VIDEO / Valentin NEGOIȚĂ, Președinte, ECOTIC: În România, 40% din colectare vine din retail – în Cehia, Ungaria sau Slovenia, centrele municipale reprezintă 70% din sursele de colectare

28 octombrie, 2025

România depinde de retail în proporție de 40% pentru colectarea deșeurilor, a avertizat Valentin Negoiță, președinte, ECOTIC, punctând că în alte state din regiune centrele municipale reprezintă 70% din sursele de colectare.
ECOTIC se ocupă de colectarea și reciclarea deșeurilor electrice și electronice.

La ora actuală, în România sunt funcționale cinci centre de aport voluntar din 585 pentru câte avea finanțare Ministerul Mediului.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței „Economia circulară – un AS în mâna României: Cum înmulțim miliardele de euro din deșeuri în PIB-ul național”, organizată de Conferințele CDG la Comisia pentru industrii și servicii din Camera Deputaților, Parlamentul României. Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

„La nivelul anilor din urmă, colectarea în România s-a bazat pe retail. ECOTIC atrage din retail 40% din volumele pe care le raportăm ca fiind colectate în sistem, lucru care nu se întâmplă în Europa. În țări precum Cehia, Ungaria sau Slovenia, care sunt mai apropiate de noi, centrele municipale reprezintă 70% din sursele de colectare”, a declarat Valentin Negoiță.

PREZENTARE INTEGRALĂ / DOCUMENT

Redăm în continuare principalele declarații:

M-aș opri asupra sintagmei parteneriat. Fără parteneriat nu se poate face nimic, iar parteneriatul privește autoritățile — atât cele din zona economică, cât și cele de mediu — și coboară spre industrie, spre organizațiile care reprezintă industria, atât businessurile, cât și organizațiile non-profit, pe care le reprezint eu, prin ECOTIC, în zona de gestionare a deșeurilor electrice și electronice.
Fără acest parteneriat, care în ultimă instanță îi include și pe consumatori — utilizatorii de echipamente — nu putem ajunge la ceea ce ne dorim: un grad de circularitate mai mare decât cel din România în acest moment, de 1,4–1,5%, media europeană fiind undeva la 12%. Susțin această idee de parteneriat.

În urmă cu 20 de ani, Ministerul Economiei și Ministerul Mediului au organizat un discovery tour pentru a vedea cum funcționează economia circulară în Olanda. Timp de o săptămână am vizitat atât autoritățile, cât și uzinele de reciclare, retailul, organizațiile consumatorilor și am observat cum funcționează, într-un astfel de parteneriat, o economie mică, dar foarte puternică, dinamică.
Un slogan pe care îl țin minte și acum este cel afișat de incineratorul din Amsterdam, pe care scria Waste is gold. Sloganul funcționa foarte bine, deoarece în urma arderii acestor resurse în incinerator, circa 70% dintre gospodăriile din Amsterdam și împrejurimi erau asigurate cu energie electrică.

Deșeurile trebuie privite ca o resursă, iar noi încercăm să promovăm această idee atât în rândul partenerilor, cât și al populației, fără sprijinul căreia nu putem avansa. Încrederea populației în economia circulară trebuie sădită pas cu pas.
Ne apropiem de 20 de ani de activitate. Pentru a intra în miezul problemelor, aș aborda faptul că economia circulară este în continuare o direcție prioritară pentru UE pentru, pe de o parte, reducerea presiunii asupra resurselor naturale ale continentului, pentru protejarea biodiversității și edificarea unei economii mai puternice și mai competitive.
În vara acestui an, Comisia Europeană a lansat o consultare publică pentru viitoarea reglementare, Circular Economy Act, act care va fi adoptat în cursul anului viitor. Într-o discuție pe care am avut-o împreună cu colegii de la WeForum cu doamna comisar Jessika Roswall, comisar pentru Mediu, Reziliența Apei și o Economie Circulară Competitivă, dânsa a insistat asupra importanței răspunsurilor industriei pe de o parte și a autorităților naționale pe de altă parte la acest chestionar de 30 de întrebări pe care Comisia l-a lansat în luna iulie în acest an. Invitația este implicită de a contribui și noi cu inputurile proprii, din perspectivele proprii, la această consultare publică lansată de CE.

Trecând pe plan național, în România avem o rată mică de circularitate a materiilor prime, de circa 1,4% potrivit datelor Eurostat din 2022. Poate că o explicație ar fi faptul că acest grad de circularitate nu a ținut pasul cu creșterea cantității de deșeuri generate în ultimii ani, care se pierd în fluxuri paralele de fier vechi sau se deviază spre gropile de gunoi și așa mai departe.

Pe lângă direcțiile din planul de acțiune pentru tranziția la economia circulară a României, adoptat în septembrie 2022, plan care a ales șapte sectoare cheie în funcție de potențialul de circularitate, există și câteva priorități ale domeniului pe care îl reprezint, al managementului deșeurilor electrice și electronice. Voi sumariza câteva dintre direcțiile pe care le considerăm prioritare: reglementări legislative privind dezvoltarea pieței economiei circulare în România, reglementări pentru dezvoltarea unei rețele naționale de ateliere de reparații așa cum există în multe țări europene, începând cu Franța, Austria etc., măsuri de stimulare a achizițiilor publice de echipamente recondiționate, accelerarea dezvoltării infrastructurii de colectare a deșeurilor electrice și electronice, așa-numitele centre de aport voluntar finanțate prin PNRR și unde suntem lăsați în urmă.

Aș spune că, pe lângă condițiile de creare a unei piețe a economiei circulare în România, ar trebui avut în vedere măsuri de protejare a pieței economiei circulare. E nevoie de un enforcement pentru limitarea influxurilor paralele de deșeuri electrice și electronice în România, fluxuri care absorb, din motive de business, în mare parte, circa 50% din volumele de deșeuri electrice și electronice din țară. Această proporție este similară și cu ceea ce se întâmplă în Vestul Europei; acest business de a absorbi aceste deșeuri electrice și electronice, pentru că ele au o valoare pozitivă, se întâmplă în majoritatea țărilor din Europa, și, din păcate, enforcementul nu funcționează cum ar trebui pentru a proteja această piață în dezvoltarea economiei circulare.

Nu în ultimul rând, spuneam că ar fi necesar ca cetățenii români să fie încrezători și să se implice în direcția unei economii circulare și a unui consum adecvat al produselor electrice și electronice, prin nevoia unor campanii de conștientizare privind tranziția la economia circulară, pe care, implicit, împreună cu CERC, intenționăm să o dezvoltăm în perioada următoare, pentru că este miza noastră de a informa, conștientiza și convinge cetățenii români despre atuurile pe care le reprezintă utilizarea eficientă a resurselor și, implicit, comportamentul adecvat pentru economia circulară.

Colectarea deșeurilor electrice și electronice în sistemul nostru, în sistemul ECOTIC, în perioada 2009-2024, s-a materializat în colectarea a peste 500 de mii de tone, anticipat la finalul acestui an. Gradul de colectare a acestor deșeuri a reprezentat între 85% și 90% din tonele colectate de noi. Astfel, cantități importante de materii prime au fost valorificate de reciclatori în România și, evident, ulterior aceste fracții pozitive au fost integrate de către producătorii de echipamente electrice și electronice în noi procese de producție.

În paralel cu colectarea și reciclarea am dezvoltat o infrastructură de colectare a deșeurilor electrice și electronice și, respectiv, de baterii și acumulatori. Această infrastructură proprie se materializează în prezența a peste 13.000 de puncte de colectare cu acest profil pe teritoriul României.

În paralel cu activitățile de colectare și dezvoltare a infrastructurii proprii de colectare, aș menționa și un aspect inedit al activității noastre, dar care vine în consonanță cu dezvoltarea economiei circulare în România: repararea și reutilizarea echipamentelor IT. În acest sens, avem un parteneriat solid, de 18 ani, cu Ateliere fără Frontiere, o organizație cu profil de inserție profesională și socială. Prin acest parteneriat, ECOTIC a susținut pregătirea, reutilizarea și donarea către școli din mediul rural și comunități defavorizate din România a peste 35.000 de echipamente – laptopuri, calculatoare, ecrane, imprimante și telefoane inteligente. Aceste echipamente au fost donate începând cu anii pandemiei, pentru a sprijini accesul la educație în comunitățile defavorizate din România. Între ultimele campanii pe care le-am avut împreună cu Ateliere fără Frontiere a fost „Intră în cercul solidarității”. În acest an am donat și recondiționat 50 de calculatoare pentru școli din Buzău și Ploiești și recondiționarea a 50 de calculatoare oferite elevilor din Broșteni, în urma inundațiilor din vara acestui an.

Țintele de colectare sunt de 65% din echipamentele puse pe piață în ultimii trei ani. Problemele pe care le avem noi în România, așa cum de altfel și în discuția pe care am avut-o cu comisarul de Mediu, care a vizitat România și a stat de vorbă cu reprezentanții Ministerului Mediului, în urmă cu circa o lună, sunt legate de precaritatea sistemului de colectare din România. Infrastructura de colectare din România este una dintre cele mai precare de pe continentul european. Noi am încercat, alături de alte organizații ale producătorilor, să suplinim această lipsă de centre de colectare. Din păcate, la acest moment, cele 585 de CAV-uri (centre de aport voluntar, n.r.) pe care ministerul le avea finanțabile pentru 2024-2026 se materializează în prezent pe degetele de la o mână. Așa cum doamna ministru Dana Buzoianu a menționat în urmă cu o săptămână, în următorul an vor putea fi finanțate, instalate și operaționalizate circa 200 de centre de colectare.

Pe lângă dezideratul comun de a dezvolta centrele de colectare cu aport personal, ne dorim și campanii de informare. La nivelul anilor din urmă, colectarea în România s-a bazat pe retail. ECOTIC atrage din retail 40% din volumele pe care le raportăm ca fiind colectate în sistem, lucru care nu se întâmplă în Europa. În țări precum Cehia, Ungaria sau Slovenia, care sunt mai apropiate de noi, centrele municipale reprezintă 70% din sursele de colectare.

Reglementările ar trebui să fie măsuri de stimulare a pieței, prin dezvoltarea unor facilități fiscale, de ce nu, pentru atelierele de reparații. Putem lua modelul francez, care a alocat 50 de milioane de euro pentru dezvoltarea acestei rețele.