Formula „de-risking, nu decuplare”, lansată de Ursula von der Leyen în 2023 pentru a defini noua strategie europeană față de China, devine tot mai greu de susținut. În pofida intențiilor de reducere a dependențelor critice, Europa a făcut puține progrese reale. Relațiile economice și investiționale rămân puternice, iar tensiunile globale împing guvernele și companiile europene spre o poziție tot mai apropiată de „decuplare” – nu doar de China, ci și, în unele cazuri, de SUA, potrivit unei analize Financial Times.
Un episod recent ilustrează clar această schimbare: guvernul olandez a preluat controlul asupra Nexperia, un producător de semiconductori deținut de compania chineză Wingtech și condus de Zhang Xuezheng. Olanda a invocat motive de securitate națională, acuzând transferuri neautorizate de capacități de producție, resurse financiare și drepturi de proprietate intelectuală către entități chineze.
Deși Haga neagă că ar fi acționat sub presiune americană, contextul sugerează altceva: SUA înscrisese Wingtech pe lista neagră a entităților supuse controlului la export, iar la 30 septembrie, când restricțiile au fost extinse și la Nexperia, guvernul olandez a intervenit.
Pentru Beijing, măsura a fost percepută ca o expropriere politică. Camera de Comerț Chineză pentru UE a denunțat acțiunea drept „banditism economic modern”. Drept reacție, China a interzis exportul unor produse Nexperia fabricate pe teritoriul său, accelerând astfel tendința de relocare a lanțurilor de producție în afara Chinei.
Recuperarea activelor strategice și presiunea SUA
Cazul Nexperia se înscrie într-o strategie mai amplă, descrisă de analiștii Rhodium Group drept „misiunea nespusă” a Washingtonului de a recupera active strategice aflate sub control chinez.
SUA, aflate într-o competiție tehnologică și militară deschisă cu Beijingul, folosesc instrumente economice – sancțiuni, restricții la export, presiuni diplomatice – pentru a forța aliații să își limiteze expunerea la tehnologiile chineze. În Europa, aceste presiuni sunt resimțite mai ales de statele cu economii deschise și industrii dependente de comerțul global, precum Olanda, patria companiei ASML, lider mondial în echipamente pentru fabricarea cipurilor.
Totuși, deși producția de semiconductori se extinde în Europa, dependențele rămân complexe: multe etape, precum asamblarea sau testarea, se desfășoară tot în China. Acest lucru ridică semne de întrebare asupra fezabilității obiectivului european – stabilit prin „Chips Act” – de a produce 20% din cipurile mondiale până în 2030. Multe proiecte de fabrici au fost amânate sau abandonate, iar investițiile publice insuficiente pun sub semnul întrebării realismul țintei.
Pământurile rare ale Beijingului: Europa, deosebit de vulnerabilă, având o strategie energetică și industrială bazată pe tranziția verde – dependentă de acestea
În paralel, China răspunde folosindu-și propriile atuuri strategice. În vara acestui an, Beijingul a introdus restricții severe la exportul pământurilor rare – minerale esențiale pentru producția de baterii, turbine eoliene, vehicule electrice și echipamente militare. Măsura, similară tacticilor americane de blocare a exporturilor de cipuri către China, riscă să afecteze lanțurile de aprovizionare occidentale, crescând prețurile și întârzierile în industrii-cheie.
Europa este deosebit de vulnerabilă la această ofensivă, având o strategie energetică și industrială bazată pe tranziția verde – domeniu ce depinde masiv de pământurile rare.
Deși Uniunea Europeană a adoptat în 2024 Critical Raw Materials Act, menit să diversifice sursele și să încurajeze producția internă, implementarea este lentă. Inițiative precum fondul german de un miliard de euro pentru investiții în minerale critice au fost suspendate, iar proiectele miniere interne se confruntă cu opoziție politică și ecologică. Experții de la Mercator Institute for China Studies avertizează că UE trebuie să intervină mai ferm, prin subvenții, reglementări și achiziții garantate, pentru a stimula producția locală și reducerea dependențelor.
Efectele tarifelor UE asupra mașinilor electrice chineze arată limitele politicii comerciale europene
În acest context tensionat, Bruxellesul reconsideră relația cu Beijingul. Comisia Europeană acuză China că nu și-a redus supracapacitățile industriale care inundă piața europeană cu produse ieftine, afectând competitivitatea companiilor europene.
Măsurile de protecție, precum tarifele asupra vehiculelor electrice chineze, au avut un impact minim asupra exporturilor, în timp ce Beijingul a ripostat impunând restricții asupra importurilor de brandy, carne de porc și produse lactate europene.
Analistul Noah Barkin, într-un raport pentru German Marshall Fund, consideră că episodul tarifelor pe mașini electrice a evidențiat limitele politicii comerciale europene: „Într-o lume în care China și SUA se mișcă rapid și acționează agresiv, UE a fost prea lentă, prea timidă și prea legată de un set de reguli pe care ceilalți l-au abandonat.”
Punctul de cotitură și dilema europeană: Țări precum Germania sau Olanda sunt profund integrate în lanțurile industriale chineze
Pe fondul acestor tensiuni, Ursula von der Leyen a declarat în iulie, la Beijing, că relația UE–China a ajuns la un „punct de cotitură”. Printre măsurile discutate în interiorul blocului se numără restricții suplimentare la importurile de oțel, reguli privind conținutul local în achizițiile publice, cerințe de partajare a tehnologiilor pentru investițiile chineze în Europa și o nouă strategie de securitate economică. Scopul este creșterea rezilienței economice și reducerea vulnerabilității geopolitice.
Totuși, implementarea acestor măsuri depinde de voința statelor membre, unele dintre ele reticente la o ruptură economică cu China, un partener comercial vital. Țări precum Germania sau Olanda, profund integrate în lanțurile industriale chineze, se tem că o decuplare bruscă ar avea costuri economice semnificative
„De-risking” – strategia de reducere a riscurilor fără separare completă – pare din ce în ce mai greu de menținut într-un context global dominat de confruntarea SUA–China. Europa se află între presiunea Washingtonului, dependența de Beijing și nevoia de a-și proteja autonomia tehnologică. Următorii ani vor arăta dacă Uniunea Europeană poate transforma acest echilibru fragil într-o politică coerentă sau dacă, inevitabil, va fi împinsă spre o decuplare mai amplă de China
(Citește și: ”Nou front în războiul comercial cu China: Guvernul olandez preia controlul unui mare producător de chip-uri controlat de Beijing”)
***
Urmărește-ne pe Google News
