Sistemul de finanțare al sănătății din România trebuie schimbat dacă ne dorim ca România să aibă indicatori mai buni de sănătate, susține Andrei Baciu, deputat și membru al Comisiei pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților. Pentru a crește finanțarea, el propune eliminarea excepțiilor din sistemul asigurărilor de sănătate, folosirea taxelor pe vicii în sistemul de sănătate și dezvoltarea studiilor clinice în România.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de siguranță națională”, organizată în 8 aprilie de CursdeGuvernare.ro , la Parlamentul României – Comisia de Sănătate din Senat – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.
Cele mai importante declarații ale lui Andrei Baciu:
- Clar se impune un nou capitol în domeniul sănătății, cu reguli noi… Acuma, că percepția publică este într-un anumit grad de dificultate a sistemului… cât de grave sunt lucrurile – le simțim cu toții. În fiecare dintre noi este o percepție precisă asupra faptului că, în sistemul de sănătate, lucrurile abia mai merg. Se impun așadar reguli noi pentru acest sistem, reguli nou care să plece de la cel mai înalt nivel, iar aici inițiativa d-lui profesor (Streinu-Cercel, n.r.) este necesară și lăudabilă, și are nevoie de susținere. Cum facem această susținere?
- Acuma, tehnic, cred că o să se construiască (…) cărămidă cu cărămidă, sunt și eu parte a acestui proces, însă mai mult decât atât cred că este nevoie de o schimbare de cultură. Să ne uităm diferit la lucruri…
- Era o celebră zicală, mă rog cred că e și realitate… undeva prin antichitate, cred, erau anumiți medici, cred că prin China antică, medicii erau plătiți după numărul de pacienți sănătoși pe care îi aveau și de care se îngrijeau să nu devină bolnavi. Asta cred ei că poate să concluzioneze, să rezume demersul din Parlament.
- Eu o să fac referire la două puncte astăzi.
- Primul și cel mai important este că ne uităm la toate clasamentele făcute de Comisia Europeană la final de an și vedem, din nefericire, România pe ultimul loc. Dacă nu schimbăm finanțarea, nu văd cum s-ar putea face ca România să urce de pe ultimul loc. Dacă nu alocăm bani mai mulți sistemului de sănătate, sunt puține lucruri pe care le ai la îndemână să faci aceste lucruri, să furnizezi indicatori mai buni și o stare de sănătate mai bună și un acces mai rapid al pacienților și la tehnologii mai avansate.
- Se pot face, desigur, mici calibraje și reglări fine, însă acestea nu vor produce rezultate spectaculoase. Aicea sunt, din punctul meu de vedere sunt trei chestii pe care trebuie să le facem și le tot spun la nesfârșit.
- Alți bani în sănătate sau alocări mai mari sau să vedem ce facem cu contribuția la asigurările sociale de sănătate și cu cele trei pagini de excepții.
- Suplimentare: de unde putem aduce resurse serioase în sistemul de salarii? Păi, în perspectiva mea acolo unde există o relație de cauzalitate directă. Există niște vicii care produc patologie – păi taxa de viciu se varsă direct în bugetul de stat. În sine definiția ei are o menire. Fumezi, ergo se cheamă că vei dezvolta niște patologii. Punem o taxă, nu? Ce facem cu acei bani? Poate niște campanii de prevenții sau niște campanii de susținere a pacienților cu adicție, spre exemplu. Ar fi o decizie mai înțeleaptă și mai folositoare pacienților și României per ansamblu. Deci asta cred că ar fi una, taxa de viciu dusă în sistemul de sănătate către programele de prevenție sau către ceva mai consistent care să producă nișe rezultate.
- După care sunt niște chestii concrete pe care noi continuăm să le ignorăm, care ar produce niște chestii serioase de bani. Studii clinice, spre exemplu. Ar aduce în România bani, dinafara țării, sute de milioane , ăsta este… , în momentul de față suntem la o maturitate a sistemului undeva la 10 – 15 %… Polonia face de 10 – 12 ori mai mult, ca exemplu, și o subestimăm foarte mult. Ar fi niște bani foarte mulți care ar putea să vină în România și ne încăpățânăm așa cu foarte mult curaj să nu facem pași serioși înainte.
- Eu consider că acestea ar fi câteva lucruri care ar putea să dea puțin optimism că în 10 ani, în cinci ani, să vedem niște rezultate concrete.
- Sau să se întâmple un eveniment semnificativ la CNAS care va da alte premise. Se face un nou soft, care va folosi și inteligența artificială. Asta înseamnă că va putea să-ți prezică în fiecare județ câți oameni care au o cămașă albă și fără cravată vor dezvolta nu știu ce patologii peste nu știu câți ani. Și ergo tu să știi care sunt serviciile pe care tu vei putea să determini care sunt serviciile pe care tu le vei oferi în respectivul areal. Practic, să îți calibreze foarte mult bugetul, și asta să poată să ducă la o economisire undeva la 5 – 10 – 15%. Va fi ceva semnificativ.
- Alte lucruri esențiale care să crească finanțarea eu nu văd, desigur, fără a crește alocările din produsul intern brut și de a face ceva cu contribuția… ar mai fi de adăugat și asigurările complementare de sănătate. Toate sistemele au o componentă privată și nu trebuie să alunecăm în narative că privatizăm sistemul, sau că dă, țara străinilor, sau chestii de genul ăsta.
Intervenții & Întrebări
Prof. Adrian Streinu – Cercel: Mai este o altă modalitate să creștem veniturile, în afară de 9 % din PIB, adică UAT-urile să-și ia treaba în grijă, respectiv apă, canal, să intre sub auspiciile lor. A fos așa ceva la începutul anilor 90, bugetele erau mixte și mergea foarte bine.
Încă un lucru. Salariile trebuie asigurate sin bugetul de stat și nu cum este acuma, din bugetul pe care îl are fiecare unitate spitalicească din contractul cu Casa. Adică acei bani trebuie folosiți pentru servicii de sănătate și nu pentru plata salariilor, curentului, apei, gunoiului, etc. etc. Dacă splităm apele, atunci, acei bani care sunt de la Casa de asigurări să fie folosiți pentru servicii de sănătate.
Deputat Andrei Baciu: Aicea exemplele sunt incredibile. Și D-na doctor Brumă ne poate spune ce se plătește din cei 10% cu care contribuim cu toți. Aș face o replică pentru d-na din sală care a întrebat dacă sistemul este pregătit să absoarbă… Am întâlnit oameni din sistem care s-au întrebat domnule, la ce sunt bune campaniile astea de screening pentru că, până la urmă vom descoperi pacienți cu boli și va trebui să-i și tratăm. Este absolut incredibil, cinic, totuși.
Dr. Adrian MARINESCU: Treaba asta venea și de la cum gândește românul, cetățeanul care nu se duce la spital și nu se caută, că dacă află e nasol. E mai complicat și pe urmă devine pacient cu boală cronică.
Dar, apropo de ce-a zis Andrei, de studiile clinice, mi-a ridicat mingea la fileu și aș spune că sunt și unități spitalicești care fac performanță, legat de studiile clinice. O să dau exemplul Institutului „Matei Balș”, probabil că ar trebui să-l clonăm. Au fost situații, chiar în pandemie, care a fost singurul spital din Europa de Est, care era într-un anumit studiu. Așa că e un exemplu foarte bun, studiile se fac de zeci de ani, se vor face în continuare.
Și nu e vorba doar de studii, e vorba de proiecte europene, lucruri care pot să aducă plus valoare înk mod concret. E adevărat că dacă dau exemplul spitalului din Dorohoi (am eu o problemă cu Dorohoiului, când spun cuiva că nu-și face treaba le spun că îi trimit la Dorohoi), probabil că sunt spitale mai mici, din orașe mai mici, care nu vin cu plus valoare pe partea de studii clinice. Nici nu cred că asta e ideea, ca fiecare spital din România să facă studii clinice. Acuma n u știu cu ce comparăm. Dacă este să compari Institutul Matei Balș cu câteva institute din lume… dar altfel cred că ne-am mișcat foarte bine.
Prof. Adrian Streinu – Cercel: Problema este și cu aprobarea, că dacă aștepți doi ani ca să obții o aprobare de studiu clinic, îți pleacă sponsorul de nu se vede. S-au mai reglementat, dar am rămas cu problema cu cele 14 state care trebuie să înregistreze un medicament până să ajungă în România ca să fie folosit. I-am întrebat pe colegi, ce vă trebuie, că îl tăiați pe 4 și rămâne 1 și începem noi să înregistrăm. Răspunsul a fost că am angajat o companie de la banca nu știu care, Banca Mondială, ca să ne facă un studiu să ne spună cum să tăiem pe 4. Și ăsta este un contract care se derulează de un an jumate.
Dr. Adrian MARINESCU: Dar studiul când și l-au luat de la autorități cum și l-au luat.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de siguranță națională”, organizată în 8 aprilie de CursdeGuvernare.ro , la Parlamentul României – Comisia de Sănătate din Senat – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.
Partener instituțional:
Comisia pentru Sănătate a Senatului, Parlamentul României
Partener principal:
Parteneri:
Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente
Asociația Cronica Europeană
Urmărește-ne pe Google News
