VIDEO / Sándor BENDE, Președinte, Comisia pentru industrii şi servicii, Camera Deputaților, Parlamentul României: Trebuie să o spunem sincer: produsele noastre sunt mai scumpe din cauza încercării de a fi verde

28 octombrie, 2025

Acest domeniu de reciclare, de refolosire, de industrie din materia primă deșeu, este destul de energofag, iar din cauza costurilor ridicate cu energia și cu forța de muncă este este dificil să concureze pe piață, de părere Sándor BENDE, Președinte, Comisia pentru industrii şi servicii, Camera Deputaților, Parlamentul României

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței „Economia circulară – un AS în mâna României: Cum înmulțim miliardele de euro din deșeuri în PIB-ul național”, organizată de Conferințele CDG la Comisia pentru industrii și servicii din Camera Deputaților, Parlamentul României. Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

„Trebuie să vorbim și să o spunem sinceri: produsele noastre sunt mai scumpe din cauza încercării de a fi verde. Trebuie să fim verde, dar până unde, până când. Europa are o piață de 500 de milioane de cetățeni. Asta este piața UE. În afara UE noi nu suntem competitivi. Nimeni nu va cumpăra produsul nostru de 3 ori mai scump pentru că spunem că este mai verde. Restul statelor dezvoltate sau mai dezvoltate din lume au piață de 7,5 miliarde, plus a noastră. De când omul există pe pământ a vrut să se extindă, în acest caz să își extindă piața. Asta merge așa în continuare. Ori Europa ce face de câțiva ani de zile? Își restrânge piața. Asta este problema întregii UE”, a declarat Bende.

Redăm în continuare principalele declarații:

Tema este una pe care trebuie să o punem în prim-plan. Este o posibilitate pentru economia României, să mergem pe această idee de economie circulară. Aici, ca în alte domenii ale economiei din România, eu cred că este loc de mai bine.

Din foarte multe cauze. Dacă ne uităm cam ce înseamnă economia circulară, aici ar trebui să menționăm cel puțin 2 piloni: pe de o parte, ar trebui să vorbim despre menținerea în uz cât mai mult timp a unui bun, a unui produs, iar aici am putea să discutăm câte societăți, câți producători marșează pe această idee. Dacă luăm un exemplu simplu, telefonul pe care îl avem cu toții, nu știu dacă este proiectat și dacă fabricanții de acest produs se gândesc la economia circulară din acest punct de vedere, al utilizării pentru cât mai mult timp. Este știut de către toată lumea că după un anumit timp, brusc se va strica sau dacă nu își va pierde calitățile, atunci vor apărea alte softuri care pe anumite modele mai vechi nu se mai pot folosi.

Pe de altă parte este vorba despre regenerarea acestor produse și aici am putea să vorbim și despre reutilizare, reparare, recondiționare și așa mai departe. Lucruri care practic sunt de domeniul trecutului pentru că nu prea sunt posibile reparații la telefoanele mobile, nici la aparatele de uz casnic, nici la mașini, și de obicei produsele nu se mai pot repara. În mare parte. Nu zic că deloc.

Pe urmă, avem o chestiune de reciclare. Da, într-adevăr, sistemul SGR a fost și este un succes. Ar trebui extins și mai departe. Nu știu în ce fel am putea rezolva această problemă, cel puțin în deșeurile de hârtie. Este bine că sunt aici și reprezentanții companiilor care încearcă să recicleze hârtie sau să producă ceva din hârtie reciclată.

Mai avem o problemă și aici văd cea mai mare posibilitate: în cazul deșeurilor din construcții și celor textile. Nu este rezolvată această problemă. Vorbim destul de mult despre acest aspect, dar în realitate nu se întâmplă mai nimic. Dacă în jurul orașelor mari, de genul București, Brașov, Cluj și așa mai departe există depozite de acest tip, în restul țării acest lucru lasă foarte mult de dorit. În cazul textilelor nici nu mai vorbesc.

Din ce cauze am ajuns aici? Eu zic totuși că există o oportunitate, dar printre cauze este nepredictibilitatea. Oarecum, situația neprielnică pentru investiții în general, nu doar în sistemul de reciclare, legislația nefavorabilă, fiscalitatea care se schimbă de pe o zi pe alta… Sunt lucruri care nu ajută. Reglementările care se schimbă și ele, din anumite cauze, destul de des – acest lucru este și el neprielnic. Atunci când cineva se apucă de un business, de o afacere, are nevoie de o predictibilitate pe termen lung. Dacă lucrurile se schimbă des, în timpul jocului, asta poate să însemne faliment, că societățile riscă să piardă bani și nimeni nu dorește să investească în niște societăți care funcționează cu pierderi.

Pe de altă parte există lipsa forței de muncă, lipsa forței de muncă calificate. Să recunoaștem, acest domeniu are nevoie de muncitori necalificați, dar și de oameni cu inițiativă foarte bine calificați: de chimiști, de alte domenii din învățământul românesc care ar trebui să ne asigure o calificare înaltă pentru că așa cere piața, așa cere acest domeniu. Din păcate, sau din fericire, luați-o cum doriți, școala românească ar trebui să pună pe piață mai mulți specialiști cu înaltă calificare. Nu spun că nu apar deloc, dar pune pe piață foarte puțini. Ar fi loc de mai bine, iar în acest domeniu al reciclării, fără biologi, fără chimiști, fără biochimiști, nu prea avem ce să căutăm, cred eu. Sper că situația se va schimba în bine.

Aș dori să mai spun că nu trebuie să reinventăm ce înseamnă reciclarea. Acum 50 de ani la școală, un profesor de-al meu de la școală spunea în felul următor: «copii, știți că în Japonia oamenii învață până mor?» La noi nu era așa. Credeam că terminăm școala, liceul, facultatea și cu asta basta, nu mai înveți niciodată. Dar ni s-a spus că ei învață și studiază și așa mai departe. «Dar știți cum a ajuns Japonia atât de bine dezvoltată?». Desigur, nu avea el cum să spună că Japonia era o țară dezvoltată. Dar ne spunea ca o chestie interesantă. «Uitați-vă la Japonia că nu are resurse minerale». Dar adună tot ce aruncăm noi, iar din aceste deșeuri Japonia extrage materialele de care are nevoie.

Noi, în România, avem și resurse. Și avem și să reciclăm. Nu știu ce ne lipsește ca să devenim, în viitorul apropiat, o anumită Japonie.

Sunt țări, guverne care au reușit un altfel de tip de guvernare și au reușit ca Ministerul Economiei, Dezvoltării și Ministerul Mediului să fie înglobate în cadrul aceluiași minister. Ca să nu mai existe certuri și să răspundă de toate: și de curățenia aerului, și de economie, și așa mai departe. Nu știu la ce rezultate au ajuns, acel guvern despre care vorbesc eu nu mai există dar eu așa văd lucrurile în ceea ce privește economia și industria. Să aibă un minister separat.

Eu cred că putem să avem o economie circulară competitivă, așa cum ați spus. Multe lucruri s-au schimbat dar sper din tot sufletul că la Bruxelles nu s-au schimbat doar denumirile și țintele la care vrem să ajungem. Vedeți dvs., nu se mai vorbește despre încălzire globală, ci despre schimbări climatice. În ultimul timp s-a observat că încălzirea globală parcă duce și spre răcire, și este de găsit și un motiv pentru care se și răcește mai mult timpul față de perioadele din anii trecuți.

Cert este că am fost și eu la o conferință săptămâna trecută, la Copenhaga, și acolo din discursurile mai multor reprezentanți de la Bruxelles am auzit următoarea sintagmă: nu vor o energie ieftină, ci o energie competitivă. Da… nu a fost o scăpare, au spus-o mai mulți, asta este ideea. Să avem o energie competitivă.

Acest domeniu de reciclare, de refolosire, de industrie din materia primă deșeu, este destul de energofag și atunci când vorbim de prețul de energie mare, de forța de muncă scumpă, nu știu cum putem fi competitivi pe piață. E greu de spus, lucrurile se bat cap în cap, dar răspunsul meu este da, acest domeniu trebuie coordonat de către Ministerul Economiei și în Parlament reglementat de către această Comisie de industrie și servicii.

Economia Europei este în moarte clinică (din cauza energiei). Cerințele pe care ne obligăm să le avem: energia de 3-4 ori mai scumpă față de pe cea pe care o au alții, din afara UE, forța de muncă mai ieftină decât în UE și în România implicit, duce la faptul că prețul final este același. Dacă aceste componente sunt mari, atunci cumpărătorii deșeurilor de hârtie din România nu pot oferi un preț atât de mare cât oferă restul lumii. Asta e o problemă a Europei. Mai este un aspect, iar cu siguranță sunteți de acord cu mine, deși nu e sigur: pe lume sunt 8 miliarde de oameni, 8 miliarde de posibili consumatori/cumpărători. Europa, cu cerințele ei de înverzire pe care doar Europa le respectă, nimeni altcineva, are o piață unde totul este mai scump.

Trebuie să vorbim și să o spunem sinceri: produsele noastre sunt mai scumpe din cauza încercării de a fi verde. Trebuie să fim verde, dar până unde, până când. Europa are o piață de 500 de milioane de cetățeni. Asta este piața UE. În afara UE noi nu suntem competitivi. Nimeni nu va cumpăra produsul nostru de 3 ori mai scump pentru că spunem că este mai verde. Restul statelor dezvoltate sau mai dezvoltate din lume au piață de 7,5 miliarde, plus a noastră. De când omul există pe pământ a vrut să se extindă, în acest caz să își extindă piața. Asta merge așa în continuare. Ori Europa ce face de câțiva ani de zile? Își restrânge piața. Asta este problema întregii UE.

La Copenhaga este o centrală electrică renumită care funcționează pe bază de deșeuri. Trebuie să spun că Danemarca are un consum de energie de aproximativ 35 de TWh. Anual. România are 54. Ceva mai mult. Dar ei 7% din necesarul de energie electrică îl asigură prin centrale care folosesc ca materie primă deșeul. 7% înseamnă un reactor nuclear de la Cernavodă, pentru România. Deci cam pe atât folosesc ei deșeurile pentru energia electrică și termoficare. Deci avem posibilități, nu trebuie reinventată apa caldă.

Întrebare: care este perspectiva industrială pe zona siderurgică?

Ajungem exact acolo de unde am pornit. Ne împușcăm singuri în picior și după aceea ne întrebăm de ce sângerăm. Ca să dau un singur exemplu: combinatul siderurgic din Leeds. Unul imens, a reușit să-și atingă niște ținte de reducere a CO2-ului prin mutarea unei părți din industrie în Texas. Deci despre asta vorbim. Așa reușește să producă tabla necesară pentru fabricarea vehiculelor Mercedes, Opel, Audi și așa mai departe. Mașini verzi, cu certificate verzi. Vedeți ce se întâmplă pe piața mondială, nu trebuie să mai dau exemple.

Dar suntem membru al UE și nu avem ce să facem, trebuie să respectăm anumite condiții. Ideea este că nu trebuie să tăcem din gură și va trebui ca Uniunea Europeană, să facem în așa fel încât să își dea seama totuși că am ajuns într-o problemă foarte mare, în care cetățenii din România nu mai au unde lucra, nu mai au ce produce. Au ajuns cetățenii din Europa niște consumatori. Până când își vor permite să fie consumatori nu aș vrea să testez. Trebuie să avem activități prietenoase cu mediul, fără nicio discuție, dar trebuie să fim și competitivi. Aceste 2 lucruri de multe ori se bat cap în cap. Poate găsim o cale de mijloc.