VIDEO / Iulian STANCIU, Președinte Executiv ,eMAG: Avem o nevoie urgentă de asigurarea unor condiții de concurență echitabile în fața companiilor și dumpingului din Asia

15 octombrie, 2025

eMAG contribuie cu peste 0,5% la PIB-ul României, prin toate investițiile pe care le face, iar fiecare angajat al companiei generează alte 7 locuri de muncă în companii conexe, furnizori de bunuri și de servicii, a declarat Iulian Stanciu, președinte executiv eMAG.

”Lecția învățată de noi la eMAG: sigur că dezvoltarea a venit în urma muncii depuse de noi, cei din companie, dar ea a fost amplificată exponențial de accesul la capital. Nu am fi reușit să ajungem un jucător regional și un ecosistem business-uri complexe fără o investiție de aproape 1 mld. de dolari din partea unui fond de investiții, al celor de la Naspers. Ce este astăzi eMAG: nu este doar o platformă de vânzare de bunuri, ci și una de servicii.

Avem advertising, avem servicii financiare, servicii de curierat, economie circulară, avem 60.000 de comercianți care vând acum pe platforma eMAG – din care 10.000 au fost ajutați de eMAG să vândă în regiune și să exporte din România în alte țări. Avem peste 10.000 de angajați direct și conform unui studiu Roland Berger, fiecare angajat de la eMAG generează alți 7 angajați în companiile conexe: furnizori de bunuri și de servicii. Iar eMAG contribuie prin toate investițiile pe care le face cu peste 0,5% la PIB-ul României”, a declarat directorul eMAG.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG „Capitalul autohton al României – internaționalizarea businessurilor: maturizare și trecerea la statutul de forță regională”, organizată marți de Conferințele CDG și Banca Națională a României (BNR). Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

Redăm în continuare principalele declarații:

Lecția învățată de noi la eMAG: sigur că dezvoltarea a venit în urma muncii depuse de noi, cei din companie, dar ea a fost amplificată exponențial de accesul la capital. Nu am fi reușit să ajungem un jucător regional și un ecosistem business-uri complexe fără o investiție de aproape 1 mld. de dolari din partea unui fond de investiții, al celor de la Naspers.

Ce este astăzi eMAG: nu este doar o platformă de vânzare de bunuri, ci și una de servicii. Avem advertising, avem servicii financiare, servicii de curierat, economie circulară, avem 60.000 de comercianți care vând acum pe platforma eMAG – din care 10.000 au fost ajutați de eMAG să vândă în regiune și să exporte din România în alte țări. Avem peste 10.000 de angajați direct și conform unui studiu Roland Berger, fiecare angajat de la eMAG generează alți 7 angajați în companiile conexe: furnizori de bunuri și de servicii. Iar eMAG contribuie prin toate investițiile pe care le face cu peste 0,5% la PIB-ul României.

Mă întreb, oare, cum ar arăta România dacă, sistemic, reușim să ajutăm la dezvoltarea de companii astfel încât să avem 10 eMAG, 10 Banca Transilvania, 10 Dacia. S-ar putea să avem o bază de impozitare mult mai mare și să fie o cale bună către prosperitate.

Acum, dacă ne uităm la barierele care există în calea dezvoltării, la nivel european avem în continuare o piață unică fragmentată și cu numeroase bariere de intrare. Nu este doar opinia mea personală, o spune Mario Draghi în celebrul raport de anul trecut. Barierele și cadrul de reglementare european echivalează cu tarife de 44% la bunuri și cu 110% la servicii.

Este rezultatul unei îndepărtări a celor 2 agende: agenda de reglementare, pe de o parte – unde și România și Europa stau bine și se amplifică una pe cealaltă – și pe partea cealaltă agenda de business. Suntem la un an distanță de la diagnosticul pus de Draghi și doar 10% din recomandările lui – mai degrabă aș spune că sunt victorii ușoare sau low hanging fruits cum li se spune – au fost închise complet.

Avem nevoie la nivelul UE de simplificare și de debirocratizare. Dar și de protecție în fața concurenței neloiale, acolo unde Uniunea ar trebui să se miște mult mai repede. Și așa ajungem la a doua barieră sau a doua problemă pe care o avem în dezvoltarea business-ului în Europa și în România în special: asistăm la un asalt economic al companiilor din afara UE prin concurență neloială, în special cele din Asia – făcute câteodată prin companii din state terțe cum ar fi Turcia (Trendyol, de exemplu – n.r.), dar vedem și Indonezia sau Vietnam.

Conform unei analize Bloomberg, în urma taxelor puse pe exporturile chinezești în primul mandat al lui Donald Trump, companiile chineze au inundat țările asiatice cu exporturi pentru a compensa lipsa pieței din SUA. Asta a dus la falimentarea a zeci de mii de companii locale, la distrugerea valorii adăugate în țările din Asia de Sud-Est și scăderea taxelor încasate la bugetele naționale. Acum, la al doilea mandat al lui Trump și ca răspuns la al doilea val de tarife, Europa este ținta exporturilor subvenționate de China. Și nu vedem doar comerț, vedem și în zona de servicii și în zona industrială.

Am văzut lunile trecute cum mărcile chinezești au declarat că vor bate Dacia în România până în 2030. Doar din taxe vamale, din comerț online, aceste companii nu plătesc 1 milion de euro pe zi la bugetul național. Nu plătesc, spre exemplu, impozitul pe cifra de afaceri. Nu zic că este o taxă care ar trebui să existe, dar este și aici o competiție unfair (incorectă – n.r.).

Nu au companii înregistrate în România, nu răspund în fața autorităților de control românești. Practicile lor incorecte includ: stabilirea unor prețuri iluzorii, oferte promoționale false, manipularea pieței și exploatarea datelor, lipsa respectării standardelor de calitate și siguranța produselor. Și, mai mult, foarte important, guvernele țărilor în care aceste companii sunt stabilite adesea subvenționează masiv producția și exportul, astfel încât exporturile către alte piețe pot crește exponențial.

Deci avem o nevoie urgentă pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile și aplicarea eficientă a legislației existente față de toți jucătorii din comerț și din industrie care operează pe piața unică europeană, indiferent unde își au sediul.

A treia problemă pe care o avem: creșterea investițiilor. Subscrierea de capital străin nou este la un minim istoric, iar retragerea banilor prin profituri la un maxim istoric. Dacă acum 10 ani intrau în România cam 3,5 miliarde de euro anual și ieșeau cam tot atât, anul trecut au intrat 0,6 miliarde de euro și au ieșit 12 miliarde de euro. Deci nu doar că nu mai vin bani noi, nici profiturile obținute nu sunt reinvestite în România.

Avem nevoie la nivel național de o strategie de atragere a investițiilor private mari. Să ne uităm ce au nevoie investitorii și ce mai putem noi să le oferim, în contextul actual. Iar cu cei existenți, prin intermediul confederației patronale Concordia, reprezentativă la nivel național, trebuie lansat un dialog real pentru a înțelege ce este nevoie pentru a investi. S-a vorbit de construcția unui plan. Este nevoie să fie pus în aplicare pentru că nu mai vin bani din investiții străine, ci ies banii din țară.

De ce sunt importante investițiile companiilor mari: pentru că ele sunt veniturile, mai departe, ale companiilor medii și mici, majoritar românești. În companiile mari, chiar dacă majoritar sunt străine, ele fac investițiile mari și dezvoltările mari. Ele au generat prosperitatea de-a lungul ultimilor 35 de ani și au adus și un aport masiv de know-how în economia românească.

Sigur, acum vedem investiții mari făcute din bani europeni, însă nu ar trebui să ne bazăm exclusiv pe acești bani. Trebuie să folosim bani privați.

Avem nevoie de un plan al nostru, al României, nu doar unul european, de atragere a capitalului privat.

Ultimul punct, cel mai important: activarea capitalului local și dezvoltarea unui ecosistem antreprenorial. Asta pornește în primul rând de la mentalitate. Ar trebui să vedem prosperitatea României prin dezvoltarea economiei private – nu neapărat prin dezvoltarea economiei de stat. Iar dreptul la libera inițiativă să fie un drept social fundamental respectat oriunde în țară – oamenii (să fie) încurajați și susținuți să își construiască o afacere.

Pentru că suntem pe ultimul loc în UE la antreprenori per capita. Aș spune că partea plină este că avem foarte mult loc de creștere.

Încă odată: avem nevoie de un plan de dezvoltare al acestui ecosistem antreprenorial, și chiar dacă există forțe în statul român care își doresc dezvoltarea este nevoie și de execuție. Nu este suficient să ne dorim, trebuie să ajungem la execuție.

Dacă ar fi să aleg un singur lucru care ar dinamiza antreprenoriatul românesc, acela ar fi accesul la capital. Și sunt foarte fericit că s-a discutat în 2 intervenții – și domnul ministru Pîslaru și domnul secretar de stat de la Ministerul Economiei au menționat asta – despre majorarea capitalului de risc, capital de investit de tip equity în companii.

Mai este o oportunitate mare: participarea fondurilor pensiilor private în economia privată a României – prin investiții făcute în fondurile de private-equity și venture capital. Dimensiunea fondurilor de pensii private ca procent din PIB, în OECD, este de 85% – în SUA este de 143%. Deci doar fondurile de pensii administrate privat. Noi am început mai târziu, creștem rapid – am ajuns la 8,3% din PIB. Deci și aici avem mult loc de creștere și este o perspectivă bună. Procentul alocat investițiilor în fonduri de investiții locale este la nivelul UE între 5 și 10%. Pentru România asta ar însemna o revoluție antreprenorială – dacă este să calculăm 5% din 40 de miliarde de euro actual, ar însemna 2 miliarde. Dacă e să facem, din 80 miliarde, unde o să ajungem în 6-7 ani, o să fie 4 miliarde de euro aduși în ecosistemul antreprenorial.

Acești bani sunt administrați profesionist. Ecosistemul de private-equity și venture capital se dezvoltă rapid și a fost amplificat de banii din PNRR și toată lumea are de câștigat: randamentul fondurilor este dublu sau triplu față de media obținută acum de fondurile de pensii, pentru stat asta se va traduce prin creșterea bazei de impozitare și în același timp vom stimula și dezvoltarea capitalului local.

Ideile bune din România nu mor din lipsă de talent. Ci din lipsă de capital. Iar capitalul există, ar trebui să-l conectăm foarte bine la economia privată.

În concluzie, avem în față provocări dar și oportunități și ar trebui să ne uităm cu încredere la dezvoltarea antreprenoriatului românesc, dar și către atragerea investițiilor străine. Să asociem prosperitatea cu dezvoltarea economiei private, libere – astfel vom crește.

Întrebări, răspunsuri, intervenții și comentarii:

Intervenție din sală: În sală ar trebui să fie cel puțin 3 persoane care să asculte ce ai spus tu. Bineînțeles că ei știu asta. Dar să fie față în față cu decidenții și voi nominaliza: domnul viitor președinte al primului partid din România, domnul Voinea și încă un domn, profesor la ASE, Socol se numește. Pentru că nu putem să ne dezvoltăm așteptând să pice IMCA (impozitul pe cifra de afaceri – n.r.) și restul. Or, în momentul în care se dezinvestește și alungi capitalul, culegem ce vedem și o să vedem în octombrie pe 25 (când se va publica execuția bugetară).

Întrebare din sală: Cum putem atrage capital privat din afara României dacă nu reușim mai întâi să atragem capitalul românesc, să se întoarcă și să investească în companii private sau listate aici în România. Știm că avem foarte mult capital privat din România investit afară și care este strategia noastră pentru a convinge familiile românești să investească din nou în economia locală? Fondurile private sunt interesate și știm că ele vor să investească aici, dar cum le conectăm la oportunități, aici?

Răspuns:

Cred că avem nevoie de o percepție de încredere, să avem noi încredere și ea trebuie cultivată către investitorii români și străini. Și în al doilea rând, avem nevoie și de legislație. S-a pomenit de impozitul pe cifra de afaceri. Dacă noi taxăm investițiile, prin această taxă fără sens, de ce ai investi 100 de milioane – când o să stai, 3 ani, o să ai pierdere, iar în toți acești ani tu trebuie să plătești un impozit la investiție, cum ar veni. De ce ai face acest lucru în România, de ce ai face-o într-un cadru care nu este predictibil, în care capitalul și randamentul pe care îl targetezi la capitalul investit este incert și tot timpul afectat de schimbări legislative. Deci avem nevoie de un plan, al nostru, prin care să ne dorim să facem asta – și nu într-un mod populist și nu pe termen scurt, trebuie să ne uităm pe termen lung.

Întrebare: Ai menționat diferența dintre capitalul atras sau nou adus în România și retragerile de profit. Din analizele pe care le-am urmărit și din ce am observat, momentan nu există o problemă de finanțare a companiilor străine în România. Mie mai degrabă mi se pare că este un transfer al modului de finanțare: din capitalul și profit reinvestit către o creditare. Nu crezi că – da, semnalul este clar și din punctul meu de vedere este neîncredere. Dar ai o altă poziție legată de treaba asta?

Răspuns:

Sigur, probabil accesul la finanțare și folosirea pârghiilor prin creditele bancare a devenit din ce în ce mai bun. Dacă probabil la început era 50/50 este probabil să se fi dus la 30/70 sau 20/80. Sigur, orice investiție acuma este făcută și cu foarte mult împrumut. Dar vorbim până la urmă de bani, equity, capital adus în capitalul firmelor străine din România, măsurat și ca evoluție de-a lungul timpului. Este dreptul companiilor și capitalului străin să monetizeze investițiile trecute, dar în același timp, noi, ca țară, ne dorim investiții din ce în ce mai mari. Dacă de la 3,5 miliarde de euro am ajuns la 0,6 miliarde și de la 3 miliarde ieșiri din țară am ajuns la 12 miliarde este un semnal că este o neîncredere mare și este ca urmare a politicilor greșite legate de atragerea capitalului străin și demonizarea capitalului străin și a multinaționalelor – a devenit un concurs: cine le înjură mai tare ca să câștige un capital politic. Deci nu am ajutat oamenii făcând asta, ajutăm la sărăcirea lor.

Întrebare moderator: Ce greșeli ar trebuio să evite antreprenorii români în procesul de internaționalizare?

Răspuns:

Primul lucru, când mergi în afară, este să-și faci treaba bine acasă. Să ai o bază solidă. Acum, dacă ne uităm la eMAG, noi am mers în afară nu neapărat că ar fi o oportunitate, ci mai degrabă suntem obligați. Pentru că pe termen lung concurăm cu niște jucători care au o bază acasă, a lor, mult mai mare. SUA, China, India – sunt țări de 50-100 de ori mai mari, inclusiv ca economie. Tehnologia este scumpă peste tot iar ei au acces la tehnologie foarte avansată. Dacă noi nu ne creștem baza și nu suntem capabili să ținem pasul tehnologic, pe termen lung o să rămânem în spate și o să ne pierdem din competitivitate.

Deci este importantă o poziție bună acasă. Aici, iarăși, cadrul fragmentat legat de competiție, așa cum este văzută competiția la nivel european, nu ajută sub nicio formă. A spus-o și Mario Draghi și asta continuă. Nu este vina autorităților din România, ci este prin designul Comisiei, al autorităților de concurență din UE și fuziuni mari din Europa au fost împiedicate – campioni europeni nu s-au format pentru că au fost împiedicați.

Un alt lucru de care trebuie ținut cont: piața unică ea există pe hârtie, dar în practică ea nu există. Fiecare țară are propriul set de reguli, monede diferite… Adaptarea business-ului, produse, servicii, orice, trebuie făcută la regulile locale. Deci e nevoie de o înțelegere foarte bună a specificului fiecărei țări.