Raportul Draghi subliniază necesitatea unei reglementări inteligente, care să înlăture barierele și să mențină balanța între prudență și inovație. În SUA legislația care reglementează fondurile de investiții e mai simplă, în timp ce în UE normele sunt ample și complexe. România a transpus directivele din acest sector cu un nivel suplimentar de reglementare, a avertizat Andrei Burz-Pînzaru, partener Reff & Asociații | Deloitte Legal.
Echilibrul reglementării în finanțare pornește de la nevoia de mobilizare eficientă a capitalului privat, întrucât fondurile publice și creditele bancare nu pot susține singure economia, susține specialistul.
(DOCUMENT / Prezentare integrală)
În opinia sa, soluțiile propuse se concentrează pe asigurarea unei reglementări proporționale, care să nu împovăreze inutil piața, pe simplificarea cadrului legislativ pentru a facilita accesul actorilor economici, pe crearea unui cadru mai clar pentru implicarea fondurilor de pensii în investiții de tip private equity și pe introducerea unor stimulente fiscale menite să atragă capital privat. Toate acestea urmăresc trecerea de la o abordare strict formală, bazată pe conformitate, către o viziune strategică, orientată spre dezvoltarea și consolidarea industriei financiare.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Finanțarea Dezvoltării: (Re)capitalizarea României și utilizarea instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată în 30 septembrie de CursdeGuvernare.ro, la Parlament, Comisia pentru industrii și servicii din cadrul Camerei Deputaților – înregistrarea integrală poate fi vazută AICI-LINK.
Redăm în continuare principalele declarații:
- Înainte de a-ți pune problema cum reglementezi, te întrebi de ce ai nevoie.
- Doamna Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), spunea la sfârșitul anului trecut că nu putem să avem succes în economia europeană dacă nu reușim să mobilizăm capitalul privat de o manieră mai eficientă. Au fost declarații despre European Savings Union, despre dorința de mobilizare a sumelor foarte mari din bănci în sensul investițiilor mai eficiente în economia privată.
- Treaba asta pleacă de la o constatare simplă, și anume că fondurile de stat — statul — nu poate finanța în mod eficient singur și, de asemenea, creditele bancare ca unic mijloc de finanțare a economiei private nu sunt suficiente.
- În raportul lui Mario Draghi se mai menționa ceva: ideea unei reglementări mai inteligente. Vorbea raportul de înlăturarea unor obstacole de reglementare care să permită startup-urilor și nu numai să evolueze mai rapid. Sublinia că nu e vorba de dereglementare, ci de a avea balanța potrivită între prudență și inovație. Discuția asta e foarte relevantă pentru România, aș spune, nu numai pentru UE. Mergând înainte, zooming in, există o pagină a UE care vorbește despre simplificarea legislației, o legislație mai puțin împovărătoare, ca element-cheie pentru stimularea competitivității.
- Ca avocat care mă concentrez pe zona pieței de capital, pot să confirm că zona asta e la ani lumină de simpler și lighter. Cam toate actele normative europene însumează mii de pagini de legislație primară și secundară. E foarte mult de muncă până să ajungem la o legislație simplă.
- Să ne uităm la zona de private equity și venture capital. Ce se întâmplă în SUA? Comisia Europeană constată că suntem foarte departe de gradul de dezvoltare din SUA, ceea ce impactează gradul de dezvoltare al economiei în ansamblu. În SUA avem cea mai simplă, cea mai puțin împovărătoare legislație în ceea ce privește fondurile de investiții. Nu spun că e inexistentă, nu spun că nu au obligații, nu spun că nu sunt supravegheați de SEC. Le au, dar, de departe, nu la fel de stricte ca în UE.
- Să ne uităm la „fiul rătăcitor”, la Marea Britanie. Are o legislație care seamănă foarte mult cu cea europeană, are ADN-ul legislației europene, dar și acolo înregistrăm niște propuneri de simplificare a legislației, nu atât de mult ca în SUA, dar un pic mai simplificată decât la nivelul UE. Facem zoom in pe UE și ne uităm la România. România a transpus directiva privind fondurile de investiții (AIFMD – Alternative Investment Fund Managers Directive), dar și aici cu o tușă. În timp ce AIFMD e o legislație care se concentrează pe managerii de fonduri, noi am legiferat nu doar managerii, ci și fondurile, cu precădere pe cele de retail.
- Sigur, nu ar trebui să ne propunem să dereglementăm, ci să reglementăm proporțional, așa încât să avem echilibru între dezvoltare și prudență. Ce vroiam să spun este că loc este. În România ar fi foarte bine dacă am reuși să stârnim o discuție prin care să ne propunem să trecem de la ideea de conformitate la ideea de strategie.
- Legislația din domeniul financiar este foarte complexă. Putem să ne raportăm la ea strict din punct de vedere al conformării — și sunt necesare niște eforturi acolo — sau putem să ne uităm la industria asta ca având un rol potențial strategic și să avem o strategie legată de dezvoltarea acestei industrii, fie că vorbim de actori locali sau de actori din afara României care investesc banii respectivi în România.
- Nu cred că România își poate propune să devină următorul Luxemburg sau Liechtenstein sau chiar Olanda, jurisdicții în care sunt înregistrate foarte multe fonduri. Acolo, cred că au strategie de țară pentru dezvoltarea sectorului respectiv. Nu zic că ar trebui să ne propunem asta, dar dacă ne-am uita la el ca la un sector strategic, am putea să avem o abordare care să dea balanța potrivită între prudență și inovație.
- 20.000 de locuri de muncă s-au creat în România datorită industriei de private equity, echivalentul orașului Buftea — nu e puțin lucru.
- Fondurile de pensii sunt o sursă esențială de capital pe termen lung și avem un gap foarte mare față de SUA (contribuție la private equity, n.r.). La nivel european, 19%-20% din fondurile de private equity vin din fondurile de pensii. bani ar fi: Pilonul II totalizează vreo 33 de miliarde și se estimează că va ajunge la 60 de miliarde în următorii cinci ani.
- De ce ar avea sens să se investească în fonduri de tip private equity, din punct de vedere al randamentului? Statisticile ne arată că la nivelul anului 2023 un randament mediu net de aproape 17% în Europa. E un gap pozitiv de circa 10% față de bursă, obligațiuni și fondurile de pensii din România. Incentive există; există și aliniere din prisma orizontului de timp cu fondurile de pensii.
- Care sunt problemele: limitele pe Pilonul II sunt teoretic 5%, în realitate 1%, dacă nu se implică statul sau dacă nu avem PNRR în ecuație. Dacă nu investești suficient de mult, se poate să nu aibă sens investiția (costurile de pregătire să fie prea mari, n.r.).
- Cred că ar merita să ne mai uităm la legea prin care am reglementat fondurile de investiții alternative, dacă putem să îmbunătățim ceva. Dacă România reglementează mai dur fondurile, acestea se vor înființa în alte jurisdicții. Legislația e uniformizată doar pe manageri.
- Ar ajuta claritate din perspectiva reglementării pe modul în care se evaluează investițiile fondurilor de pensii în fonduri de private equity. Trebuie lucrat și la percepția de risc, la nivelul autorității.
- Ca soluții, noi propunem modificarea legislației care să permită această alocare de 5%, care să creeze suficientă masă critică pentru fondurile de pensii, precum și o serie de modificări la legislația secundară. Se poate lucra la partea de transparență și diseminare regulată a KPI-urilor de performanță. Și administratorii de fonduri de pensii au nevoie de date istorice ca să poată să-și ia deciziile investiționale în cunoștință de cauză.
- Modele de bune practice din alte țări. În Croația, vorbim de fonduri de pensii care pot să investească până la 5% în private equity, cu o expunere reală de circa 3%. În Italia s-au stipulat facilități fiscale pentru investițiile în private equity prin sisteme de pensii; statul încurajează investiția. Există o inițiativă la nivel european – trust Investors Network. Pentru România, primele două sunt mai plauzibile.
- În România există o comunitate de investitori: persoane care dispun de un anumit nivel de fonduri, nu sunt neapărat milionari, dar au o aplecare spre investiții și investesc cu precădere în startup-uri. Din acest punct de vedere, a considera anumite beneficii fiscale pentru astfel de investitori ar fi un lucru benefic pentru economie.
- Așa cum la nivel european ni se spune că economiile europenilor trebuie să lucreze pentru economia locală, și în România ar fi bine. Depunând banii în bănci, facem într-un anumit fel asta, dar bursa și fondurile de investiții sunt mijloace foarte eficiente pentru acest lucru. Exemple regionale și europene există și arată că este posibil, eficient și profitabil.
- Putem să implementăm aceste lucruri dacă avem curaj legislativ, coerență politică și susținere instituțională.
Ați vorbit despre simplificare. Comisia flutură acest steag. Așteptăm să mergem pe varianta europeană, așteptăm să facă ei sau facem și noi?
- Dacă nu se simplifică la nivel european, noi nu putem face. Regulamentele europene nu le poți modifica. La directive, uneori se lasă la latitudinea legiuitorului național, deci acolo putem să ne uităm să vedem dacă ne-am exercitat dreptul de a prevedea ceva. Ce putem să facem: să ne uităm la legislația pe care o avem în afara dreptului european. Acolo avem libertate să reglementăm cum dorim.
Care este riscul ca aceste investiții să eșueze?
- Fondurile de investiții sunt sume de bani atrase de fund manageri. Dacă nu reușește să administreze bine, nu va mai avea șansa să repede experiența. Piața este principalul factor de reglare a acestor fonduri.
- Avem în România exemple de echipe de manageri de fonduri de succes, care au reușit mai multe runde de atrageri de fonduri. Dacă nu administrau bine, nu ar mai fi reușit. Sunt convins că există și eșecuri în această industrie.
Ați putea da două exemple de simplitate între legislația europeană și cea americană?
- Da, e vorba despre ușurința cu care investitorul investește.
- Un exemplu este cel legat de obligațiile ce i se impun fondului, nu administratorului de fond: sunt foarte puține în SUA. În Europa avem legislație pentru administratori care se repercutează și asupra fondurilor, iar în România avem legislație pentru fonduri.
Este legislația din România mai restrictivă decât cea din alte state europene?
- Nu întotdeauna. Există și în restul UE diverse autorități care pot să fie mai stricte sau mai puțin stricte. Dau cazul BaFin-ului, autoritatea din Germania, care e cea mai strictă probabil din UE.
- La fel de adevărat însă e că Germania a fost foarte progresistă când e vorba de a reglementa lucruri de care România vorbește timid, cu stigmă: activele digitale. Germania are legislație de acest tip de ani de zile. Poți să ponderezi conservatorismul autorității, care are ca rol principal protecția consumatorului/investitorului — e firesc ca autoritatea să fie sceptică și preocupată de conformitate — dar le poți combina și cu stimularea inovației.
- În ultimii doi ani de zile a existat o deschidere și din partea ASF. S-au discutat diverse ipoteze de îmbunătățire a cadrului legislativ.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Finanțarea Dezvoltării: (Re)capitalizarea României și utilizarea instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată în 30 septembrie de CursdeGuvernare.ro, la Parlament, Comisia pentru industrii și servicii din cadrul Camerei Deputaților – înregistrarea integrală poate fi vazută AICI-LINK.
Partener instituțional:
Comisia pentru industrii și servicii, Camera Deputaților, Parlamentul României
Parteneri:
Asociația Cronica Europeană
***
Urmărește-ne pe Google News
