VIDEO/ Nicolae ISTUDOR, Rector ASE: O economie nu se poate dezvolta doar cu economiști și juriști. Admitem anual, în medie, 7% dintre absolvenții de liceu

18 septembrie, 2025

Reforma educației depinde de implicarea familiei – prin încurajarea pregătirii copiilor pe tot parcursul vieții -, mediului academic – prin formarea unor profesori pregătiți inclusiv prin programe de masterat didactic -, precum și a mediului privat – prin investiții în infrastructură de tip laborator sau pregătirea practică a studenților, este de părere Nicolae Istudor, rector al Academiei de Studii Economice (ASE) din București.

El a avertizat totodată asupra importanței îndrumării tinerilor și către domenii care se bucură de mai puțină notorietate, deoarece „o economie nu se poate dezvolta doar cu economiști și juriști. Dacă ne uităm în statistici, vedem că absolvenții de liceu vin preponderent către noi. În fiecare an admitem undeva la 6.500 de elevi, cam 7% din absolvenții de liceu.”

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Capitalul uman: Educația – stringența economiei. Ce livrează sistemul de educație de la școală la universitate – pregătire, adecvare la economie, soluții la problema momentului”, organizată în 16 septembrie de CursdeGuvernare.ro , la ASE-Academia de Studii Economice din București. – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.

Redăm în continuare principalele declarații:

Este foarte greu să facem reforme. Educația este prioritatea pentru toate guvernele, dar de fiecare dată apare câte ceva. Vă dau o singură statistică, în cei peste 161 de ani de la prima lege a Educației am avut peste 150 de mandate de miniștri. Practic, mandatul mediu este de un an și o lună. Cum putem face reformă într-o perioadă atât de scurtă? Domnul ministru știe. S-a așezat să lucreze la un program, destul de bun, și în momentul în care trebuie să-l implementeze apar problemele.

Vom reuși, dar în condițiile în care la pregătirea tinerilor participăm trei actori: familia, școala, respectiv reprezentanții mediului de afaceri.

Cea mai importantă este familia și nu vorbim numai de cei șapte ani de acasă, sunt și ei foarte importanți, dar e vorba de pregătirea pe tot parcursul vieții și grija pe care părinții trebuie să o aibă pentru copii. Părinții sunt singurii care vor binele copiilor și noi ne considerăm – profesorii – cea de-a doua pereche de părinți care trebuie să avem grijă de pregătirea lor.

Din păcate, trecerea la un alt sistem economic, (a însemnat că, n.r.) noi părinții ne ocupăm mai mult de servicii și atunci lăsăm pe planul doi pregătirea copiilor, ne trezim târziu și constatăm că nu am avut grijă suficientă pentru educația lor. Foarte mulți părinți au plecat din țară, spun că au plecat pentru salarii mai bun, discutabil mai ales în aceste vremuri, iar copiii au rămas în grija bunicilor cărora le este greu să facă față în aceste momente.

Noi nu putem construi pe un teren gol. Dacă copiii nu vin cu o pregătire, cu cei șapte ani de acasă și cu o pregătire pentru universitate, universitățile nu au cum să pregătească cei mai buni oameni.

Factorii aceștia ne duc la un indicator alarmant, un abandon școlar foarte mare.

Trecând la școală, văd aici o grijă mai mare în a-i atrage pe tineri către școală și a-i ajuta pe copiii cu venituri mici din mediul rural care vor și pot să învețe. E bine că s-a păstrat acel program de extindere a pregătirii copiilor în școală, în rural, pentru a-i pregăti pentru viitor. De asemenea, este foarte important să vedem sprijinul financiar. O bursă pentru ca un copil să meargă la universitate ar trebui să fie de 2.500 de lei, care să acopere nu numai cazarea și masa, ci să mai aibă și ceva bani de cheltuială.

Ar trebui să se garanteze statutul cadrului didactic. Și aici trebuie să ne referim nu doar la salarii. Ar trebui să primeze meseria și abia apoi să ne gândim la aspectul material. Deci garantarea demnității profesorului, asigurarea unui sistem de stimulare a performanței, promovarea meritocrației, asigurarea serviciului de sănătate și multe alte măsuri compensatorii, pe lângă salariu.

Nu este lipsită de importanță implicarea mediului academic în pregătirea cadrelor didactice din preuniversitar. Este foarte bine-venit programul de masterat didactic. Noi am participat la ședința CNR-ului (Consiliul Național al Rectorilor, n.r.) când s-a decis înființarea acestui program. Din păcate, vă spun, numai o parte din cele opt universități care organizează astfel de programe respectă cerințele de atunci. Am spus să fie cu dublă specializare ca profesorul să poată să aibă normă din două discipline. Ar trebui să vedem cum îi atragem către acest program pe cei care lucrează efectiv în învățământ. Nu avem o pârghie – are o bursă de aproape 2.600 de lei -, nu avem o pârghie de a-i urmări dacă ei rămân în sistem cel puțin o perioadă de 3-5 ani.

Trebuie să avem reguli foarte clare în școli, să punem un accent mai mare pe consilierea tinerilor, să începem din clasele V-VIII. Am văzut un astfel de model în Finlanda, acolo consilierea se făcea din clasele I-IV, astfel încât către clasele V-VIII se mergea pe abilitățile copilului. Era și finanțat în consecință și se ajungea la o pregătire a unui copil care face ceea ce se pricepe. Sigur, alege el.

Dar o economie nu se poate dezvolta doar cu economiști și juriști. Dacă ne uităm în statistici vedem că absolvenții de liceu vin preponderent către noi. În fiecare an admitem undeva la 6.500 de elevi, cam 7% din absolvenții de liceu.

Vreau să trec la ultima componentă, implicarea mediului economic. Mă bucură faptul că a trecut vremea în care arătam cu degetul unii către alții. Organizațiile economice cu care noi suntem în parteneriat se implică foarte mult în formarea studenților. Și nu numai prin acordarea de burse. Am modernizat amfiteatre, am finanțat laboratoare și bineînțeles, participă la cursul și seminarii, ceea ce înseamnă o pregătire mai bună în zona practică a studenților.