România s-a clasat în 2024 pe ultimul loc din Uniunea Europeană la nivelul productivității resurselor, un indicator care măsoară consumul de materii prime, energie și tehnologii pentru obținerea unei unități de PIB, potrivit datelor publicate joi de Biroul european de statistică Eurostat.
Această scădere a productivității resurselor se datorează în primul accelerării investițiilor în infrastructură, care au devenit unul dintre motoarele avansului PIB alături de consumul privat. Astfel, consumul mare de materiale, energie – în special pentru construcții, adică formarea brută de capital, a erodat nivelul productivității resurselor.
Productivitatea resurselor în UE a crescut cu 52% în ultimii 25 de ani
Din anul 2000, productivitatea resurselor în economia Uniunii Europene (UE) a crescut cu aproximativ 52%. Această creștere s-a produs în principal odată cu și după criza financiară globală din 2007-2008, însă, înainte de aceasta, productivitatea resurselor a rămas destul de stabilă. Recesiunea din timpul pandemiei de COVID-19 a provocat o scădere moderată între 2019 și 2020, înainte ca tendința productivității resurselor să revină pe creștere.
O analiză a componentelor productivității resurselor, și anume PIB-ul și DMC-ul, ajută la explicarea acestor evoluții. Înainte de 2007-2008, PIB-ul și DMC-ul crescuseră aproape în paralel, rezultând o productivitate a resurselor mai mult sau mai puțin stabilă. Între 2008 și 2016, cele două componente s-au decuplat, adică s-au dezvoltat în direcții divergente. Între 2016 și 2021, ambele componente păreau să se re-cupleze, adică să prezinte modele anuale de schimbare paralele. Odată cu începerea redresării după pandemia de COVID-19, începând cu 2021, observăm o decuplare puternică, PIB-ul crescând cu 5% între 2021 și 2024, în timp ce DMC a scăzut cu peste 7% în aceeași perioadă.
„Criza financiară globală din 2007-2008 a avut un impact foarte diferit asupra productivității resurselor din UE față de recesiunea COVID-19. În timp ce prima a declanșat o creștere semnificativă a productivității resurselor, cea de-a doua a provocat o scădere moderată, care, însă, a rămas mai puțin pronunțată decât scăderea PIB-ului între 2019 și 2020. În timpul crizei financiare globale și al anilor următori, consumul de materiale – în special pentru construcții, adică formarea brută de capital – a scăzut mult mai mult decât PIB-ul și a rămas la niveluri scăzute până în 2016. Pe de altă parte, pandemia de COVID-19 a provocat o contracție mult mai semnificativă a economiei UE în comparație cu criza financiară globală, în timp ce consumul de materiale a scăzut moderat, în special pentru că consumul de materiale de construcții și biomasă a rămas aproape neschimbat”, explică specialiștii biroului european de statistică.
La nivelul țărilor UE, productivitatea resurselor a evoluat destul de diferit. Aceasta a crescut în aproape toate țările între anii 2000 și 2024. În Irlanda, Spania, Slovacia, Cehia și Țările de Jos, productivitatea resurselor a crescut cu peste două ori. În ciuda recesiunii provocate de COVID-19, productivitatea resurselor a crescut între 2019 și 2022 în unele țări, în special în Irlanda, Ungaria, Malta și Slovacia.
Resursele consumate în economia românească sunt reprezentate de mineralele, în afară de cele metalifere, categorie reprezentată în mare măsură de materialele de construcție și cariere. Creșterea investițiilor în infrastructură este caracterizată tocmai de utilizarea tot mai mare a acestor resurse.
Cea mai mare parte a creșterii economice este făcută pe bază de materialele obținute pe plan intern, producția acestora crescând de aproximativ trei ori între 2000 și 2024.
O analiză a Consumului intern al UE de materiale (DMC) pe categorii de materiale relevă importanța relativă a diferitelor materiale pentru economie și potențialul lor de reutilizare, recuperare sau reciclare. Materialele sunt clasificate în patru categorii principale: biomasă, minereuri metalifere, minerale nemetalice și minereuri energetice fosile.
DMC-ul total al economiei UE a fost estimat la puțin sub 13,4 tone pe cap de locuitor în 2024. DMC-ul UE a fost dominat de minerale nemetalice, reprezentând mai mult de jumătate din totalul în greutate. Biomasa a reprezentat aproximativ un sfert din DMC, iar combustibilii fosili puțin sub o cincime. Minereurile metalice au constituit cea mai mică dintre cele patru categorii principale de materiale.
În România, consumul de minerale nemetalice este mult mai mare decât în restul Uniunii Eruopene, rprezentând 84% din total.
Productivitatea resurselor se calculează ca produs intern brut (PIB) raportat la consumul intern de materiale (CMP). Acesta din urmă reprezintă cantitatea totală de materiale consumate în mod direct între-o economie de către întreprinderi și gospodării pentru producția economică. Consumul intern de materiale, abreviat DMC, oferă o evaluare a nivelului absolut de utilizare a resurselor și permite distingerea consumului determinat de cererea internă de consumul determinat de piața de export. Este important de menționat că termenul „consum”, așa cum este utilizat în DMC, denotă consumul aparent și nu consumul final. DMC nu include fluxurile „ascunse” în amonte legate de importurile și exporturile de materii prime și produse.
Pentru compararea productivității resurselor între țările UE și în timp sunt utilizate două versiuni diferite ale PIB-ului:
- PIB-ul exprimat în volume înlănțuite este utilizat pentru comparații în timp, deoarece arată evoluția indicatorului economic excluzând inflația;
- PIB-ul exprimat în prețuri curente convertite în standarde de putere de cumpărare (PPS) este utilizat pentru comparații între țări într-un anumit an, deoarece PPS elimină diferențele de niveluri ale prețurilor între țări.
Exporturile și importurile fizice, măsurate în tone
Deși balanța comercială a Uniunii Europene (UE) în valoare monetară este mai mult sau mai puțin echilibrată, balanța sa comercială fizică este în mod clar asimetrică. UE importă de peste 2 ori mai multe bunuri în volum fizic (tone) din restul lumii decât exportă. Cantitativ, importurile fizice în UE sunt dominate de combustibili fosili și alte produse brute care au de obicei o valoare mică pe kilogram. Pe de altă parte, UE exportă bunuri cu valoare mare, cum ar fi utilaje și echipamente de transport.
În termeni monetari, comerțul cu bunuri al UE este echilibrat; importurile și exporturile sunt mai mult sau mai puțin de același ordin de mărime și ambele aproape s-au dublat din anul 2000 din cauza accelerării globalizării. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă fizică – măsurată ca greutate reală a bunurilor comercializate – modelul comercial al UE cu restul lumii este destul de diferit. Importurile fizice sunt de aproximativ 3,3 tone pe cap de locuitor, în timp ce exporturile fizice sunt de aproximativ 1,5 tone pe cap de locuitor.
Din punct de vedere al fluxurilor de materiale, exprimate în tone pe cap de locuitor, România se plasează aproape de media Uniunii Europene, cu 2,85 tone per capita, față de 3,3 tone, media UE.
Cantitativ, România are excedent la comerțul alimentar – Valoric, deficitul este de 5 miliarde euro
De remarcat că în volum, exporturile de biomasă – tot ce înseamnă producție agricolă, vegetală și animală – depășesc semnificativ importurile, în timp ce valoric deficitul în 2024 în comerțul cu produse alimentare a fost de 5 miliarde euro. Această anomalie se explică prin faptul că exportăm mult cereale și alte produse cu valoare adăugată mică și importăm produse finite de origine animală sau agricolă mult mai scumpe raportat la greutatea lor.
Din punct de vedere al clasificării al produselor în funcție de gradul de prelucrare, România s-a mișcat invers față de tendința europeană.
Între anii 2000 și 2024, România a trecut de la un deficit în comerțul internațional cu materii prime la un excedent. Cu alte cuvinte, în 2024, exporturile de materii prime au depășit cantitativ importurile, în contraicție cu media europeană.
De asemenea la semifabricate, în perioada 2000 – 2024, s-a trecut de la excedent la deficit, cantitatea exportată scăzând în timp ce importurile au crescut.
***
Urmărește-ne pe Google News
