O nouă realitate în economia României se strecoară printre datele statistice: gradul de ocupare, care a scăzut brusc în ultimul an (T1 2024 – T1 – 2025), cu o viteză nemaiîntâlnită de la pandemie încoace.
Această realitate reconfigurează datele de care ar trebui să țină cont cei care fac și programul de guvernare, și bugetul cu deficitul său, și tredurile privind orientarea spre viitor a economiei:
La începutul acestei luni, INS a anunțat – surprinzător – scăderea ratei șomajului, în aprilie, cu 0,3%, de la 6% luna anterioară. Surpriza consta în faptul că nicio raportare din ultimul an nu a indicat avansul șomajului până la acest nivel, de 6%. Conform INS, a fost operată o revizuire pe toate lunile acestui an – iar situația în picaj de pe piața muncii reflectată în noile date schimbă radical premisele din care trebuie extrase soluțiile pe reducerea deficitului.
Ascensiunea șomajului în primele trei luni ale anului a împins ocuparea pe trend căzător, România înregistrând în T1 cea mai puternică deteriorare din UE, fără precedent din primul an de pandemie, 2020. Industria pierde angajați, IT-ul ține pasul – în economie nu apar înlocuitori care să preia forța de muncă.
Să privim graficul de mai jos și apoi să vedem pe unde s-au scurs afară din economie cele 440.000 de persoane ocupate – număr cu care a scăzut în numai un an gradul de ocupare :
***
Mai întâi – ce spun datele statistice la nivel general și de unde răsare surpriza
La începutul acestei luni, INS a anunțat scăderea ratei șomajului, în aprilie, cu 0,3%, de la 6% luna anterioară. Datele au fost o surpriză, întrucât nicio raportare din ultimul an nu a indicat avansul șomajului până la acest nivel, de 6%. Conform INS, a fost operată o revizuire, pe toate lunile acestui an.
Pe 5 mai, INS a emis un comunicat în care arăta că rata șomajului din martie a fost de 5,5%, în scădere cu 0,1 pp faţă de cea ȋnregistrată ȋn luna februarie 2025.
O lună mai târziu, pe 3 iunie, datele rectificate ale INS indicau cu 0,5 pp peste aceste date provizorii. Astfel, în lunile februarie și martie rata a urcat în urma revizurii efectuate în iunie la 6%, nivel ce nu a mai fost atins din 2017, dacă excludem din tablou perioada pandemică.
Lanțul rectificărilor în cădere abruptă a continuat o săptămână, pe 13 iunie, cu o nouă comunicare a INS, ce modifica rata șomajului din T1, de la 6%, la 6,2%.
De la INS nu am primit încă explicații privind aceste revizuiri de amploare și mai puțin întâlnite, care a coincis cu perioada de dinaintea scrutinului electoral cu mize uriașe desfășurat în luna mai.
Pe de altă parte, acest fenomen este important pentru fluxul emigrărilor și al revenirilor în țară, perioadele cu disponibilizări numeroase fiind însoțite și de o intensificare a plecărilor la muncă în străinătate.
INS nu a publicat încă date despre grupele de vârstă cele mai afectate de șomaj (în afara a două categorii mari, tinerii și totalul), așa încât este imposibil de estimat riscul unui nou val important de emigrări. În cazul șomerilor tineri cu familii este de presupus că plecările vor fi mai accentuate, întrucât aceste date ale ocupării și șomajului se combină cu o scădere a numărului de locuri de muncă vacante, tendință ce continuă anul acesta.
O comparație în context european – Prăbușire a ocupării cu 4,4 pp, la an, în T1 – înaintea revizuirilor
Datele detaliate oferă o imagine mai clară a situației și confirmă că piața muncii din România se prăbușește, iar industria este principala victimă.
Ascensiunea șomajului în primele trei luni ale anului a împins ocuparea pe trend căzător, România înregistrând în T1 cea mai puternică deteriorare din UE, fără precedent din primul an de pandemie, 2020.
Menționăm că datele sunt anterioare revizuirilor INS.
Scăderea ocupării neajustate, de -2.1%, comparativ cu trimestrul precedent, este cea mai abruptă dintre toate țările – următoarea fiind Estonia, însă la distanță uriașă, cu -0.8%, după cum arată Eurostat:
Este o scădere semnificativă pe termen scurt, ce indică o reducere bruscă a forței de muncă ocupate față de trimestrul precedent (T4 2024), însă incomparabil mai redusă față de degradarea de la an la an.
Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, căderea este de 4,4%, ceea ce reflectă contractarea economică, crize sectoriale (impactul căderii industriei componentelor auto), reformele fiscale (eliminarea unor facilități) ce dus nu neapărat de concedieri ci poate de trecerea în zona neagră a economiei și digitalizarea și introducerea AI în unele segmente, precum serviciile fiscale.
Menționăm că populația ocupată nu cuprinde doar salariați, ci și persoane care au lucrat, într-o săptămână de referință, cel puțin 1 oră contra plată sau pentru obținerea unui profit, inclusiv lucrătorii familiali care colaborează la întreprinderea familială, conform metodologiei valabile la nivel internațional.
Dinamica evidențiază problemele structurale ale economiei românești, dependența de anumite industrii externe (în auto, în special) și de unele piețe externe.
Datele arată o volatilitate ridicată a pieței muncii, în ultimul an, cu o scădere trimestru la trimestru record (de -3.3%) în T3 2024, urmată de creștere semnificativă (de +1.8%) în T4 și de prăbușirea din T1 2025.
Dependența României de Germania, mai ridicată decât cea a Poloniei
Top 3 scăderi în UE:
- 1. România (-4.4%)
- 2. Letonia (-1.6%)
- 3. Estonia (-1.1%)
Top 3 creșteri:
- 1. Irlanda (+3.3%)
- 2. Croația (+2.9%)
- 3. Spania (+2.7%)
Analiza comparativă cu ce s-a întâmplat în Polonia și faptul că 17 țări din UE au avut creșteri ale ocupării, par să indice că decisivi sunt factorii interni, nu neapărat contextul european.
Spre deosebire de România, Polonia, care se încadrează și ea în grupa statelor membre cu declin major, dar a înregistrat o diminuarea a ocupării neajustate mai puțin severă, de peste trei ori mai mică, atât la trimestru, cât și la 12 luni:
- România (-2.1%/-4.4%)
- Estonia (-0.8%/-1.1%)
- Polonia (-0.6%/-1.0%)
Polonia este mai rezistentă datorită diversificării, având o dependență critică de Germania mult mai redusă, pentru că și-a diversificat industria și piețele de export (mergând mai mult spre SUA și Asia) și este mai orientată spre produse cu valoare adăugată, în timp ce România nu a fost preocupată de slăbirea dependenței de lanțurile germane și, prin urmare, nu a făcut investiții strategice.
Industria manufacturieră pierde din altitudine; și nu apar înlocuitorii, în economia reală
Numărul persoanelor ocupate a coborât cu peste 440.000, în întreaga economie, între T1 2024 și T2 2025.
O mică parte din joburile pierdute în economia reală a fost compensată de crearea de posturi noi în sistemul public (sănătate, educație, MAI și MApN), imobiliare și sectorul artistic și de recreere, după cum se observă în graficul de mai sus, astfel încât scăderea stocului, calculată cu acest plus, este de peste 385.000 de persoane.
În ceea ce privește Industria (fără construcții), numărul de lucrători a scăzut progresiv, cu o reducere totală de 295.4 mii persoane (-15.8%) între 2019 și 2025, provenită din trendul natural al industriei de prelucrare, la nivel global, aflate în automatizare continuă.
Cea mai mare scădere anuală, din intervalul analizat, a avut loc în 2024 (-78.2 mii persoane față de 2023), mare parte din cauza crizei din industria componentelor auto, dar pare a continua în ritm susținut și anul acesta, când bilanțul va fi mult mai .
Declinul s-a accentuat în ultimii trei ani, din cauza presiunilor structurale, iar primul trimestru din 2025 indică o situație despre care guvernanții nu au discutat public și care ar putea suferi noi șocuri, induse de măsurile fiscale elaborate acum pentru a readuce sub control deficitul bugetar uriaș.
Industria de prelucrare, cu pondere importantă în structura economică și PIB, fiind cel mai mare angajator din România, a fost afectată de concedieri puternice în ultimele luni, disponibilizări ce se observă în căderea de la 1,439 milioane de lucrători, în ultimul trimestru de anul trecut, la 1,36 de milioane în T1 2025.
De la an la an, numărul salariaților din acest domeniu a scăzut cu peste 206.000 de lucrători, de la 1,513 milioane, la 1,306 milioane.
Anul acesta, mai multe companii străine au operat sau anunțat disponibilizări, în toată țara, de la Dacia Mioveni și Continental, la Preh România și Trico Wipers, Haier Tech România, Timken sau Taparo.
Dintre puținele firme de textile care mai există, fabrici din Alba, Olt, Harghita și Sibiu au anunțat restructurări ce afectează sute de angajați sau închideri totale de fabrici ce urmează să fie relocate în țări cu mână de lucru mai ieftină.
Pentru a înțelege diferența ce a început să se acumuleze între România și Polonia, menționăm că în timp ce industria de prelucrare de la noi a căzut, în intervalul T1 2024 – T1 2025, cu 13,6 pp, în Polonia a rezistat, diminuarea fiind de numai 0,3 pp.
Pe total industrie, dacă numărul angajaților din România a înregistrat o scădere de 10,8 pp, în Polonia, se observă o creștere a acestora cu 0,8 pp.
Dinamica opusă reflectă schimbarea structurală și trecerea spre industrii cu valoare adăugată mare a economiei poloneze, impulsionată de politicile guvernamentale, în timp ce România rămâne victima trendurilor naturale din economia globală, necontracarate de niciun fel măsuri din partea PSD – PNL, coaliția ce a gestionat țara în ultimul an, în care se constată intrarea pe dinamici total diferite a celor țări.
(Citește și: Plan de investiţii record în Polonia – 155 mld. euro în 2025 – Șefii Microsoft, IBM și Google, așteptați la Varșovia pentru discuții)
Recul puternic în IT
Diminuări puternice ale numărului de salariați, din cauza concedierilor, a înregistrat și domeniul Informatizării și Comunicațiilor, care în anii trecuți a avut avansuri mult peste media UE.
Sectorul IT românesc a fost afectat de turbulențe globale și locale, inclusiv creșterea costurilor cu forța de muncă, după eliminarea facilităților fiscale, aceste șocuri ducând la întârzieri în semnarea de contracte noi și blocarea unor bugete. Ele au generat stagnări și chiar concedieri în companii importante din IT prezente în România, care au operat reduceri de personal și de salarii.
Unele companii au fost nevoite să suporte costuri suplimentare pentru a compensa aceste pierderi, în timp ce altele au ales să nu le acopere, ceea ce a dus la nemulțumiri și plecări de personal.
Au făcut concedieri companii precum Amazon Romania, Wolters Kluwer și Cognizant.
Perspectivele sunt la fel de nefaste pentru IT, un sondaj realizat de PwC România arătând că ponderea companiilor IT care prevăd reduceri de personal a crescut de la 2% în 2024 la 11% în 2025, iar aproape jumătate dintre firmele din IT iau în calcul concedieri, în special pentru angajații aflați la început sau la final carierei.
Construcțiile, afectate pe toate componentele
Numărul de angajați din construcții a scăzut și el semnificativ, din cauza eliminării facilităților fiscale care afectează atât salariile nete ale angajaților, cât și costurile angajatorilor.
Așa numita Ordonanță trenuleț a eliminat, de la 1 ianuarie, scutirile la impozitul pe venit și contribuții reduse la asigurările sociale, cee ace a dus la o scădere a salariilor nete cu aproximativ 14% , conform patronatelor din domeniu.
Sectorul a fost afectat și de o încetinire a activității economice, determinată de creșterea prețurilor la materiale de construcții și climatul economic incert.
Datele oficiale arată că în primele luni ale anului 2025 au fost anunțate disponibilizări semnificative în județe precum Bacău, București, Timiș și Ilfov, cu sute de locuri de muncă pierdute în construcții civile și speciale.
Reduceri de personal au avut loc și în construcții, precum și în servicii, în special în cele financiare, unde multe roluri au fost înlocuite de AI, fiind industria cea mai afectată de digitalizare, în toată lumea.
(Citește și: Joburile vacante în industria prelucrătoare își continuă prăbușirea. Cum stă piața muncii în celelalte sectoare)
****
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Explicația este simplă: la ordin politic, INS a mințit în campania electorală, prezentand un șomaj mai mic decât cel real, pentru a-și ajuta pe cei de la guvernare.