VIDEO Iulian Lolea, economist-șef, Confederația Patronală Concordia: Creditul de la acționar poate bloca accesul firmelor la finanțare bancară

24 aprilie, 2026

Iulian Lolea, economist-șef al Confederației Patronale Concordia, a declarat că finanțarea companiilor românești rămâne dominată de creditul bancar și împrumuturile de la acționari, în timp ce piața de capital are un rol marginal, mai ales pentru IMM-uri. „Piața de capital e doar un capitol și un capitol foarte mic în mintea antreprenorilor români”, a spus el, adăugând că multe firme se confruntă cu probleme reale de acces la finanțare bancară, în condițiile în care bancarizarea economiei „scade în ponderea în PIB”.

Explicațiile au fost oferite la Conferința ”Finanțarea Dezvoltării: (re)capitalizarea României și utilizarea tuturor instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată de CursDeGuvernare – în paralel cu criza politică – la Parlamentul României, Comisia de Buget-Finanțe din Senat, în data de 22 aprilie. Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

Lolea a avertizat că utilizarea frecventă a împrumuturilor de la acționari poate bloca accesul la credit bancar.

„Avem creditul de la acționar care de multe ori îți blochează orice acces la creditul de la bancă. Am încercat anul trecut să le explicăm multor antreprenori din zona de IMM că, dacă vor scoate dividendele masiv din firme și apoi își vor credita firmele în anul următor, pot să-și ia adio de la orice finanțare bancară, pentru că e tot grad de îndatorare care se cumulează acolo și pe orice rating posibil te descalifici”, a explicat el.

Economistul a subliniat diferența dintre PIB și avuția acumulată: „PIB-ul este un indicator de flux… trebuie să ne uităm și la stoc, la ce am acumulat”, arătând că România rămâne în urma statelor din regiune la nivel de avere și capital privat.

El a evidențiat și diferențele sectoriale în accesul la finanțare: industriile tradiționale, precum producția, depind aproape exclusiv de bănci, în timp ce sectorul IT utilizează mai mult private equity, venture capital sau crowdfunding. „Soluțiile trebuie să fie tailor-made, adaptate pe sectoare”, a concluzionat Lolea.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

Să încerc să fiu destul de scurt, pentru că oricum foarte multe subiecte s-au acoperit deja. Acum, venind din partea Confederației Patronale Concordia, e foarte ușor să vedem problemele cu care se confruntă companiile din diferite sectoare. Avem peste 20 de sectoare reprezentate. După ce am trecut din mediul bancar, vă pot spune că de partea cealaltă povestea se vede diferit față de cum s-ar vedea piața de capital din sistemul financiar. Piața de capital e doar un capitol și un capitol foarte mic în mintea antreprenorilor români, în mintea acestor companii, în special atunci când ne uităm la companiile mici și mijlocii.

Ei se confruntă cu probleme reale în finanțare, în ceea ce privește finanțarea bancară, pentru că, deși ne uităm pe datele de la BNR și stocul de credit a crescut, ponderea în PIB a tot scăzut în ultimul timp — deci bancarizarea noastră scade. Nu suntem nici pe departe aproape de țările din Europa Centrală și de Est, dar avem și aici o problemă: deși îmbrăcată frumos pare că e totul bine în sistemul financiar, dar nu este așa. Acum, un antevorbitor ne-a pus structura (finanțării companiilor), cum sunt finanțate companiile: cât reprezintă creditul comercial, cât reprezintă din pasivele companiilor din România creditul de la acționar. Creditul de la acționar era puțin mai mult decât creditul bancar și de la IFN-uri.

Acum, cele două — poate uneori și din lipsă de educație financiară — se și canibalizează, pentru că avem creditul de la acționar care de multe ori îți blochează orice acces la creditul de la bancă. Am încercat anul trecut să le explicăm multor antreprenori din zona de IMM că, dacă vor scoate dividendele masiv din firme și apoi își vor credita firmele în anul următor, pot să-și ia adio de la orice finanțare bancară, pentru că e tot grad de îndatorare care se cumulează acolo și pe orice rating posibil te descalifici.

Revenind la partea de PIB — de care vorbea domnul Neguț — vorbeam acolo de faptul că, deși avem un PIB per capita care s-a apropiat și la paritatea puterii de cumpărare de multe țări din Europa Centrală și de Est, PIB-ul este un indicator de flux. Și ca să vedem într-adevăr cum stă economia României sau dacă avem capital, trebuie să ne uităm și la stoc, la ce am acumulat. Iar aici comparația cea mai ușoară este la nivel individual.

O persoană care poate în București câștigă 10.000 de lei și stă în chirie sau are o rată poate să o ducă mai rău decât o persoană care câștigă 7.000 de lei, dar are un apartament moștenit de la părinți. Vorbim de wealth, de averea din spate. Și aici cel mai bine se vede în industria de fonduri mutuale — acolo ne putem uita foarte ușor și să vedem activele pe care le au ungurii, pe care le au cehii. Chiar dacă poate pe PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare stăm foarte ok, poate pe salariu mediu deja ne-am apropiat de unguri și stăm foarte bine, dar mai sunt, cum s-ar spune, mai sunt multe pâini de mâncat până când să ajungem la avuția pe care o țară ca Ungaria, dintr-un imperiu, o are și la ce a reușit să acumuleze.

În sectoarele pe care noi le avem — și cu asta o să închei — problemele de finanțare sunt diverse și modalitățile în care încearcă să fie rezolvate variază. Dacă mă uit la sectoarele mainstream, la sectoare în care avem producție — la sectorul de mobilă, spre exemplu — acolo toți se uită și încearcă, sub orice formă, să acceseze finanțare bancară. Aproape nu există pe radarul lor nicio finanțare prin piață de capital, prin private equity, pentru că nici sectorul nu e atractiv pentru asemenea fonduri de private equity — în care ai o rată de rentabilitate de 3-4%, nu o să se uite nimeni niciodată la așa ceva din zona de private equity. Pe de altă parte, avem zona de IT, în federația de IT, unde lucrurile stau exact invers. Oamenii sunt foarte dinamici, antreprenorii se uită către fonduri de tot felul, de private equity, venture capital, încearcă să obțină finanțări, să facă crowdfunding, și mult mai puțin către zona bancară.

Aș spune chiar că au o aversiune față de zona de finanțare clasică. Deci soluțiile pe care am putea să le avem trebuie să fie și tailor-made, trebuie să fie adaptate pe anumite sectoare și țintite. Pentru că, așa cum vă spuneam, nu mă aștept ca o fabrică sau un antreprenor din zona aceasta clasică, unde se lucrează cu marje mici, să fie atrăgătoare vreodată pentru un fond de private equity, oricât de mult am stimula noi. Și acolo trebuie să adoptăm, altfel, soluțiile.