimic. A zis: „Dom’le, eu îndeplinesc toate condițiile astea, am făcut în viața mea user experience și user interface” și când i-am cerut să demonstreze acest lucru, am primit hârtie de la un minister că a făcut cândva o bază de date de back-end și că acolo a făcut și user interface. Și cei din primărie care făceau evaluarea acelor oferte au zis: „Dom’le, dacă zice ministerul că a făcut, cum pot eu să zic că n-a făcut user interface?” Ce spun eu este că noi nu avem oameni în executiv capabili să evalueze, să facă diferențele între soluțiile tehnice, și asta pentru că nu putem să-i plătim suficient de bine. Noi, ca stat, avem nevoie ca în aceste instituții să fie oameni capabili să înțeleagă despre ce este vorba într-o ofertă sau alta, și asta nu avem.

În acest moment există posibilitatea de a angaja; dacă nu mă înșel, există și un departament la nivelul SGG sau la nivelul Cancelariei pentru a angaja acești oameni. Sunt plătiți la nivel de 4.000-5.000 de euro pe lună, salariu net, ceea ce aș zice că este acceptabil pentru cineva din piață cu această expertiză care își dorește să facă lucruri. Probabil că în privat ar putea câștiga mai mult, dar cred că nu ar fi un obstacol de netrecut să lucreze la Guvern pe acești bani. Una dintre concluziile raportului Edge Institute este că avem nevoie de acest CIO (chief information officer). Din punctul meu de vedere, ar trebui să aibă puterea politică de a coordona diverse viziuni ale unor ministere extraordinar de puternice și încăpățânate. Avem nevoie să se coordoneze Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Economiei și Digitalizării, ADR, nemaivorbind de instituții ale statului român care se află în poziția de servicii secrete cu atribuții în domeniul digitalizării. Din acest punct de vedere, e nevoie de o persoană cu o putere politică semnificativă, care să fie și autoritate. Ar trebui să aibă o putere de viceprim-ministru. Instrumentele legale există.

Există acești bani, care sunt de multe ori administrați de persoane care nu au avut legătură și nu știu cum ar trebui să fie angajați oamenii cu expertiză în tehnologia informației. Decidenții nu știu să folosească banii în acest fel și atunci este posibil să folosească banii din asistență tehnică pentru a cere expertiză de la cineva care a auzit că a lucrat în IT și posibil să fi făcut depanare la o imprimantă cândva. Administrația publică din România nu are încă suficientă expertiză pentru a ști pe cine să angajeze. Bani există; avem extraordinar de mulți bani în PNRR, mult mai mulți decât poate România să cheltuiască în mod onest. În acest moment, dacă e să fim corecți și onești, statul român, prin muntele de bani pe care îl duce în digitalizare, creează o competiție pentru a merge să iei fonduri publice pentru a livra ceva ce aproape sigur nu va putea fi evaluat corect. Asta creează un know-how mai mare al administrației publice înspre ceea ce înseamnă digitalizare. Digitalizare în administrația publică nu mai înseamnă trei furnizori, cum însemna înainte. Și iată că ajungem să folosim și roboți în administrația publică, ajungem să înțelegem și cum se fac caiete de sarcini. Se discută modificări ale legii achizițiilor publice, tocmai pentru a ajusta ce înseamnă achizițiile publice în IT, pentru că nu sunt la fel ca a cumpăra șapte mașini și trei drujbe. Realitatea este că la nivelul acela de decizie locală a statului nu există suficientă expertiză.