VIDEO / Elena GAȘPAR-ION, Președinte al Asociației SNRB și membru al Consiliului Director al EUCOBAT: Deși reciclarea bateriilor este un domeniu cu potențial mare pentru România, legislația economică, fiscală și de mediu se bat cap în cap

28 octombrie, 2025

Reciclarea bateriilor este un domeniu cu potențial pentru România, însă legislația adesea contradictorie, emisă de multiple ministere cu atribuții pe acest segment, de la Finanțe, la Economie, Mediu și chiar Energie, poate bloca activitatea companiilor, a avertizat Elena Gașpar-Ion, președinte al Asociației Sistemul Național de Reciclare a Bateriilor (SNRB) și membru al Consiliului Director al EUCOBAT.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței „Economia circulară – un AS în mâna României: Cum înmulțim miliardele de euro din deșeuri în PIB-ul național”, organizată de Conferințele CDG la Comisia pentru industrii și servicii din Camera Deputaților, Parlamentul României. Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

„Întrebarea pe care o am după atâția ani de zile în industrie: credeți că avem un orizont de timp în care toată legislația să fie armonizată – legislația de mediu, cu legislația economică și cu legislația fiscală pentru că fiecare zonă adoptă o parte de legislație care după se bate cap în cap, cel din zona de mediu se trezește cu o legislație fiscală care nu se potrivește cu ce îi cere lui regulamentul”, a comentat Elena Gașpar-Ion.

Mai exact, domeniul se află „la intersecția între Ministerul Economiei — deoarece o parte dintre prevederile regulamentului țin de acest minister — și Ministerul Mediului, care gestionează cea mai mare parte a prevederilor. Printre acestea se numără metoda de calcul a amprentei de carbon pe întreaga durată de viață a unei baterii, aspect care se referă în mod specific la vehiculele electrice și hibride. În acest context, există în prezent o discuție amplă între cele două ministere privind responsabilitatea pentru efectuarea acestui calcul.”

Redăm în continuare principalele declarații:

Partea de management a deșeurilor de baterii — respectiv directiva privind deșeurile de baterii — a fost prima directivă revizuită și transformată în regulament. Regulamentul a intrat în vigoare anul trecut, la data de 18 februarie. (…) Începând cu 18 august anul acesta, a intrat în vigoare capitolul opt al regulamentului, care introduce noi categorii de baterii și impune producătorilor mai multe obligații.

Regulamentul nu este încă complet gata, deoarece mai există capitole care fac obiectul unor acte delegate — ultimul dintre acestea fiind capitolul 11, care prevede posibilitatea de îndepărtare (removability) a bateriilor din orice obiect, în orice moment al duratei de viață, de către utilizatorul final. Acest capitol va fi ultimul act delegate care va fi adoptat, deoarece el are legătură și cu revizuirea directivei privind deșeurile electrice, în care va fi introdus acest aspect, urmând să intre în vigoare, e posibil să greșesc, în anul 2028.

De ce spun că este un domeniu „cobai”? În primul rând, pentru că a fost primul domeniu transformat într-un regulament; în al doilea rând, pentru că este domeniul cu cele mai mici venituri și cele mai mari cheltuieli. Este domeniul în care potențialul economic pentru România este cel mai mare pe partea de reciclare, dar nu există o dorință foarte mare de investiție pentru break-even point-ul pentru o instalație de reciclare a bateriilor litiu-ion este atins cel mai devreme după patru ani, iar investitorii nu sunt foarte dornici să aștepte 4 ani până la break-even.

Este, într-adevăr, un domeniu aflat la intersecția între Ministerul Economiei — deoarece o parte dintre prevederile regulamentului țin de acest minister — și Ministerul Mediului, care gestionează cea mai mare parte a prevederilor. Printre acestea se numără metoda de calcul a amprentei de carbon pe întreaga durată de viață a unei baterii, aspect care se referă în mod specific la vehiculele electrice și hibride. În acest context, există în prezent o discuție amplă între cele două ministere privind responsabilitatea pentru efectuarea acestui calcul.

Din punctul meu de vedere, toată povestea cu economia circulară în România este că ne furăm singuri căciula de mulți ani de zile și nu reușim să ne așezăm împreună. Pentru noi conceptul de echipă este doar unul de conferințe. În momentul în care trebuie să așezăm cu toții la masă, industria cu autoritățile, fiecare își aduce aminte că mai are încă o agendă personală. Eu vin dintr-o industrie care este cobaiul legislației europene, suntem prima directivă transformată în regulament și nici ăla nu e gata, încă mai sunt acte delegate la acest regulament al bateriilor.

Întrebarea pe care o am după atâția ani de zile în industrie: credeți că avem un orizont de timp în care toată legislația să fie armonizată – legislația de mediu, cu legislația economică și cu legislația fiscală pentru că fiecare zonă adoptă o parte de legislație care după se bate cap în cap, cel din zona de mediu se trezește cu o legislație fiscală care nu se potrivește cu ce îi cere lui regulamentul?

Reprezint Cenușăreasa sistemului. Încă nu ne-am găsit pantoful de cristal, dar cred că ne apropiem vertiginos de el. Este fluxul cu cele mai mari costuri în ceea ce privește reciclarea, dar cu cele mai mici venituri. În toată povestea asta, în care vorbim de economie circulară, uităm că producătorii nu sunt întotdeauna dispuși să susțină costurile pentru reciclare.

Noi avem mai multe campanii de educare. Printre altele, avem o competiție de dezbateri online pentru copii. Una dintre teme a fost economia circulară și mi-a plăcut foarte tare cum a spus un copil de clasa a patra: economia circulară e atunci când linia devine cerc. El a văzut-o foarte bine; problema este că noi nu reușim să închidem cercul pentru că avem o industrie care este reglementată din mai multe bucăți. O parte la economie, o parte la mediu, o parte la energie – lucrurile nu se închid întotdeauna. La fel, în continuare suntem guvernați de următoarele sintagme: „să moară capra vecinului”, „lasă că merge și așa” și „să se facă” – să se facă cine?

Sunt de acord că trebuie să facem parteneriate, nu trebuie să așteptăm. Dacă eu aștept ca un ministru – nou, vechi – sau o autoritate locală să se facă, pot să aștept mult și bine. Dacă ne ducem către acele autorități, putem să realizăm aceste parteneriate, pentru că niciodată nu o să avem absolut nimic dacă nu facem împreună. Orice lucru este un sport de echipă. Tot ce înseamnă industrie de reciclare, indiferent că vorbim de baterii sau de deșeuri electrice, este un sport de echipă.

Bateriile erau o chestiune care nu conta, după care au început să apară mașinile hibride și electrice. Norvegia are cele mai multe mașini electrice pe străzi și tot Norvegia este cea care începe să impună taxe pentru fiecare mașină electrică pusă pe piață, pentru reciclarea bateriilor din aceste mașini. UE apasă tare pedala acestui second life, inclusiv pentru bateriile litiu-ion. Este o idee bună, doar că există și aici un decalaj. Tehnologia, în ceea ce privește producția de mașini electrice, hibride, trotinete, biciclete, hoverboarduri și sisteme de stocare pentru panourile electrice, a luat-o mult înaintea industriei reciclării și cu mult înaintea ideilor de a face ceva pe second life. În România, noi suntem foarte inventivi; sunt mulți bine intenționați care vor să facă sisteme de stocare pentru energia din panourile electrice, din elementele de la mașinile electrice, fără să întrebe dacă se poate, fără să se gândească că utilizează o bombă. Reciclatorii, cu siguranță, și-au pus această problemă, pentru că cei care au intrat în această zonă știu cu ce se confruntă. Pentru litiu-ion există, în România, o aprobare prin PNRR pentru o facilitate de reciclare. O așteptăm cu mare drag. Mai există o facilitate care face câte ceva și cam pe acolo suntem. Mai este un colector–reciclator–valorificator care tocmai și-a luat licență pentru reciclare și știu că a investit într-o linie de sortare automată pentru baterii, dar toate lucrurile astea durează. Avem o directivă abrogată, un regulament care încă nu a fost implementat.

Colaborăm cu Ministerul Mediului, care a fost mai mult decât deschis, ca să implementăm această „distracție”. Când vorbesc pe tema asta, deschid drumul și pentru ceilalți, pentru că și directiva pe deșeuri electrice este în revizuire și se transformă într-un regulament și, ca la orice lucru făcut de Comisie, și alea bune, și alea rele se repetă.

Tot ce înseamnă baterie și ce rezultă din tocare – masa neagră – este considerat materie primă critică și nu are voie să părăsească UE. Ce ne interesează pe noi este ca, acolo unde avem facilități de reciclare, să avem și facilități de producție care să nu exporte ceea ce produc. Avem două facilități de producție în România, amândouă exportă, una în Germania. Cantitățile vor crește foarte mult în următorii ani și vor crește exponențial. În momentul acesta, avem încă timp să ne calibrăm.