Oana Lungescu a coordonat, timp de 13 ani, comunicarea NATO în momente importante pentru securitatea euroatlantică, începând din 2010, în mandatele a doi secretari generali: Anders Fogh Rasmussen și Jens Stoltenberg. A fost o perioadă marcată de deteriorarea relațiilor dintre Alianță și Rusia, care a culminat, în 2022, cu invadarea Ucrainei de către armata rusă.
„Războiul din Ucraina nu este numai un război între forțe europene sau euroasiatice, este un război mult mai extins. Rusia se luptă cu ucrainenii utilizând muniție nord-coreeană, drone iraniene, tehnologie chineză. Toate acestea omoară ucraineni în Europa”, spune Oana Lungescu, într-un interviu pentru cursdeguvernare.ro.
Este o perspectivă care necesită pivotarea atenției spre zona indo-pacifică, unde puterile autoritare s-au aliniat pentru a subminarea ordinii international.
Președintele american, Donald Trump, a dat deja direcția, iar discuția noastră pornește de la așteptările sale de la aliații europeni ai SUA, cu care se va întâlni la Summitul de la Haga de luna această.
Principalele idei punctate în interviu:
- Este foarte clară legătura dintre ceea ce se numește teatrul euroatlantic și teatrul indo-pacific. Rusia omoară ucraineni utilizând muniție nord-coreeană, drone iraniene, tehnologie chineză.
- Cu gândul la planurile sale privind Taiwanul, China urmărește cu mare atenție acțiunile Rusiei și acțiunile țărilor care spijină Ucraina.
- Alocarea a 5% din PIB pentru Apărare – obiectul principal al lui Donald Trump la Summitul NATO. Este un mesaj al conducerii americane, începând cu președintele Eisenhower. A fost repetat cu mai mare insistență de actualul lider de la Casa Albă pentru că unii lideri europeni se prefăceau că nu-l aud.
- Victoria foarte clară a lui Nicușor Dan – candidat pro-european, pro-atlantic și pro-ajutor în continuare pentru Ucraina și pentru Republica Moldova – a făcut ca o mare parte a Europei să răsufle ușurată. E important că a luat contact cu Administrația Trump.
- România, ca toate celelalte țări europene, trebuie să aibă și alternative, nu pentru a înlocui Statele Unite, dar pentru a complete opțiunile strategice pe viitor. Este necesară consolidarea relațiilor cu Franța, Marea Britanie, Germania, Turcia, precum și cu Ungaria și Polonia.
Interviul integral:
CursDeGuvernare:
Ce așteptări are NATO de la Donald Trump la summit-ul NATO de la Haga, și ce se așteaptă Donald Trump de la NATO? Cum poate fi convins că se poate baza pe aliații europeni pentru a-și atinge obiectivul său major de politică externă – pacea din Ucraina?
Oana Lungescu:
Cred că obiectivul principal al președintele american, Donald Trump, la Summitul de la Haga este ca toate țările aliate să cadă de acord să investească 5% din PIB pentru apărare. Și există indicații din ce în ce mai clare asupra unui consens emergent pe acest subiect, care chiar acum un an poate, în timpul campaniei electorale din Statele Unite, părea nerealist.
În momentul de față însă, tot mai multe țări aliate și-au declarat intenția de a depăși actualul obiectiv de 2%, care este insuficient pentru situația de securitate din Europa, și de a merge mai departe către 3%-4%- 5%. Deci aceasta este tendința și finanțarea apărării va fi principalul obiectiv al Summitului de la Haga și principalul obiectiv al lui Donald Trump. Din acest punct de vedere, cred că summit-ul va reprezenta un câștig pentru Donald Trump. El va putea argumenta că leadership-ul american dă rezultate concrete.
În ceea ce privește poziția României, cred că este absolut corectă poziția președintelui Nicușor Dan de a clarifica în mod proactiv angajamentul României față de atingerea acestui obiectiv, care va devein, cu siguranță, un obiectiv comun al alianței la Summitului de la Haga.
Rămân de discutat două aspecte în momentul de față. Unul privește calendarul atingerii acestui obiectiv. E probabil ca data țintă să fie 2032, dar sunt anumite țări care doresc mai repede atingerea obiectivului, în 2030, și altele, precum Spania, de exemplu, doresc ca data să fie 2035.
Celălalt aspect – care relevant și pentru România – este faptul că acest obiectiv de 5% din PIB pentru apărare este împărțit în două părți: 3,5% pentru apărare ca atare, deci capacități și pregătirea forțelor armate, și 1,5% pentru așa-numite cheltuieli legate de apărare, care pot reprezenta infrastructură, apărare cibernetică, reziliența societății.
Sub ambele aspecte, cred că România poate folosi acest obiectiv și ca motor de stimulare a competitivității industriale și de reanimare a industriei de apărare românești și a proiectelor de colaborare la nivel european și transatlantic, precum și cu Ucraina, care are, în acest moment, o industrie de apărare competitivă și foarte inovativă. Și pe de altă parte poate folosi faptul că trebuie să sporească investițiile în infrastructură, în apărare cibernetică pentru a întări acest aspect al dezvoltării României, într-un moment în care aceste lucruri pot ajuta nu numai la ranforsarea unor forțe NATO militare, dar și la dezvoltarea economică a țării.
Se pot atinge într-un fel, se pot lovi doi iepuri dintr-o lovitură, apărarea țării, apărarea Europei în cadrul NATO, dar și dezvoltarea și competitivitatea economică a României, într-un moment în care, sigur, aceasta este o prioritate.
CursDeGuvernare:
Dincolo de finanțare, credeți că Donald Trump ar avea nevoie de aliați europeni și pentru o coordonare în ceea ce privește sancțiunile impuse Rusiei, cu scopul de constrânge Moscova să facă pasul spre un armistițiu cu Ucraina? Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a avut, recent, discuții cu senatorul american Lindsey Graham, care are pregătit un proiect de sancțiuni mai dure la adresa Rusiei.
Oana Lungescu:
În ceea ce privește sancțiunile, există în acest moment, exact cum spuneați, discuții foarte active între reprezentați ai Congresului american, în principal senatorul Lindsey Graham, cu lideri europeni privind următorul pas față de Rusia. Nu este foarte clar care este poziția Casei Albe, care pare să evite, încă, să facă un pas mai clar față de sancționarea și mai fermă a Rusiei, cu așa-numite sancțiuni secundare, care ar afecta schimburile comerciale și financiare cu țări precum China, dar și cu țări europene care încă mai importă energie din Rusia.
Aceste sancțiuni ar putea fi extrem de punitive pentru Rusia și nu e foarte clar dacă președintele Trump este pregătit să facă acest pas. Europenii par să fie pregătiți, Congresul are, de asemenea, o majoritate bipartizană, deci, într-un fel, e o problemă de timing și de cât mai mult va mai putea Putin să aibă acest aspect de bluff față de președintele Trump și să dea impresia că vrea să negocieze, când, de fapt, nu vrea decât o capitulare a Ucrainei.
Conflictul pe două fronturi: Rusia și China din Ucraina până în IndoPacific
CursDeGuvernare:
Vă propun să pivotăm – exact cum pivotează și Statele Unite – din Europa spre regiunea indo-pacifică, zonă pe care Donald Trump o invocă drept cea mai mare problemă de securitate pentru America. . În declarația finală a Summitului Alianței de la Washington, de anul trecut, se spune clar că zona„ este importantă pentru NATO, având în vedere că evoluțiile din această regiune afectează în mod direct securitatea euro-atlantică”. Aceste evoluții riscă să devină o problemă și pentru NATO?
Oana Lungescu:
Este foarte clară legătura dintre ceea ce se numește teatrul euroatlantic și teatrul indo-pacific.
Este o legătură pe care o subliniază nu numai liderii NATO, dar și liderii țărilor partenere din indo-pacific: Japonia, Corea de Sud, Australia și Noua Zeelandă. Un fost prim-ministru japonez spunea, acum un an și jumătate, că, de fapt, ceea ce se întâmplă în Europa se poate întâmpla în Asia și invers.
Evident, având în vedere, în principal, posibilitatea ca Republica Populară Chineză să lanseze o blocadă a Taiwanului sau chiar încerce să ocupe Taiwanul.
Și este clar în momentul în care vedem că războiul din Ucraina nu este numai un război între forțe europene sau euroasiatice, este un război mult mai extins. Rusia se luptă cu ucrainenii utilizând muniție nord-coreeană, drone iraniene, tehnologie chineză. Toate acestea omoară ucraineni în Europa.
Deci Rusia nu vede teatrul euroatlantic ca fiind izolat. Dimpotrivă, lucrează împreună cu China, cu Iranul, cu Coreea de Nord, într-un fel de aliniere a statelor autoritare care, sigur, poate să aibă uneori interese diferite, dar sunt toate concentrate pe subminarea ordinii internaționale și divizarea Europei de Statele Unite, subminarea Uniunii Europene și a NATO.
Deci miza războiului din Ucraina este evident Ucraina, care este importantă în sine, dar este o miză mult mai largă, care afectează și merge dincolo de regiunea euroatlantică. Tocmai de aceea, este important ca și unitatea Europei cu Statele Unite și cu America de Nord să se mențină și să se întărească.
Această unitate este în interesul tuturor, pentru că atunci când vedem că adversarii noștri lucrează împreună, ar fi o eroare tragică ca noi, europenii, și nord-americani să o luăm pe căi diferite.
Deci vor fi invitați la Summitul de la Haga liderii celor patru țări partenere din indo-pacific, care au fost prezenți la toate summiturile începând din 2022, de la invadarea Ucrainei de către Rusia, după cum va fi invitat și președintele Zelenski. Dar, sigur, se discută în acest moment formatele concrete, modalitățile concrete de participare, dat fiind că summit-ul în sine va fi extrem de scurt, cu o singură ședință de lucru unde nu vor participa decât cei 32 de lideri ai NATO.
CursDeGuvernare:
Practic, ca să sumarizăm, trebuie să ne uităm la actualele conflicte pe două fronturi – focusul este pe cel din Europa, din Ucraina, dar fără a pierde din vedere regiunea indo-pacifică.
Oana Lungescu:
Ce vreau să spun este că aceste două fronturi sunt unite.
Ceea ce se întâmplă pe un front afectează ce se întâmplă pe celălalt front. În sensul că țări precum China, de exemplu, urmăresc cu mare atenție acțiunile Rusiei și acțiunile țărilor care spijină Ucraina. Care sunt sancțiunile impuse Rusiei? Ar putea, de exemplu, China în cazul unui atac asupra Taivanului să reziste la sancțiuni de asemenea magnitudine? Este încurajată Rusia într-un fel sau altul, de exemplu, printr-un posibil acord de pace cu Ucraina care să fie în termenii lui Putin? Deci, care este nivelul de rezistență al Occidentului, ca să spunem în termeni largi, la o asemenea agresiune?
Toate aceste lucruri au trimis semnale, pe care țări precum China, Corea de Nord și Iranul le urmăresc cu mare atenție, tocmai pentru a analiza nivelul de toleranță al Occidentului și nivelul de unitate și de forță al Occidentului. O cedare în regiunea euroatlantică poate încuraja o avansare a puterilor autoritare în zona indo-pacifică.
România – relația cu Administrația Trump și aliații din Europa
CursDeGuvernare:
Întorcându-ne la România, nu putem să nu remarcăm că dialogul la nivel înalt cu Administrația Trump a fost blocat de la finalul anului trecut. Acum s-a făcut un prim pas: cei doi președinți, Nicușor Dan și Donald Trump, au vorbit la telefon și se vor regăsi la aceeași masă, practic, la Haga. Care ar fi următorul pas pentru ca acest restart al relației bilaterale să fie unul marcat de rezultate?
Oana Lungescu:
Da, sigur, au fost multe luni de confuzie, de incertitudine, de dubli privind evoluția viitoare a României.
Cred că victoria foarte clară a lui Nicușor Dan – precum candidat pro-european, pro-atlantic și pro-ajutor în continuare pentru Ucraina și pentru Republica Moldova – a făcut ca o mare parte a Europei să răsufle ușurată. Și faptul că președintele Dan a luat contact cu președintele Trump la scurtă vreme după victoria lui și au avut acest schimb telefonic este, de asemenea, important. România a mizat foarte mult și continuă să mizeze pe acest parteneriat strategic cu Statele Unite și realitatea este că, pentru întreaga Europa, apărarea continentului este de neconceput fără acest parteneriat și această contribuție a Statelor Unite.
Pe de altă parte însă, România, ca toate celelalte țări europene, trebuie să aibă și alternative, nu pentru a înlocui Statele Unite, dar pentru a completa opțiunile strategice pe viitor.
Deci, cred că este important ca președintele Dan să continue acest angajament cu Statele Unite și cu președintele Trump, dar, în același timp, extinzând poate și fiind mai activ decât a fost România în trecut la masa Uniunii Europene, la masa Consiliului Nord Atlantic, discutând mai în detaliu cu statele aliate care au trimis trupe NATO în România: Franța, Belgia, Spania, Italia, Marea Britanie. Deci extinzând într-un fel această rețea de contacte, care este și strategică, și economică și, de asemenea, cu țările unde există o diaspora importantă românească. Vine acum, sigur, regele Spaniei, în vizită la București.
Pe de altă parte, Turcia este un partener strategic pe Marea Neagră și, în general, un partener a cărui pondere geostrategică este în creștere. Evident, Republica Moldova, dar și alte țări vecine și din regiune – Ungaria, Polonia.
La acestea se adaugă Germania, care este un motor și în ceea ce privește investițiile de apărare, care are un rol absolut major în România, prin Rheinmetall.
Relațiile acestea trebuie să fie multiple, trebuie să fie o rețea mai activă, mai transparentă, dar și mai vizibilă de relații diplomatice, economice, militare, strategice. România este o țară cu o poziție strategică, deci trebuie să acționeze ca atare.
Retorica lui Trump – ce e mesaj și ce e zgomot
CursDeGuvernare:
Comunicarea are un rol important în relațiile internaționale și Donald Trump este un comunicator atipic pentru un lider al unei puteri globale. Uneori acționează impulsiv, sau cel puțin așa dă impresia, alteori are o strategie clară de a răsturna masa și a rearanja piesele pe tabla de șah. Ce „rețetă” avea fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, pentru a comunica cu Donald Trump? Cei doi au avut o relație foarte bună.
Oana Lungescu:
În politică,relațiile personale rămân foarte importante, deci acest element de chimie interpersonală. Așa că nu e vorba numai de aspecte pur politice, tehnice, birocratice, dar este, până la urmă, o relație între oameni. Și am văzut în trecut, de exemplu, dacă președintele Franței și cancelarul Germaniei nu se înțeleg, lucrurile nu merg foarte bine în Europa. Deci aceste relații interpersonale rămân extrem de importante și, pentru președintele Trump, relațiile interpersonale sunt absolut cheie.
Cred că, în general, trebuie să-l asculți pe președintele Trump și să încerci să distingi în retorica lui care sunt mesajele, semnalele și să le separi de zgomot, de restul retoricii.
Nu e totdeauna foarte simplu, dar în ceea ce privește NATO, mesajul lui privind nevoia de a crește investițiile de apărare este absolut constant. Un mesaj foarte clar, care nu este și nu a fost o noutate pentru NATO și n-ar fi trebuit să fie nici pentru liderii care, uneori, se arătau surprinși.
Pentru că este un mesaj al conducerii americane, începând cu președintele Eisenhower, cu președintele Kennedy, urmând cu președintele Obama, apoi, evident, și cu președintele Biden. Deci nu este o noutate. Poate că unii s-au făcut că n-au auzit mesajul, dar era un mesaj real și care, sigur, a fost repetat cu mai mare insistență cu cât unii în Europa păreau să se facă că nu-l ascultă și nu-l aud.
Deci și noi, ca europeni, avem o răspundere de a lua măsurile necesare pentru propria noastră apărare, pentru că altfel cum ne putem aștepta ca americanii să iau în serios securitatea Europei dacă europenii nu o iau în serios. Cred că am depășit această etapă și deci acesta este un moment important care dă un impuls și România trebuie să își manifeste prezența.
Există un alt risc în ceea ce îl privește pe președintele Trump – acela că nu are foarte multă afecțiune față de Uniunea Europeană. Pare uneori să confunde, adică îi tratează pe europeni în aceiași termen indiferent dacă e vorba de Uniunea Europeană sau de NATO. Deci există un fel de contagiere, dacă vreți, a relațiilor mai complicate cu Uniunea Europeană în relația mai clară cu NATO.
Există posibilitatea că toate actualele discuții și măsuri și uneori intempestive privind tarifele să contamineze într-un fel negativ relația cu NATO și toate dezbaterile în jurul summitului de la Haga. Acesta este un posibil risc, fără discuție, și deci tocmai de aceea este important ca toate deciziile pentru Haga să fie practic adoptate dinainte, așa cum se întâmplă în general la marile reuniuni international. Adică să nu trebuiască să fie redeschise la Haga în ziua summit-ului, pentru că atunci riscăm derapaje sau evoluții greu de controlat și care pot merge în diverse directii.
Tocmai de aceea, e foarte important ca NATO să ia deciziile pe care trebuie să le ia: pe de o parte privind creșterea semnificativă a investițiilor pentru apărare, care sunt pentru a menține pacea în Europa, nu pentru a declanșa un război, și pe de altă parte pentru a continua sprijinul pentru Ucraina, care, din nou, este în interesul direct al europenilor și al României.
Asta pentru că europenii nu vor să fie angajați într-un conflict. Ucrainenii, într-un fel, se luptă și pentru securitatea noastră, deci trebuie să continuăm să-i sprijinim, pentru că ei sunt prima linie de apărare în fața unei Rusii care rămâne extrem de agresivă.
(Citește și: „Ambasadorul american la NATO, mesajele către europeni: „Fiecare aliat trebuie să se angajeze să investească cel puţin 5% din PIB în Apărare”. SUA se aşteaptă ca fiecare țară să vină cu planuri concrete. Lista marilor amenințări iminente”)
***
Urmărește-ne pe Google News
