VIDEO/ Horațiu-Remus Moldovan, Președinte CNAS: Statul ar trebuie să aloce un buget special de 5-7 miliarde lei pentru asigurații care nu contribuie, ca să putem asigura continuitatea serviciilor medicale

5 martie, 2026

Statul ar trebui să analizeze crearea unei linii bugetare dedicate pentru cei aproximativ 7 milioane de români asigurați, dar care nu contribuie direct, a declarat Horațiu-Remus Moldovan.

El a explicat că, în prezent, costurile pentru această categorie sunt acoperite indirect de contribuabili, ceea ce afectează predictibilitatea bugetară. Moldovan a propus ca statul să aloce anual, prin bugetul de stat, între 5 și 7 miliarde de lei pentru acoperirea acestor cheltuieli, față de aproximativ 1,8 miliarde în prezent, pentru a asigura continuitatea serviciilor medicale.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”„Programele de sănătate – sursă de securitate națională”, organizată în 4 martie 2026 de CursdeGuvernare.ro la Parlamentul României – în parteneriat cu Comisia pentru buget și Comisia de Sănătate din Senat – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.

„Este vorba despre elevi, studenți și persoane cu handicap, care trebuie să rămână scutiți de contribuții, dar este necesar ca finanțarea lor să fie clară și stabilă”, a adăugat oficialul.

Principalele declarații:

Noi, Casa Națională de Asigurări, suntem garanția faptului că orice pacient din țara asta beneficiază de asistență medicală atunci când are nevoie. De la prevenție, pe care doresc să o dezvoltăm, până la ceea ce înseamnă boli grave, care sunt grupate în programele naționale de sănătate, în general.

Este un exemplu pe care îl dau ca să înțeleagă toată lumea efortul pe care-l face Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru a nu lăsa niciun om să moară. 1.800.000 de euro plătim pentru un anumit tratament. Nu sunt multe cazuri, sunt boli rare, dar adunate, toate bolile rare, sunt peste 1,3 miliarde de lei, din bugetul de 85 de miliarde de lei al Casei, anul trecut. Lucrul acesta este foarte important și l-am mai subliniat, doar un asigurator social de sănătate își permite să facă lucrul acesta.

Doar un asigurator de servicii sociale de sănătate poate să fie garantul acestor pacienți, dacă are și un buget structurat clar și suficient.

Anul trecut, am schimbat paradigma acelui raport dintre plătitor și neplătitor, deși nu a fost o fost o măsură prea populară pe care Guvernul și Parlamentul și-au asumat-o. Ea a fost foarte necesară, întrucât, dacă nu se făcea în august acest lucru, în octombrie – noiembrie, Ministerul de Finanțe nu mai avea prevedere bugetară pentru spitale, nu mai avea prevedere bugetară pentru medicamente, și aproape toate spitalele publice din România intrau în arierate.

S-a făcut ceea ce trebuie și, dacă e să comparăm sistemul din România cu sistemul din Germania, noi avem din 10% CASS, în Germania este spre 15% CASS. Și la alte venituri – 10% din salariul mediu din România, față de 15% din salariul mediu din Germania.

Ca să mă concentrez pe programele de sănătate, vă spun că anul trecut peste 14 miliarde de lei au mers, din acest buget de 85 de miliarde, pe programe de sănătate. Sunt 16 programe bugetate, iar patru din acestea au însemnat peste 90% – cancer (aproape jumătate (47%), dializă, bolile rare și diabetul.

Înseamnă, încă o dată, o demonstrație a ceea ce poate să facă un fond social de asigurări de sănătate care, în opinia mea, trebuie să rămână social.

Am mai spus, cred că sunt primul președinte al Casei care a spus că în România este nevoie de asigurări complementare de sănătate. Am chemat la discuții Uniunea Națională a Asiguratorilor din România și le-am spus: Nu v-am chemat pentru că sunt preocupat de business-ul dumneavoastră, ci de faptul că 30% din cheltuielile de sănătate din România sunt out-of-pocket. N-ați vrea dumneavoastră, ca să nu mai plătească pacienții din buzunar, și să-i asigurați dumneavoastră? Desigur, există niște facilități fiscale pe care Parlamentul trebuie să le gândească. Avem acea sumă de 400 sau 500 de euro pe an care se poate utiliza în acest scop. Este total insuficient. În plus se poate utiliza și pentru altceva – abonamente de sănătate, abonamente la sală. Trebuie să existe niște facilități fiscale dedicate asigurărilor complementare de sănătate voluntare. Doar pentru acest capitol. Pentru că, indiferent cât vom crește bugetul Casei, niciodată nu o să putem să finanțăm tot, chiar dacă spunem că prin pachetul de bază finanțăm tot. Nu-i așa. Pentru că medicamentele compensate 90% sunt 90%, nu 100% și restul plătește pacientul, din buzunar. De ce să plătească pacientul, când ar putea să plătească un asigurator, cu o asigurare voluntară complementară?

În legătură cu programele de prevenție. Eu sunt total de acord că trebuie să existe o reașezarea acestor programe de sănătate și o completare armonioasă a lor, atât a programelor de sănătate curative, care sunt la Casa Națională, cât și a celor preventive care sunt la Ministerul Sănătății. Poate, o parte dintre ele, mai ales dacă vorbim despre HIV, poate că ar fi bine să le regândim, din ce zonă sunt ele coordonate.

Susțin propunerea domnului profesor Streinu-Cercel, cu ideea acestui screening pentru hepatita B, C. Sunt teste simple, rapide, pe care le poate face medicul de familie. Să știți că el se fac, conform legii, de către medicul de medicina muncii și este opțional, la latitudinea medicului de medicina muncii și pe cheltuiala angajatorului. Deci, există un model de bună practică.

M-aș referi la buget. În legătură cu bugetul. Pe lângă faptul că am punctat necesitatea unui buget multianual pentru CNAS, mai sunt două chestiuni extrem de importante, din perspectivă bugetară. Unul, în legătură cu persoanele care încă sunt scutite și, din punctul meu de vedere, trebuie să rămână scutite, în continuare – sunt elevii, studenții și persoanele cu handicap. Dar, este o chestiune foarte delicată. Pentru ei plătește cineva, dar nu cine trebuie.
Și în alte țări există lucrul acesta, dar statul plătește pentru ei. La noi, plătim tot noi. Adică, cei care contribuie plătesc și pentru cei care nu contribuie. Și, atunci, ne întrebăm de ce nu avem bani suficienți. Tocmai cei care nu contribuie beneficiază de cele mai multe servicii sau cele mai scumpe, de regulă. Vă rog pe dumneavoastră, ca parlamentari: Haideți să explorăm această posibilitate, ca să existe o linie bugetară la CNAS pentru cei 7 milioane de români care sunt asigurați, dar nu plătesc, să avem predictibilitate bugetară și să vină statul, prin bugetul de stat, și să spună: nu 1,8 miliarde, poate cinci sau șapte miliarde de lei sunt necesari, în fiecare an, pentru acoperirea acestor costuri.

Și mai este o chestiune legată de buget – deși pe zona de concedii medicale am făcut anul trecut niște modificări care au fost dureroase pentru cei care erau de bună credință, dar au reușit să rezolve în bună parte problema cu concediile fictive, mai ales pe acele de diagnostic care erau cele mai pretabile pentru aceste practici, și am reușit în ultimele cinci luni să reducem cu o treime numărul de concedii. Dar, trebuie să recunoaștem: nu se colectează suficienți bani pentru concediile medicale. Noi avem 30% din Contribuția asiguratorie pentru muncă, din acel 2,25%. Dacă astăzi, o persoană cu o profesie liberală, dorește să se asigure pentru concedii medicale, plătește 1%. Noi, pentru toți ceilalți care au contracte individuale de muncă, primim 30% din 2,25%. Ca să ajungem la echivalentul acelui 1%, trebuie ca acest procent de 30% să fie cel puțin 45%.

Noi, CASA stăm pe un munte de date. Ca să putem să luăm decizii fundamentate pe baza de dovezi, trebuie să analizăm aceste date și, în această ideea, vom avea un departament de farmaco-economie care va cuprinde medici, farmaciști, economiști și mediul universitar, și vom face aceste analize. Vom încerca să evaluăm impactul bugetar al terapiilor noi și să fundamentăm deciziile privind programele noi de sănătate.

Tot în ideea unui bun control financiar și a bugetării pe termen mediu, directorii caselor de sănătate din țară au o misiune importantă în aceste săptămâni, fiecare trebuie să vină, până în vară, cu strategia de contactare pe cinci ani. Asta o facem. Ca să trecem de la o strategie de contractare reactivă la o strategie pro-activă. Acum mapăm nevoile și vor ști și investitorii, publici sau privați, pe ce merită să investească – pe zona de ambulator, pe zona de spital – pentru nevoile fiecărui județ și fiecărei regiuni.

În legătură cu digitalizarea. Odată ce vom implementa noul PIAS vom putea urmări foarte bine toate aceste elemente și vom trece într-o altă logică și altă abordare.

În legătură cu achizițiile centralizate: sunt susținătorul acestora, cel puțin pe un segment, în programele naționale de sănătate. Am constatat că sunt diferențe foarte mari de prețuri, de la un spital la altul, la achiziția unor echipamente, materiale (proteze, de exemplu), pe motiv de volume cumpărate. În momentul în care se va face această achiziție centralizată vom putea să transferăm și stocurile mult mai ușor, fără aceste constrângeri legislative și, dacă un spital rămâne fără un tip de proteză, pune mâna pe telefon.

Q&A

Iulian Petre, Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA): La medicina muncii, testarea trebuie făcută conform legislației, angajatorii nu trebuie să știe toate bolile angajaților, pentru că se sperie și avem serie de probleme.

Încerc, din ianuarie, să aflu cum va funcționa, cum vor fi încadrați bolnavii cu HIV și tuberculoză care nu au venituri? Jumătate din case îi consideră asigurați, altele, nu, după modificarea legii.

Cum vor figura în sistemul informatic al Casei? Asigurați sau neasigurați?

Răspuns: Asigurați, desigur. În SIUI există o categorie aparte, pacienți cu aceste afecțiuni. Aici este această problemă delicată pe care dumneavoastră ați ridicat-o. Cu tuberculoza este în regulă, dar e mai sensibilă cealaltă, cu HIV. E drept că nu sunt foarte mulți pacienți în situația aceasta, care nu au sursă de venit și sunt asigurați doar pentru că au aceste două boli. Se vede care este categoria asigurat, nu se poate, din punct de vedere administrativ, să nu bifezi acolo corect.

Întrebare: Când vor fi aplicate compensări pentru programele de chirurgie robotică în neurochirurgie pentru persoanele care au nevoie de astfel de intervenții, ca ultimă și unică soluție în cazul unor probleme avansate de coloană vertebrală? În chirurgia bariatricăde ce nu există o soluție de colaborare între Ministerul Sănătății, CNAS și pacienți?

Răspuns: Pe zona de chirurgie robotică se știe că există și în lege faptul că Ministerul Sănătății se ocupă de acțiuni prioritare. Domnul ministru a și făcut, deja, un pas important în sensul acesta. Desigur, CNAS, pe măsură ce va avea un buget din care să ne permitem să finanțăm în continuare ceea ce finanțează Ministerul Sănătății, o vom face, pe zona de chirurgie robotică.

Pe zona de chirurgie a obezității chiar am avut discuții ample și tehnice cu colegii și ne-am exprimat întreaga disponibilitate să finanțăm aceste proceduri. De fapt, analizând în profunzime, am ajuns la concluzia că noi finanțăm acele materiale, dar ele sunt pe alte capitole, pe alte zone. De exemplu, aceleași materiale foarte importante se folosesc acum pentru chirurgia colonului. Pur și simplu, aceste materiale există în spitale, dar există reticența managerilor de a le folosi pentru cauzistica aceasta. Dacă facem o analiză cost – beneficiu și constatăm că un caz de chirurgie bariatrică ajunge până în 4.000 de euro (2.000 – 3.000 de euro) și ne gândim la ceea ce înseamnă tratamentul complicațiilor unui pacient cu obezitate morbidă, avem cel puțin 1.000 de lei pe lună. Din start avem 3.000 de euro pe an. Printr-o operație de chirurgie bariatrică am elimina într-un an, doi, costurile, doar din oxigenul folosit în tratamente.

Întrebare: CNAS a făcut eforturi importante pentru întărirea pilonului de prevenție. Care sunt planurile pentru 2026?

Răspuns: Am avut o discuție cu medicii de familie și le-am propus ca în momentul în care dânșii sunt pregătiți și, cel mai probabil, ca din acest an să se întâmple, dânșii au avut în față două variante. O variantă de bugetare în care să le putem deconta o medie de două consultații de prevenție pe zi, suplimentar față de nivelul maxim pe care îl au pe zi, sau o variantă în care să funcționeze ca până acum – consultațiile de prevenție să intre în calculul numărului total de consultații pe zi. Probabil, discuțiile nu au fost suficiente, și am înțeles îngrijorările medicilor de familie cu privire la riscul de a le scădea veniturile, pentru că nu există această cultură a prevenției.

Aici, întreaga societate trebuie să lucrăm un pic mai mult, pentru că, altfel pacienții nu vin la medicul de familie și ar trebui să ținem cont de acest lucru.

Sper ca o campanie puternică, la toate nivelurile societății (Parlament, CNAS, minister, societate civilă), să putem să influențăm acest comportament preventiv, cu atât mai mult cu cât și dumneavoastră ați menționat, Casa oferă deja pachete de prevenție, pe grupe de vârstă, pe tot ceea ce înseamnă bolile cele mai răspândite.