VIDEO / Oana Claudia IACOB, Corporate Affairs Manager, JTI Romania: ”Industria tutunului e pilon de stabilitate fiscală – România e pe locul 6 în UE la acciza pe țigarete raportată la puterea de cumpărare”

5 noiembrie, 2025

Taxele și contribuția cumulată a industriei tutunului în cei cinci ani de PNRR, echivalează cu aproximativ 105% din aceste fonduri europene, a declarat marți Oana Claudia Iacob, Corporate Affairs Manager, JTI Romania.

Declarațiile au fost făcute la conferința anuală „Bugetul și fiscalitatea 2026: Efectele fiscalității și așteptările economiei”, organizată marți de Conferințele CDG și Academia de Studii Economice (ASE). Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

JTI România este prezentă pe piața locală din 1993, exportă circa 75% din producție și, alături de ceilalți mari producători, plasează România pe locul doi în top producători de produse din tutun din UE.

Sectorul tutunului virează anual la buget circa 5 miliarde de euro și angajează direct 6.500 de oameni, cu salarii medii nete peste media națională, iar în unele luni, chiar peste cele ale campionilor, angajații din IT.

„În aceste zile, toată lumea vorbește de traiectoria fiscală pe care o va lua România în anul următor și am aflat foarte multe lucruri despre PNRR. Domnul ministru Nazare spunea că 2026 va fi anul PNRR. Știrile din ultima perioadă ne arată că din PNRR, în valoare de 21,4 miliarde de euro, am absorbit în aproape cinci ani 11 miliarde și ne mai rămân de atras în următoarele 10 luni încă 10 miliarde. Această realitate ne obligă să ne uităm către surse de venit sigure, iar industria tutunului este un pilon al stabilității. De ce spun acest lucru? Pentru că taxele și contribuția cumulată a industriei tutunului, în perioada aceasta de cinci ani de când se desfășoară PNRR, depășesc valoarea PNRR, atingând 105%, adică mai mult decât fondurile atrase prin acest mecanism. Este o performanță fiscală care ne demonstrează că România are resurse de a genera venituri proprii consistente, atunci când există o politică fiscală echilibrată. Sau, mai bine spus, când ajustările fiscale sunt în limita de suportabilitate, atât pentru consumatori, pentru bugetul statului, cât și pentru industrie”, a explicat Oana Claudia Iacob.

Prezentare integrală – DOCUMENT

Redăm în continuare principalele declarații:

În aceste zile, toată lumea vorbește de traiectoria fiscală pe care o va lua România în anul următor și am aflat foarte multe lucruri despre PNRR. Domnul ministru Nazare spunea că 2026 va fi anul PNRR. Știrile din ultima perioadă ne arată că din PNRR, în valoare de 21,4 miliarde de euro, am absorbit în aproape cinci ani 11 miliarde și ne mai rămân de atras în următoarele 10 luni încă 10 miliarde. Această realitate ne obligă să ne uităm către surse de venit sigure, iar industria tutunului este un pilon al stabilității. De ce spun acest lucru? Pentru că taxele și contribuția cumulată a industriei tutunului, în perioada aceasta de cinci ani de când se desfășoară PNRR, depășesc valoarea PNRR, atingând 105%, adică mai mult decât fondurile atrase prin acest mecanism european. Este o performanță fiscală care ne demonstrează că România are resurse de a genera venituri proprii consistente, atunci când există o politică fiscală echilibrată. Sau, mai bine spus, când ajustările fiscale sunt în limita de suportabilitate, atât pentru consumatori, pentru bugetul statului, cât și pentru industrie.

Vreau să vă prezint industria tutunului nu doar ca pe un sector suprareglementat, așa cum suntem obișnuiți să fim, ci și ca pe un partener la sustenabilitatea bugetară. Contribuția noastră anuală se ridică la cinci miliarde de euro, jumătate din valoarea rămasă din PNRR, ceea ce este echivalentul a peste 1,4% din PIB, peste 7% din veniturile fiscale și 46% din veniturile din accize.

JTI România este prezentă pe piața din România din 1993, iar facilitățile noastre de producție locală, alături de cele ale celorlalți doi producători, plasează România pe locul 2 în UE în ceea ce privește producția de produse din tutun, după Polonia și înaintea Germaniei.

Compania noastră exportă circa 75% din producție. Sectorul tutunului virează anual la buget circa 5 miliarde de euro și angajează direct 6.500 de oameni.

De asemenea, contribuim pozitiv la balanța de plăți, iar cele 6.500 de locuri de muncă directe, cu salarii medii nete peste media națională, unele dintre cele mai mari din economia României, în unele luni mai mari decât cele din sectorul IT, demonstrează că tutunul este un actor fiscal relevant, dar nu numai, și un actor social activ, care aduce impact în comunități și în societate.

Pierderile din contrabandă, la nivelul anului trecut, ca valoare medie, au fost de 9% din piață, în jur de 400 de milioane de euro. Sunt bani care nu sunt în bugetul statului și este mai greu să vorbim cu autoritățile despre ceea ce nu ai în buzunar, dar rămâne realitatea că acești bani reprezintă o gaură la buget.

Întotdeauna este o relație directă între fenomenul comerțului ilicit, care reprezintă o amenințare majoră la adresa bugetului, și este o relație directă cu creșterea accizelor. Privind evoluția fenomenul comerțului ilicit observăm că am avut maximul istoric din 2010 – 36%, contrabanda fiind principalul actor de pe piață, iar pierderile la buget erau în valoare de un miliard de euro. Apoi am trăit și un minim istoric – în perioada post pandemică -, în valoare de 6%. În luna august a acestui an, contrabanda a atins maximul ultimilor cinci ani – 11,9%. Din fericire, în luna octombrie am observat o temperare a fenomenului.

Cu toate acestea, rămânem vigilenți, pentru că știm istoria. Dacă, cumva, am lua experiența din 2010 și o translatăm în ziua de azi, ar însemna că nivelul contrabandei de la acea vreme ar echivala cu o pierdere de peste 1,5 miliarde de euro la buget, adică bugetul cumulat al Ministerului Economiei și Ministerului Culturii, echivalent al 0,5% din PIB. Este un procent relevat, mai ales că azi, toți vedem eforturile din acest an făcute de România pentru a scădea deficitul bugetar. Un 0,5% din PIB chiar contează.

În ceea ce privește sursele, acciza este unul dintre factori, iar diferențele de accize cu țările din jur reprezintă un factor important. Observăm că una din trei țigări provine din Bulgaria, ceea ce înseamnă că se pierd taxe și accize la venitul bugetului României. În același timp, zone ce tradițional erau afectate de comerțul ilicit – Nord-Estul României (granița cu Moldova și Ucraina) și granița de Sud-Vest (cu Serbia) – azi nu mai sunt pe primul loc, prima poziție fiind ocupat de zona de Sud (granița cu Bulgaria). Este efectul post-Schengen. Avem de-a face cu libera circulație a mărfurilor și a persoanelor, un principiu fundamental al UE, însă rămâne de văzut în ce măsură limita de patru cartușe pe persoană fizică este respectată sau nu. Pentru că, așa cum spuneam, diferența de acciză este destul de mare și față de Bulgaria – 105 euro pe 1.000 de țigarete, în timp ce în România acciza este de 140 de euro. Iar Bulgaria nu este țara cu cele mai mari accize dintre vecinii noștri: Republica Moldova, Ucraina și Serbia au accize sub 100 de euro pe 1.000 țigarete.

Ce putem face noi, ca actori economici, este să continuăm să tragem semnale de alarmă, să continuăm parteneriatele cu autoritățile de aplicare a legii și să derulăm campanii publice, așa cum o facem de 15 ani. În aceste zile se derulează campania „Contrabanda aduce infractori în comunitate”, pentru că, de fapt, contrabanda nu este doar un cost, ea aduce un cost și în ceea ce privește criminalitatea, care costă bugetul.

După cum spuneam, acciza din România nu este una dintre cele mai mici. Dacă ne raportăm în termeni nominali suntem pe locul 23 în UE, însă situația se schimbă radical în momentul în care raportăm acciza la puterea de cumpărare. Vedem cum România crește vertiginos în acest top, ajungând fix pe locul 6. Acesta este punctul de referință, pentru că vorbim de impactul fiscal asupra consumatorului și, cumva, pune lucrurile într-o nouă perspectivă prin care trebuie să privim politica fiscală. Pentru că, în aceste zile, la Bruxelles, se dezbate un proiect de directivă privind accizele la produsele din tutun și acest proiect propune niveluri foarte ridicate, mai precis un nivel minim al accizei de 215 euro pe 1.000 de țigarete, în vreme ce, așa cum spuneam, Bulgaria este în prezent la 115 euro, România la 140 de euro, iar fost directivă prevedea un nivel minim de doar 90 de euro.

Sperăm ca România să susțină o abordare echilibrată în ceea ce privește proiectul de Directivă, care să protejeze veniturile fiscale și să nu stimuleze piața neagră. Ne dorim ca România să continue să transmită la Bruxelles că aceste niveluri sunt disproporționate față de realitățile socio -economice din această regiune a Europei. La nivel european, este esențial ca nivelurile de acciză ce vor fi stabilite să fie adaptate specificităților fiecărui stat membru. Altfel, ne putem trezi că ajungem în situația Franței, unde contrabanda e la 40%, ceea ce înseamnă 5 miliarde de euro la buget. În cazul României, un asemenea nivel ar avea drept consecință pierderi de peste 1,5 mld euro, o sumă care este echivalentul a două bugete de ministere, cel al Economiei și cel al Culturii. Veți spune că tot e mai puțin decât 5 miliarde euro, dar raportat la PIB-ul Franței înseamnă 0,1 %, iar pentru noi 0,5% din PIB. Dat fiind că încercăm să reducem deficitele, 0,5% ar fi un procent cu un impact economic mult mai mare

România este văzută ca un exemplu de bună practică, are calendare de creștere multianuale a accizei, dar problema este că aceste calendare nu sunt respectate. Orice minune durează două zile, cam așa este și cu aceste calendare – după doi ani, ele sunt modificate. Acesta este ultimul calendar, al cincilea, pentru că ele au fost instituite din 2001. În 2022, în august, a fost adoptat, în 2024 acciza a fost devansată și mărită peste nivelul preconizat în calendar. Ceea ce observăm este foarte interesant: în 2023, acciza a crescut cu 31 de lei (5%) și a generat venituri mai mari, de peste 8%, în timp ce o creștere mult mai mare, în 2024, și aplicată pe întreg anul, din ianuarie până în decembrie, a generat venituri cu doar 5% mai mari. Aceasta demonstrează că nu întotdeauna o acciză mai mare aduce și venituri mai mari și că o politică fiscală echilibrată este mult mai eficientă decât politicile fiscale agresive.

Toți investitorii avem nevoie de predictibilitate și de politici fiscale calibrate. În cazul nostru, am dori ca toate calendarele în vigoare să fie respectate și să avem parte în continuare de calendare multianuale care să fie respectate, pentru că acest lucru ar transmite un semnal de consecvență, ar reda încrederea și ar arăta că România are o bună guvernanță în ceea ce privește politica fiscală.

Mai este importantă și stabilitatea legislativă, pentru că avem nevoie de reglementări echilibrate, iar noi fiind un sector suprareglementat, și observăm în ultima perioadă cum există tot felul de inițiative de suprareglementare la nivel local, de către unele autorități locale. Ceea ce noi am transmis este că acest lucru nu e legal, pentru că autoritățile locale nu pot reglementa ceea ce nu este sfera lor de competență, și trebuie să țină cont de normele de tehnică legislativă, de Codul administrativ și de Constituția României.

De asemenea, trebuie continuat efortul de combatere a contrabandei, pentru că este un factor important ce poate afecta sustenabilitatea bugetului și, nu în ultimul rând, este nevoie de recunoașterea rolului strategic al industriei tutunului, pentru că, așa cum vă spuneam, avem o contribuție semnificativă în PIB, suntem un mare exportator, suntem angajator de top și suntem și mare investitor, pentru că, de-a lungul anilor, investițiile acestei industrii au fost esențiale pentru economia României.

Cu toții ne uităm în aceste zile la această traiectorie fiscală pe care România se va înscrie anul viitor și cu toții ne dorim planuri fiscale coerente, echilibrate și predictibile, cu calendare multianuale care să transceadă ciclurile politice și tentațiile de reformă făcute din impuls, care uneori produc mai mult rău, decât bine.

Noi, ca industrie a tutunului, avem nevoie de politici fiscale predictibile și echilibrate, de stabilitate legislativă, de combaterea contrabandei și de recunoașterea rolului strategic pe care-l avem, pentru că, astfel, considerăm că provocările pe care bugetul României le are pot fi transformate în reale oportunități.

Industria tutunului este o industria care nu cere, ea oferă, nu avem parte de subvenții și nu cerem niciun fel de sprijin. Vrem doar să ne putem continua activitatea, astfel încât să continuăm să producem și să investim în România. Sperăm ca România să transmită clar mesajul, în ceea ce privește proiectul de directivă, că nivelurile propuse sunt disproporționate, ele putând afecta sustenabilitatea veniturilor bugetare și chiar traiectoria de ajustare a deficitului bugetar agreată cu Comisia Europeană.

În același timp, repetăm ce spun și alții: fără predictibilitate nu există încredere și fără încredere nu există investiții și nici creștere economică. Iar dacă obiectivele României sunt – pe termen scurt, mediu și lung – scăderea deficitului și consolidarea veniturilor bugetare, acest lucru nu se poate face decât prin consultare și dialog între mediul public și cel privat, pe bază de transparență, încredere și predictibilitate.