Mulți dintre cei care urmărim bursele ne scărpinăm în creștetul capului și ne gândim la faimoasa vorbă de duh: „Când ceva e prea frumos ca să fie adevărat, probabil că așa este.” La București, în pofida peisajului economic deosebit de îngrijorător, indicele bursier BET a crescut cu peste 11% de la începutul anului.
Mulți se întreabă, pe bună dreptate, ce anunță o astfel de performanță a bursei. Creșterea impozitării companiilor? Creșterea impozitării investitorilor? Încetinirea economică? Riscul mare al scăderii ratingului de țară în categoria „junk”? Sarcasmul e justificat, căci e foarte greu să găsești în fluxul de știri veștile care să susțină o astfel de performanță a bursei locale.
Lucrurile stau la fel de ciudat și în lume, în condițiile în care Banca Mondială și-a ajustat în scădere prognoza de creștere economică a economiei globale. În plus, escaladarea tensiunilor geopolitice pare să fie privită cu o relativă detașare. Relevant în acest sens este faptul că războiul din Orientul Mijlociu a avut un impact minim asupra piețelor bursiere, prețul petrolului fiind cel care a dovedit o sensibilitate relativ mai mare.
Și în SUA, scăderea de către Fed a prognozei de creștere economică, la pachet cu anticiparea unei inflații mai mari, ar fi fost de așteptat să fie reflectate de evoluțiile bursiere. Căci Fed-ul sugerează că riscul stagflației este în creștere. Iar surprizele președintelui american, fie că e vorba de războaie comerciale, fie de politicile economice care vor duce la creșterea în continuare a datoriei externe a SUA până la noi niveluri record, produc fie mișcări mai degrabă modeste ale piețelor, fie o volatilitate cu o viață scurtă. Rezultatul este că indicii Dow Jones și S&P 500 sunt la valori istorice record.
Sarcastici (sau analitici?), brokerii de pe Wall Street au pus indiferența bursei la deciziile războinice ale președintelui Trump pe seama unui nou sindrom: TACO (Trump Always Chickens Out). Sindromul, care în română s-ar traduce „Trump întotdeauna cedează primul”, sugerează faptul că bursele americane ignoră mai nou mesajele agresive ale președintelui la adresa diferitelor țări, mizând pe răzgândirea sa și întoarcerea la termeni cu mult mai rezonabili.
Așa cum un articol recent din FT sugerează, TACO ar putea explica doar parțial indiferența piețelor. O altă explicație ar putea fi reacția întârziată a economiei la schimbările politicilor comerciale, care este estimată la un an de zile, conform unui studiu al băncii centrale a Danemarcei. Cu alte cuvinte, investitorii ar aștepta mai întâi să vadă primele semne ale impactului acestor măsuri înainte de a lua decizii.
În sfârșit, un al treilea motiv ar putea fi banalizarea crizelor care s-au rostogolit peste noi, indiferent dacă au fost de sorginte geopolitică sau legate de schimbările majore de poziționare economică a SUA față de marii săi parteneri economici și aliați militari. Într-un alt articol din FT, Gillian Tett face trimitere la conceptul de „normalizare a abaterilor” (normalization of deviance), introdus de către socioloaga Diane Vaughan în studiul făcut pe tema catastrofei navetei Challenger din 1986.
Concluzia ei este că accidentul nu a fost consecința unei singure erori majore. Mai degrabă, a fost consecința unui proces prin care, în trecut, probleme sau deviații minore au fost ignorate, fiind considerate acceptabile. Normalizarea acestor abateri a scăzut nivelul de vigilență al tehnicienilor, creând contextul favorabil, cultura organizațională care a permis abaterea ce s-a dovedit a fi fatală navetei Challenger.
Riscul este ca normalizarea crizelor de către investitori să fie preambulul unui șoc produs de o criză care nu va mai putea fi normalizată.
În cazul României, aparența decuplare a bursei de economie ar putea avea alte explicații. Să remarcăm în primul rând faptul că, de fapt, creșterea din 2025 este datorată aproape în totalitate evoluțiilor post-alegeri prezidențiale, până atunci evoluțiile fiind mai degrabă în bandă. În literatura de specialitate, așa ceva are o denumire consacrată: „relief rally”. Adică o creștere a piețelor, de sorginte în primul rând emoțională, într-o perioadă în care investitorii răsuflă ușurați după ce au avut temeri majore legate de evoluții economice sau (geo)politice. Alții îl echivalează cu „efectul de pendul”, când, după o perioadă de pesimism excesiv, sentimentul pieței basculează în cealaltă extremă, reflectând un optimism excesiv.
În ce privește volatilitatea relativ redusă a bursei locale, fondurile de pensii, prin mărimea lor în creștere, încep să joace din ce în ce mai mult rolul unor stabilizatori de piață pentru care scăderile bursei reprezintă oportunități de cumpărare. În același timp, având în vedere adâncimea mică a pieței, orice decizie de vânzare va fi foarte greu de pus în practică, mai ales pentru fondurile de pensii Pilon II. Din acest motiv, managementul portofoliului se face mai degrabă prin eventuala amânare a investirii contribuțiilor primite lunar și mai puțin prin vânzări active. În plus, prezența mult mai modestă a investitorilor străini în comparație cu alte burse europene face ca schimbările de sentiment la nivel internațional să aibă un impact limitat asupra bursei locale.
În aceste condiții, văd puține motive pentru care indicele BET ar continua să crească, însă orice ajustare a lui va fi mai degrabă graduală, reflectând noile condiții economice.
În concluzie, să nu uităm și să ne pregătim: „Când ceva e prea frumos ca să fie adevărat, probabil că așa este.”
***
Urmărește-ne pe Google News
