VIDEO / Radu TIMIȘ Jr., CEO, Cris-Tim: În industriile alimentară și energetică putem deveni campioni regionali – deocamdată importăm carne de porc de 1 mld. euro și 40% din laptele de consum

15 octombrie, 2025

Numai în materie de carne de porc, România importă astăzi de peste 1 miliard de euro, a declarat Radu Timiș Jr., CEO al Cris-Tim, unul din cei mai mari jucători de pe piața de mezeluri și ready-meals.

”Când vorbim despre eficiența cu care producem aici în România trebuie să ne gândim care sunt politicile comune pe care antreprenorii le pot construi cu mediul politic. Aceste 2 lucruri sunt foarte strâns legate pentru că noi, singuri, nu putem rezolva niște probleme structurale ale unei economii.
Ne uităm, de exemplu, la deficitul comercial pe care îl are astăzi România. Gândiți-vă că numai în materie de carne de porc, România importă astăzi de peste 1 miliard de euro. Și vorbim doar de porc. Dacă mergem mai departe și ne uităm la industria laptelui, vedem că 40% din laptele consumat în România vine din Polonia și din Ungaria. Dacă ne uităm la fructe-legume vedem că România mai produce doar în sezon și în extra-sezon nu mai produce nimic, importăm tot de afară”, a spus directorul general al Cris-Tim.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG „Capitalul autohton al României – internaționalizarea businessurilor: maturizare și trecerea la statutul de forță regională”, organizată marți de Conferințele CDG și Banca Națională a României (BNR). Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

Potrivit acestuia, aceste probleme structurale nu se pot rezolva decât printr-o strategie națională de țară, asumată pe o perioadă îndelungată de timp – de 5-10 ani – și care trebuie să reprezinte o strategie transpartinică.

Redăm în continuare principalele declarații:

Cine este Cris-Tim: Cris-Tim este o companie antreprenorială fondată acum 33 de ani, este lider de piață în 2 categorii importante, în producția de mezeluri și în producția de ready-meals. Este totodată unul dintre cele mai puternice branduri românești construite în ultimii 33 de ani și aceasta istorie, astăzi, ne obligă să mergem pe un drum de construcție și mai amplu și într-un proces de dezvoltare mult mai accelerat față de ceea ce am avut până acum.

În 33 de ani, am arătat, capitalul românesc cred că a arătat că poate. Că poate crea jucători naționali, că poate crea lideri de piață – nu doar în industria noastră – în nenumărate industrii. Ne uităm la industria de bricolaj, ne uităm la industria de curierat, la industria apelor – sunt nenumărate industrii unde antreprenorii români au devenit campioni naționali. Asta înseamnă că putem. Că putem avea încredere în capitalul local, că avem expertiza nu doar de a cuceri piețe locale ci și să ieșim în regiune. Avem și o mare responsabilitate, în același timp, pentru că de cele mai multe ori brandurile mari și brandurile românești sunt identificate cu antreprenorii care le-au fondat. Noi, ca antreprenori, avem o mare responsabilitate să livrăm întotdeauna ceea ce am promis consumatorilor noștri, vizavi de investitorii noștri, pentru că suntem identificați cu brandurile și societățile pe care le-am construit.

Ce înseamnă un brand important: odată, o legătură profundă cu identitatea națională, înseamnă o companie care produce local, care livrează întotdeauna ce promite. Asta înseamnă un brand puternic: încrederea pe care o construiește vizavi de consumatorii pe care îi servește în fiecare zi. Gândiți-vă că și noi, astăzi, servim milioane de consumatori în fiecare zi, cu produsele pe care le fabricăm.

Avem peste 25.000 de magazine acoperite în România și doar la nivelul anului trecut am livrat peste 42.000 de tone de produs finit din toate categoriile pe care le producem. Mai mult decât atât, suntem și cel mai mare exportator de produse din carne procesată din România și 14% din volumul nostru de vânzări este făcut în 17 țări europene. Din punctul acesta de vedere noi ne considerăm deja o companie cu profil internațional. Ne mai lipsește, desigur, doar pasul de a trece granița și de a putea construi și dezvolta capacități în zona Europei de Est.

Însă mai avem foarte mult de dezvoltate și când vorbim despre eficiența cu care producem aici în România trebuie să ne gândim care sunt politicile comune pe care antreprenorii le pot construi cu mediul politic. Aceste 2 lucruri sunt foarte strâns legate pentru că noi, singuri, nu putem rezolva niște probleme structurale ale unei economii.

Ne uităm, de exemplu, la deficitul comercial pe care îl are astăzi România. Gândiți-vă că numai în materie de carne de porc, România importă astăzi de peste 1 miliard de euro. Și vorbim doar de porc. Dacă mergem mai departe și ne uităm la industria laptelui, vedem că 40% din laptele consumat în România vine din Polonia și din Ungaria. Dacă ne uităm la fructe-legume vedem că România mai produce doar în sezon și în extra-sezon nu mai produce nimic, importăm tot de afară.

Care sunt politicile statului și care este dialogul pe care mediul politic îl inițiază în raport cu antreprenorii pentru a rezolva aceste probleme structurale. Ele nu se pot rezolva decât printr-o strategie națională de țară, asumată pe o perioadă îndelungată de timp – vorbim de 5-10 ani – și care trebuie să reprezinte o strategie trans-partinică. Acestea sunt construcții care se dezvoltă pe termen lung.

Totuși trebuie să ne uităm astăzi la care sunt avantajele principale și zonele în care România poate deveni un concurent regional. Cred că în multe domenii am pierdut deja lupta. Dacă ne uităm la tehnologiile viitorului, de exemplu inteligență artificială, România este depășită și Europa în general este depășită pentru că nu a reușit să creeze acei campioni. Poate de multe ori din cauza birocrației, de multe ori din cauza lipsei de acces la capital. Și atunci trebuie să fim realiști cu noi și să spunem unde poate deveni România un campion regional.

Cred că în industria alimentară România poate deveni un campion regional. Cred că în industria energetică poate deveni un campion regional. Și cu toate acestea, cum reușim să facem acest lucru? Cum reușim să construim politici de subvenționare, programe de finanțare pentru antreprenori ca să putem să ne atingem aceste obiective?

De multe ori ne uităm doar la produsul final și produsul finit și spunem: produsul nostru este scump. Salamul este scump, carnea este scumpă. Dar nu ne uităm în spate, pe tot lanțul de aprovizionare, să vedem cum reușim să optimizăm toate acele costuri care fac acel produs finit scump. Vorbim permanent că România, în 2027, va deveni cel mai mare producător de gaze din UE și unul din cei mai mari producători de energie electrică. Care este strategia de a lua aceste atuu-uri și această producție și de a o integra în industria românească?

Astăzi plătim cel mai scump preț la energie electrică din Europa, raportat la puterea de cumpărare și unul din cele mai mari prețuri la gaz. Cu ce ne ajută pe noi să ne lăudăm că la un moment dat suntem cei mai mari producători de gaze din Europa – înafară de redevențele pe care le va încasa statul – dacă nu motorizăm această industrie locală. Trebuie să înțelegem că și acea carne de porc care vine de afară reprezintă un lanț întreg de aprovizionare: de la petrochimie unde astăzi avem deficit de 3 mld. (de euro) și acum 15 ani aveam excedent comercial de 3 miliarde. Cum producem input-uri mai ieftine cu gazul produs de noi, cum intră acele input-uri în agricultura mare și în cereale ca să producă hrană mai ieftină pentru creșterea acelor animale astfel încât acele animale să fie apoi abatorizate în România și transpuse într-un produs finit care într-adevăr devine eficient din perspectivă de cost…

Asta înseamnă să creezi politici de dezvoltare pe termen lung, într-o asociere și într-un parteneriat între mediul politic și mediul privat.

Astăzi, Cris-Tim intră într-o nouă etapă de dezvoltare. Avem cel mai amplu program de investiții din istoria companiei noastre: un program de 170 de milioane de euro, investiții de astăzi și până în 2030, doar în capacități de producție organice. Asta înseamnă capacități de producție, capacități de depozitare, capacități logistice. Și țintim și o serie de achiziții și fuziuni pe care să le facem în piața locală, atât pentru consolidarea poziției noastre de leadership aici, cât și – după ce am atins o masă critică, o cotă de piață suficient de mare în România – pentru a ne gândi deja la accesarea de noi piețe în zona regiunii Europei de Est.

Cea mai mare provocare pe care o avem astăzi este, sigur că da, în raport cu ceea ce facem noi, competiția dintre brandurile mari și mărcile proprii. Astăzi, la nivel european, vedem că retailul se consolidează din ce în ce mai mult. Avem tot mai puțini retaileri cu cote de piață tot mai mari. Există retaileri care – gândiți-vă, în Germania, grupul Schwarz a ajuns deja să cumpere facilități de producție, să își dezvolte propriile facilități de producție, fie de panificație, fie de dulciuni sau de carne pe care le integrează în lanțul de aprovizionare. Deci controalează practic tot lanțul de aprovizionare și adaos.

Noi, brandurile, suntem într-o luptă permanentă de a rămâne cu cotă de piață la raft, de a ne diferenția la nivel de produs și de a ne putea păstra această putere de negociere în raport cu marile lanțuri de retail.

În raport cu statul, sigur că ne lovim permanent de această problemă a lipsei de predictibilitate. O să vă dau doar exemplul a ceea ce am pățit anul trecut și nu doar noi: eliminarea facilităților fiscale acordate de către Guvern acum 3 ani de zile industriei alimentare. Ele mai fuseseră acordate și industriei IT și de construcții. Au fost anulate în data de 30 decembrie cu aplicabilitate de la 1 ianuarie. Noi practic a trebuit să subvenționăm, să suportăm din propriul buget, o cheltuială mai mare cu 6 milioane de euro, anual, pentru a plăti acele scutiri de taxe și a ține salariile a 2.500 de oameni la același nivel net ca înainte. Nu este o problemă și ne așteptam ca aceste facilități, la un moment dat, să fie eliminate. Însă trebuie să știm, ca antreprenori, în momentul în care ne facem un buget, niște planuri de dezvoltare, să știm pe ce ne bazăm. Asta este tot ce cerem. Dacă nu putem fi ajutați, măcar să nu fim încurcați. Iar acesta cred că este și un punct foarte important.

Mai mult decât investițiile pe care le pregătim astăzi am anunțat deja intenția noastră de listare la bursă. Considerăm că este un pas foarte important pentru dezvoltarea noastră. Nu doar pentru atragerea de capital ci pentru transparentizarea companiei, pentru o mai bună comunicare a ceea ce facem din perspectiva noastră de lider raportat la consumatorii noștri, pentru a putea implementa cele mai bune practici de guvernanță la nivel european vizavi de concurenții noștri, pentru a putea avea o vizibilitate mai mare în piețele europene – iar bursa este un instrument extrem de bun în a realiza acest lucru. Vedem deja că din 2020 bursa a intrat deja în noi indici internaționali, am ajuns deja să fim și la statut de piață emergentă – indici precum MSCI (Morgan Stanley Capital International – n.r.) și FTSE Russell – ceea ce ne asigură o vizibilitate mult mai mare și acces la o plajă mult mai largă de capital internațional.

În încheiere vreau să spun că România are nevoie de mai mulți lideri și mai puțini administratori. Cred că avem nevoie să înțelegem că o dezvoltare accelerată și o bună înțelegere a zonelor în care țara noastră poate deveni un jucător regional pot fi realizate doar cu un dialog corect și cinstit între mediul privat și mediul politic, cu viziune pe termen lung.

Întrebări, răspunsuri, intervenții și comentarii:

Întrebare Iulian Stanciu, eMAG: Mi s-a părut foarte bună analiza competitivității pe exemplul dat cu carnea de porc, plecând de la deficitul comercial și mai precis deficitul de 1 miliard de euro la carnea de porc – analiza factorilor care contribuie la competitivitatea prețurilor. Există acel know-how în privat, și din acel know-how se pot construi politici publice și cum ar putea fi propus acel know-how către decidenții politici? Fie că vorbim de Parlament, de Guvern, ca să fie incluse în niște politici publice? Pentru că s-ar putea un dialog prin astfel de conferințe să fie insuficient, să trebuiască niște instituții la mijloc, poate organizații patronale sau altfel de organizații care să preia tot acest input din privat și să îl ducă către decidenții publici. Cum vedeți lucrul acesta?

Răspuns:

Mediul privat și companiile care activează de exemplu în acest sector, al creșterii porcului, sigur că au obligația să vină și să se asocieze – cum ați spus și dvs. chiar și în niște asociații patronale care poate astăzi există dar nu au niciun cuvânt de spus. Eu vorbesc de zona noastră de producție, unde antreprenorii sau multinaționalele care dezvoltă în această zonă nu au construit în spate un program sau un plan de propuneri cu care să vină și să discute cu mediul politic. Aici, este, desigur și o vină a acestor producători care nu reușesc încă să comunice suficient, să se așeze împreună la masă ca să gândească un plan.

În al doilea rând, nevoia noastră este pe termen lung. Dacă ne uităm la zona de creștere a materiilor prime vedem că, de exemplu pe zona de pui, suntem un exportator net, România. În zona de porc nu ține doar de acțiunile pe care le pot întreprinde producătorii sau de exemplu de accesul la fonduri europene pentru construcția de ferme și așa mai departe pentru că ne lovim apoi de altă problemă: pesta porcină. Pesta porcină a decimat în ultimele ani efectivele de porci și chiar dacă am avut companii antreprenoriale și multinaționale care au investit zeci sau sute de milioane de euro în ferme noi și în capacități, au ajuns să fie tot pe pierdere datorită faptului că nu avem acest dialog între mediul privat și stat și niște politici care să ajute, să ducă la eradicarea acestei peste porcine care practic omoară această industrie, astăzi, în România.

Întrebare: În planurile voastre de internaționalizare ați luat în calcul Republica Moldova – pentru că tot discutăm de unirea politică (în UE), de ce nu și de cea economică. Faceți pasul peste Prut, acum că avem niște rezultate bune la alegeri? Este o piață în care industria agroalimentară are potențial.

Răspuns:

Sigur, ne-am uitat și la Republica Moldova ca o potențială țintă. O să râdeți, dar cel puțin în zona alimentară moldovenii fabrică niște produse care de multe ori sunt mult superioare calității produselor pe care noi le avem astăzi în România.

Ne uităm la Republica Moldova ca un prim pas pentru că este o piață foarte similară nouă, inclusiv din punctul de vedere al asemănărilor culturale gastronomice – se potrivește foarte bine pentru o viitoare expansiune. Vom vedea dacă este nevoie să accesăm piața (prin achiziții) – pentru că o putem accesa foarte bine cu unități de producție în România. Vom vedea dacă va fi cazul să achiziționăm o unitate de producție acolo.

Ca perspectivă și ca viziune, dacă ne uităm la achizițiile pe care vrem să le facem în regiune, ne uităm la branduri de talie mică și medie, care au deja o amprentă regională, pe care le putem achiziționa și apoi cu know-how-ul nostru de producător să ne scalăm. Este foarte greu ca producător să ieși cu brandul tău într-o categorie de produse unde predomină diferențe de gust, specificități și foarte mult branding pentru că cheltuielile de a te marketa, investițiile de marketing sunt uriașe pentru a-ți putea impune brandul într-o țară vecină.