VIDEO Iulian Cosmin Mărgeloiu, secretar de stat, Ministerul Economiei: Ne dorim securitate strategică. Ne dorim să avem industrii cutting edge, dezvoltate la noi în Europa

29 mai, 2026

Schimbarea contextului geopolitic și economic european obligă România să-și schimbe modelul de dezvoltare, este de părere Iulian Cosmin Mărgeloiu, secretar de stat în cadrum Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.

Declarațiile au fost făcute la la conferința „Capitalul autohton al României – nivelul următor: marile companii competitive la nivel regional şi european și politicile economice de stimulare”, organizată marți, 26 mai de CursDeGuvernare, la Parlamentul României.

Vechiul avantaj competitiv — forță de muncă ieftină și integrare în lanțuri globale de outsourcing — nu mai este suficient. Noua direcție este una bazată pe securitate strategică, industrii avansate, lanțuri de aprovizionare sigure și integrare mai profundă în economia europeană. În acest nou context, Europa de Est, inclusiv România, poate deveni un motor de creștere.

„Ne dorim acum securitate strategică. Ne dorim să avem industrii cutting edge, dezvoltate la noi în Europa. Ne dorim lanțuri de aprovizionare securizate”, a declarat el.

Potrivit acestuia, modelul bazat pe forță de muncă ieftină și capital extern nu mai este suficient. România trebuie să treacă la un model axat pe tehnologie, inovare și investiții în sectoare strategice. Semnele acestei schimbări sunt deja vizibile: antreprenorii români nu mai privesc doar piața internă, ci caută activ extinderea în Europa și construirea unor afaceri cu anvergură regională.

În paralel, statul încearcă să susțină această tranziție prin politici mai coerente și programe de finanțare dedicate. Miza este dublă: să ofere predictibilitate și să creeze condițiile prin care companiile românești să gândească european încă din primul moment al dezvoltării lor.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

Nu mai trebuie să discutăm despre capitalul autohton doar din punct de vedere al potențialului. Am crescut tot auzind acest cuvânt. Avem potențial, ne dorim, dar în sfârșit sunt într-un punct în care valorificăm acest potențial. Capitalul românesc a devenit matur, nu se mai uită doar la România, se uită și la Europa, chiar și dincolo de ea. De ce suntem astăzi aici? Lumea s-a schimbat. Europa s-a schimbat.

Conflictul de la granița de Est a făcut ca vechile paradigme să nu mai existe. Europa se baza pe outsourcing, pe integrare globală, pe muncă ieftină în alte părți și noi aici profitam din punct de vedere economic. Nu mai funcționează acest lucru.

Ne dorim acum securitate strategică. Ne dorim să avem industrii cutting edge, dezvoltate la noi în Europa. Ne dorim lanțuri de aprovizionare securizate.

Dar aceste lucruri se pot face doar împreună. Nu mai funcționează vestul cu o viteză iar noi estul cu o altă viteză. Din fericire pentru noi, Europa de vest se uită către noi, către Est, ca motorul de creștere.

Încă avem o creștere peste media europeană și trebuie să profităm de acest lucru. Noi ca țară am avut un model destul de simplist care a generat creștere economică în ultimii 10-20 de ani. Aveam forță de muncă înalt calificată, dar la prețuri sau la costuri mai competitive decât în vest. Aveam fonduri de coeziune și împreună cu capital și know-how din Europa Centrală și de vest aveam această creștere economică. Acum nu mai funcționează. Costurile nu mai sunt la fel de reduse.

Am început să avem și know-how căpătat de-a lungul anilor la fel și capital. Și vedem acest lucru zi de zi. Am fost săptămâna trecută la o întâlnire la ambasada României în Austria unde au fost prezente 10 companii românești cu o valoare între 5 și 50 de milioane de euro a cifrei de afaceri pe an. Companii măricele. Scopul lor era unul clar să se internaționalizeze.

Au capital și își doreau să cumpere, să achiționeze companii din Austria, din Cehia, din Slovacia, din Polonia. Lucru care până acum câțiva ani era ceva de neimaginat. M-a bucurat foarte, foarte mult să văd acest lucru. Căutau modalități să devină jucători cel puțin regionali, dacă nu globali.

Încă un lucru îmbucurător este piața de capital. Pe 20 mai am avut prima companie care a accesat fonduri de la Ministerul Economiei, un program mic, de microindustrializare, 40-50 de mii de euro, și care s-a listat în sfârșit la bursă. Într-adevăr, pe aero, dar s-a listat. Ei au accesat fondurile începând cu 2017. A durat aproape 10 ani. Dar sunt temerari. Au fost primii, acum au învățat și alții de la ei și sperăm să vedem cât mai multe companii cu capital românesc că accesează această sursă de finanțare suplimentară de la bursa de capital ca să se ducă pe viitor în exterior, în următoarea fază de dezvoltare.

Încă un lucru foarte interesant despre această companie. Costurile de listare au fost accesate printr-un program de finanțare asigurat prin PNRR. Deci au fost în jur de 30-40 de mii de euro costurile de listare. Programul a fost lansat acum 2 ani. Din păcate, aceasta este prima companie care accesează aceste fonduri. Ceea ce mă face să cred că avem o problemă de vizibilitate. Adică, nu reușim să arătăm antreprenorilor sau ei nu reușesc să observe aceste oportunități ascunse, aș spune, de finanțare. Și acesta este unul dintre lucruri pe care putem să-l îmbunătățim în viitor. Să fim mai transparenți, să arătăm exact ce se finanțează într-un loc ușor de accesat, fără 10 click-uri, fără pagini ascunse.

Un alt lucru extrem de important care s-a schimbat începând cu OUG-ul privind relasarea economică a României. În sfârșit, avem și noi o strategie coerentă. Nu mai acționăm în 20-30 de direcții, ci ne focusăm pe 6-7 direcții, care în sfârșit se aliniază cu cerințele europene.

Vrem să atragem investiții strategice mari, de peste 1 miliard de lei. Vrem să atragem investiții în industria de apărare, care datorită fondurilor care intră în România prin programul SAFE este într-o expansiune extraordinară.

Anul acesta a fost târgul de tehnică militară BSDA, acum câteva săptămâni la Romaero în București. Față de anul trecut, au fost de două ori mai mulți expozanți și pentru prima dată în istorie au fost peste 50% expozanți din România și nu doar firme de stat. Foarte multe start-up-uri cu finanțare substanțială de ordinul a milioane de euro au venit și încearcă să inoveze și să acceseze această nouă oportunitate de capital.

Vom avea programe la Ministerul Economiei pentru materiile critice, pământuri rare. Avem ca verticală diaspora, (Ministerul Finanțelor se ocupă de aceștia), cercetare și înaltă tehnologie și de asemenea turism și inovare digitală. Sunt verticale pe care România și le-a ales.

Le-a făcut publice, dorește să le finanțeze, iar antreprenorii, cei care sunt atenți, bineînțeles, pot să acceseze aceste programe, să-și planifice și să le urmărească. Domnul Coșa vorbea mai devreme de predictibilitate. Acesta este un lucru extrem de important unde putem sau cel puțin putem încerca să le oferim claritate antreprenorilor.

Avem planuri, vom avea și finanțare. Acum trebuie doar să ne ținem de acest program, să facem pas cu pas, să lucrăm împreună pentru că nu putem face legi doar din spatele unui birou. Adică le putem face, dar rezultatul nu este cel mai reușit.

Și creșterea economică în loc să se întâmple într-un an, se întâmplă în trei, dacă nu lucrăm împreună. Vreau să vă mai zic și din punctul nostru de vedere al Ministerului Economie, ce programe sunt disponibile acum. Avem programe atât din fonduri europene, cât și din fonduri naționale.

Avem finanțare pentru viitoarea generație de antreprenori de capital românesc care se va extinde. Finanțare pentru companii mici cu granturi până la 50.000 de euro. De exemplu, Startup Nation pe 29 luna aceasta începe să fie deschisă aplicația prin care antreprenorii își pot înscrie firmele pentru a accesa finanțare.

De asemenea, astăzi avem două programe care își deschid porțiile: „Femei antreprenor” se reia acest program cu finanțare pentru 1.000 de firme și 40.000 de euro. Avem programul SMEE, Small Medium Enterprises Ecotech, un program finanțat prin fonduri clevețiene, prin care companii din industria prelucătoare își pot achiziționa sisteme pentru energie, sisteme pentru digitalizare la sume mai substanțiale de minim 125.000 de euro și le vor face printr-o modalitate mai nouă, mai aliniată cu contextul european. 40% din suma finanțată va fi grant și restul va fi asigurată printr-un credit bancar.

De asemenea, pentru finanțare mai substanțială, avem programele IPCEI – Important Projects of Common European Interest – prin care Europa finanțează direcții esențiale pentru dezvoltare. Avem pe microelectronică, unde companii din România au accesat finanțare de 375 de milioane de euro.

Avem acum apeluri pentru semiconductori avansați, pentru inteligență artificială. La fel, sumele sunt de ordinul de miliardelor de euro la nivel european, iar noi avem potențial. Sper să obținem cel puțin un miliard de euro în astfel de finanțări.

Dar antreprenorii și companiile trebuie să fie conștiente de aceste oportunități. Dorim să lucrăm împreună, să construim modalitatea prin care să întărim capitalul autohton, să-l ajutăm să crească. Cel puțin să nu-l încurcăm. Și aici e o mare discuție. Foarte multe companii se uită la noi, la stat, ca o piedică. Dar nu este chiar așa.

Noi ca țară nu mai putem fi izolați. Nu reușim singuri. Acum produsele sunt complexe, nu mai putem face noi ceva. Nu suntem Coreea de Nord. Suntem integrați, cel puțin în lanțurile europene, și așa trebuie să fim. Acestea fiind spuse, cred că cel mai mare câștig al ultimilor ani a fost crearea acestei noi generații de antreprenori.

Tot la o conferință internațională am discutat cu diverși participanți din țările din Europa Centrală și ce m-a frapat că au lăudat ecosistemul antreprenorial de la noi. Sunt mulți, foarte activi, care se zbat și unii dintre ei reușesc să ajungă pe piețele europene. M-a bucurat foarte mult să s-aud, cu toate că încă mai există unii cu mentalități vechi.

Noua versiune de antreprenor pe care noi ca stat vrem să-l încurajăm trebuie să-și integreze în strategie extinderea europeană încă de la început pentru că România nu mai este o piață închisă, nu este o piață suficient de mare pentru a susține companii cu adevărat internaționale și dacă ne dorim să avem și noi multinaționale cu adevărat puternice, trebuie să ne integrăm în Europa. Vă mulțumesc!

Q&A

Radu Crăciun: Cred că există cel puțin două rațiuni pentru care are sens extinderea regională. Pe de o parte, cred că n-ai nicio șansă ca țară să fii o putere regională, geopolitic, dacă nu ești o putere regională economică. Ești o putere cu picioare de lut. În al doilea rând este, știți, acea idee, nu pui toate ouăle în același coș. Deci, cu alte cuvinte: diversificare.

Dacă la un moment dat România poate nu merge bine economic, ai alte țări din regiune care merg mai bine și care te ajută să îți păstrezi business-ul. Însă, ce-am remarcat din alocuțiunea dumneavoastră și aș fi vrut să vă întreb pe tema asta, este următorul lucru: Ați făcut foarte mult referire la antreprenoriat, la sectorul privat, la veștile bune, că avem un sector antreprenorial care a început să se extindă. Cu toate astea, avem niște companii mari de stat care nu sunt foarte ambițioase, ca să folosim așa o formulă politicoasă, și care prin forța financiară pe care le au, prin lichiditățile pe care le au, prin capitalul pe care îl au, ar fi niște candidați naturali la o extindere regională.

Cum facem ca să convingem aceste companii sau să le încurajăm ca să fie mai ambițioase din punct de vedere regional?

A: Întrebare foarte bună. Nu toate companiile de stat sunt la fel. E foarte clar. Adică avem companii de stat, în care timp de peste 10 ani, nu s-a investit niciun leu. Nu poți cere de la o companie care de peste 10-15 ani nu a investit în retehnologizare, într-un sistem R&P, în digitalizare, să fie performanți la nivel regional, nici măcar la nivel zonal sau la noi în țară. Este foarte greu pentru aceste companii.

Este nevoie de o reformă acolo. Cel puțin să le aducem la un nivel astfel încât să supraviețuiască. Nu poți cu echipamente de 50 de ani să fii competitiv, mai ales când prețul energiei este atât de ridicat.

Tehnologiile vechi, energofage, nu își au locul într-o companie competitivă. Acesta este primul lucru. Al doilea lucru este modalitatea prin care conducerile acestor companii sunt alese și sunt câteva probleme structurale.

Prima discuție este despre modul și perioada pentru care aceste conduceri sunt alese. Avem OUG 109 prin care conducerile acestor companii sunt alese de comisii profesioniste, de la Ministrul Economiei, vă dau exemplul cel mai relevant, împreună cu AMEPIP și un expert de independență, pentru o perioadă de patru ani. Multe din aceste alegeri sunt în derulare.

Aceste comisii lucrează și își doresc să ajungă la selecția unui candidat pentru că un director își poate face un plan pe patru ani. Este exact aceeași problemă atinsă mai devreme tot de domnul Coșa, despre continuitate. Pe patru ani poți să-ți faci un plan de investiții, ai timp să-l duci la capăt, ai timp să obții surse de finanțare, ai timp, dacă ai și viziune, să-ți cauți parteneri externi.

Altfel, pe o perioadă de cinci luni e dificil. Când arde acoperișul, nu mai ai timp de altceva. Trebuie să-l stingi.

O altă discuție este de atragerea oamenilor competenți, calificați eventual din sectorul privat, la conducerea acestor companii și să-i menținem acolo. Aici poate fi o discuție despre nivelul de remunerație, care există în tot sistemul de stat. Acum văd că este o mare discuție cu reforma de salarizare, care mulți ani de zile nu a fost atinsă.

Într-adevăr, pentru a atrage specialiști, profesioniști, atât în administrație centrală, cât și la companii de stat, avem nevoie de salarii competitive, ca aceștia să rămână, să-și poată lăsa amprenta și să există o cultură a managementului profesionist în companiile de stat. Se vede un lucru care cel puțin a ajutat, prin listarea acestor companii de stat la bursă, care aduce și lichiditate, aduce și transparență, aduce și un nivel de raportare obligatoriu, pe care nu oricine îl poate îndeplini. Și trebuie să ai anumite cunoștințe, sau cel puțin dacă nu le ai, cât timp ești acolo, te specializezi, te duci la cursuri.

Bineînțeles, sunt și companii listate care nu o duc atât de bine, dar, pe total, procentul companiilor care sunt listate și au guvernanță corporativă și au management profesionist au un succes mult mai mare să se ridice la standardele de azi și mai departe să duc aceste companii naționale și pe piața europeană, și de ce nu și mai departe.

Radu Crăciun: Aș face o remarcă la acest punct dumneavoastră și, bineînțeles, nu e un lucru pe care îl impun dumneavoastră pentru că, cum să spun, situația datează de foarte mulți ani. Dar niciuna dintre firmele de stat listate la bursă nu au folosit bursa ca să obțină capital, care, în ultima instanță, ar trebui să fie scopul, unul din principalele obiective ale listării, să ai acces la capital privat pentru dezvoltarea ta ca firmă de stat.

Al doilea lucru pe care vreau să-l spun e următorul. Sigur, guvernanța, fără doar și poate, este extrem de importantă, dar guvernanța este un instrument pentru îndeplinirea unui mandat dat de acționar. Și atunci, întrebarea este, poate n-ar trebui și statul român să dea niște mandate mai ambițioase unor echipe de guvernanță – consilii de administrație, de supraveghiere, profesioniste – așa cum tocmai ați menționat? Ați pus degetul exact unde trebuie.

A: În primul rând, cu scopul pentru care companiile de stat sunt listate. O listare nu înseamnă doar atragere de capital. Desigur, acesta este unul din principalele puncte pentru care o companie se listează.

Dar, în același timp, dorim ca toți românii să poată avea acțiuni la companiile de stat, ca bunăstarea pe care noi o creăm, să o putem împărți cu cine dorește să-și asume și riscuri. Pentru că o companie are riscuri. Nu toate companiile trăiesc o sută de ani.

Dar, în același timp, companii care sunt listate sunt, cel puțin în România, sunt în sectoare extrem de sigure, extrem de relevante: în energie, în industrii prelucrătoare puternice, în industrii care, cel puțin în ultima perioadă, au reușit să aducă o creștere substanțială a valorii de piață acestor companii. Dar, foarte multe companii listate la bursă sunt companii extrem de profitabile. Cum este cazul, să zicem, Hidroelectrica.

Companiile extrem de profitabile nu au neapărat nevoie, în acest moment, de a atrage capital. Desigur, în momentul în care s-a listat era altă situația.

Radu Crăciun: Vă întrerup. Dar pentru o extindere regională, dacă se pune problema, sunt convins că ar avea nevoie de capital.

Bineînțeles că are nevoie de capital și aici o să ating și punctul al doilea. Au nevoie de guvernanță corporativă performantă. Pe care am obținut-o prin contractul de mandat pe care acești noi administratori și directori îl semnează în momentul investirii.

În sfârșit avem indicatori de performanță, negociați și calculați special pentru fiecare companie. Nu mai sunt vremurile când intri în birou, deschizi geamul și ai bifat indicatorul. Adio! Noi, la Ministerul Economiei, calculăm pentru fiecare ramură, pentru fiecare companie, ținem cont de specificul activității, ținem cont de investițiile în derulare sau de capitalul disponibil, ținem cont de ce s-a întâmplat în ultimii 3 ani, ținem cont de planuri de viitor și atunci calculăm individual pentru fiecare companie niște indicatori pe care îi negociem cu conducerea acesteia.

Fără acești indicatori și fără să avem pretenții de la conducerea companiei, nu se poate reuși. Este un pas, nu este pasul final să avem guveranță, exact cum ziceți dumneavoastră, să avem guveranță corporativă. Noi nu suntem la pasul final, avem mulți pași, multe trepte până atunci.

Și încet, încet construim astfel încât să ajungem ca aceste companii românești să se externalizeze într-un procent cât mai mare iar cifra lor de afaceri să nu mai fie majoritar în România. Vrem și mai mult să se extindă în afara granițelor, vrem să reducem deficitul și companiile de stat pot ajuta. Mulțumim frumos pentru precizări.

Q: Ați menționat că am dat un program pentru diaspora pe care îl aveți în desfășurare.

A: Programul se desfășoară prin Ministerul Finanțelor. Este un program cu finanțări mici, de câteva zeci de mii de euro destinat persoanelor care vor să se întoarcă din diaspora. Pentru că avem foarte mulți care au plecat, au locuit o perioadă îndelugată în străinătate, au acumulat know-how, au acumulat și un pic de curaj și acum vor să se întoarcă și să-și deschidă o mică afacere, să facă primul pas către antreprenor. Poate a lucrat la un restaurant în Londra. Vin aici, îi susținem ca să își facă primul lor business.

Deci nu este destinat companiilor mari, ci companiilor mici, care sunt la fel de importante. Susținem companiile mari, dar trebuie să susținem și companiile mici, ca să avem și peste zece ani companii mari.

Q: Sunt curios dacă Ministerul Economiei mai are vreun calendar activ de pregătire a vreunor companii din portofoliu pentru listări la BVB, fie listări, fie oferte publice inițiale, fie oferte publice secundare.

A: E o întrebare foarte bună și de actualitate. Noi la Ministerul Economiei avem un anumit număr de companii deja listate. După cum știți, în ultima perioadă au fost discuții publice pentru noi listări.

Adică mereu au fost și mereu vor fi identificat candidați pentru acest lucru. Dar să vă dau un calendar, din păcate nu pot să vă dau acum. Așteptăm să vedem ce se va întâmpla, dar e ceva ce luăm în considerare.

Q: Există la Ministerul Economiei un program clar de listare la bursa companiilor de stat pentru că toți ne plângem că o serie destul de importantă de companii de stat de fapt doar consumă bani de la buget. Și așa și cum v-ați spus, listarea la bursa aduce o transparență managerială.

Se termină anumite obiceiuri să le spunem nesănătoase de management și până la urmă trebuie să avem ca rezultat în sănătoșirea financiară și la aceste companii, care în loc să fie consumatoare, ar trebui să aducă bani la buget.

Și întrebarea este, dincolo de declarații, avem un program concret pentru sutele de companii pe care le păstorește Ministerul Economiei?

A: Haideți să vă explic un pic despre portofoliul de companii de la Ministerul Economiei.

Nu avem sute, dar avem un număr suficient de mare pentru nivelul din minister. Avem 50 de companii, multe sunt în faliment, unele sunt în insolvență, aproape jumătate sunt din domeniul apărării, adică opțiunile sunt limitate. La alte companii avem participațiune de 51% și restul deținut de parteneri.

Avem nevoie ca acesti parteneri, care detin 49% din acțiuni, să-și dorească să se listeze, pentru că noi ne dorim să păstrăm controlul la aceste companii. Dorim să vedem ce se întâmplă în companii și să avem un cuvânt de spus în viitorul lor. Deci, aceste companii, cumva, trebuie discutate.

Nu avem deocamdată un răspuns care să satisfacă cu adevărat întrebarea dumneavoastră.

Radu Crăciun: Mulțumim frumos pentru intervenție.

În încheiere îmi permit doar să vă dau o temă de gândire. Dacă nu, cumva, impasul politic legat de listarea companiilor de stat n-ar trebui rezolvat prin listarea de acțiuni noi, nu acțiuni existente, pentru că astfel companiile ar obține și capitalul necesar unei eventuale expansiuni regionale.

Transmisia video integrală a conferinței poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.