VIDEO/ Edward Crețescu, președinte, ANIS – Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii: România a început trecerea de la outsourcing la inovație și construcție locală

13 martie, 2026

Industria IT din România trebuie să facă pasul de la modelul tradițional de outsourcing la inovare și dezvoltare locală, a declarat Edward Crețescu, președinte ANIS.

„În ultima vreme, hai să zic ultimii 2-3 ani, am început să avem această discuție legată de inovație. Până acum modelul nostru tradițional de outsourcing ne-a servit foarte bine și ne servește foarte bine în continuare. Hai să vedem cum ajungem la nivelul următor cu inovație, cu construcție locală”, a spus Crețescu.

Declarațiile au fost făcute la la Conferința CDG ”Inovația în economia românească – adecvarea companiilor la trendurile tehnologiei globale” organizată de CursDeGuvernare marți, 10 martie, la Senatul României.

Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

El a subliniat rolul legislației în stimularea inovației, menționând pachetul 2 de relansare economică, care oferă deductibilitate fiscală de 10% pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare.

Crețescu a atras atenția asupra resurselor necesare pentru proiectele de AI și asupra utilizării tehnologiilor existente de către companiile mici și mijlocii.

„Ce contează pentru noi acum este să vedem cum beneficiem inclusiv de tehnologiile existente pentru companiile mici și mijlocii din România, să fie folosite la scară mult mai mare, pentru că digitalizarea IMM-urilor în România din păcate este o problemă constantă”, a precizat el.

El a menționat că, deși există companii românești și multinaționale care folosesc AI la scară largă, digitalizarea completă a sectorului și a administrației publice rămâne o provocare.

„Nu mai vorbesc de digitalizarea administrației publice, acolo este un subiect separat”, a adăugat Crețescu.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

Reprezentăm industria de IT a României, Asociația Națională pentru Industria de Software și Servicii, practic reprezentăm tot ceea ce înseamnă IT în fața Guvernului român. Și nu numai, pentru că aceste clădiri ne sunt foarte cunoscute și încercăm cât se poate de mult să putem să punem în față industria de IT, ceea ce reprezintă ea, și tot impactul economic pe care îl are, în fața guvernului român.

Bineînțeles, o să vorbim un pic și de ceea ce înseamnă AI, inovare, construcție pe produse. Mă bucur tare mult că există această discuție legată de inovație, pentru că l-am auzit pe domnul profesorul Rughiniș mai devreme și voiam să intervin de vreo 5 ori, pentru că într-adevăr avem în final o discuție serioasă și aplicată despre viitorul industriei noastre de IT.

Până acum ne-am bucurat tare mult că industria de IT reprezintă 7% din PIB-ul României, 250.000 de colegi în industrie, este unul dintre cei mai importanți exportatori ai României, contribuie cel mai mult din toate industriile la bugetul de stat, ca și contribuții sociale, deci suntem un motor principal al economiei românești, ceea ce este excelent și ne putem mândri cu partea asta și avem și noi locul nostru în această clădire mare în care ne aflăm astăzi.

Dar, hai să ne uităm un pic la viitor. AI-ul, bineînțeles, schimbă lucrurile semnificativ, pentru că dintr-o dată ne uităm la industrii, ne uităm la energie, ne uităm la resurse necesare la o scară foarte, foarte mare, care bineînțeles nu mai pot fi replicate atât de ușor în România. Și acesta este, în principal, un challenge pe care noi îl avem: cum reușim noi să beneficiem și la nivel global și la nivel local de resursele necesare ca România să înceapă să construiască, inclusiv și nu doar, proiecte cu AI și cu inteligență artificială direct de aici, din România.

Avem exemple fabuloase de companii la nivel global care, bineînțeles, au inovat, au construit, au devenit unicorni, sunt cunoscuți la scară largă, fac proiecte de cercetare, sprijină facultățile din România, sprijină studenții din România, sprijină și companii mai mici, bineînțeles. Dar, din păcate, pentru noi sunt puține. Adică știm câteva din ele, nu trebuie neapărat să le menționez acum, dar scopul nostru acum, în perioada următoare, și de asta mă bucur tare mult că avem această discuție legată de inovație, este cum reușim să multiplicăm acest lucru. Pentru că pentru fiecare companie unicorn sau care valorează câteva miliarde, construită în România… Până la urmă avem doar 15-20. Pentru o țară de mărimea României, care reușește să aibă o creștere economică atât de semnificativă și faptul că suntem dați exemplu în Uniunea Europeană, clar avem nevoie de mult mai multe companii reprezentative la nivel global. Până la urmă asta e discuția și asta e partea importantă pentru următorii ani.

În ultima vreme, hai să zic ultimii 2-3 ani, am început să avem această discuție legată de inovație. Până acum modelul nostru tradițional de outsourcing ne-a servit foarte bine și ne servește foarte bine în continuare. Hai să vedem cum ajungem la nivelul următor cu inovație, cu construcție locală.

În primul rând avem nevoie de legislație și pe unele părți avem deja legislația respectivă, pentru că chiar recent în pachetul 2 de relansare a economiei din România avem deductibilitate fiscală pentru cheltuieli de R&D de 10%, ceea ce este un mare-mare pas înainte. Dintr-odată companiile își pot deduce cheltuielile legate de cercetare și dezvoltare și practic este o încurajare directă din perspectivă legislativă și fiscală ca să construiești în România. Ne bucurăm foarte mult pentru că și ANIS a lucrat foarte mult la acest pachet legislativ împreună cu ceilalți colegi din alte organizații și avem acum un cadru legislativ care să permită companiilor… Ca paranteză, existau și alte facilități fiscale pentru această parte, dar acum este clar pe partea aceasta de cheltuieli, pentru că cercetarea și inovarea necesită capital și are nevoie de capital în special la început. Dacă tu ești o companie mică și vrei să inovezi ai nevoie de bani mulți la început. Din păcate nu mai poți să mai faci în special un start-up AI cu 10.000 de euro, pe care ai reușit tu să-i economisești de-a lungul 5 ani de muncă.

Din păcate AI-ul are nevoie de foarte multe resurse și faptul că reușim să inovăm și să încurajăm și din perspectivă legislativă și fiscală acest lucru este un pas major înainte. Așa că noi am început discuția, avem și primele măsuri legislative, hai să ne uităm ce putem să facem acum și ce putem să facem pe viitor.

În acest moment bineînțeles există companii românești care utilizează AI-ul la scară largă și bineînțeles companiile multinaționale care sunt prezente în România, cum este bineînțeles și Microsoft-ul, care lucrează în mod activ pe piața noastră. Ce contează pentru noi acum este să vedem cum beneficiem inclusiv de tehnologiile existente pentru companiile mici și mijlocii din România, să fie folosite la scară mult mai mare, pentru că digitalizarea IMM-urilor în România din păcate este o problemă constantă. Nu mai vorbesc de digitalizarea administrației publice, acolo este un subiect separat.

Dar având în vedere că avem aceste resurse la dispoziție și reușim eventual și cu alte fonduri europene să încurajăm IMM-urile să folosească acest lucru, ne îndreptăm încet-încet pe drumul corect. Mai este bineînțeles mult de muncă aici pentru că nu se întâmplă, cel puțin în acest, moment la scară largă. Sunt foarte multe companii care în continuare folosesc doar pixul și hârtia. Aceasta este realitatea, sperăm bineînțeles și lucrăm în mod activ ca să schimbăm acest lucru.

Partea a doua foarte importantă este cum dăm companiilor românești sau companiilor care activează în România, nu trebuie neapărat să fie doar cu capitalul românesc, cum dăm ocazia și oportunitatea ca să folosească inclusiv inteligența artificială și alte moduri de tehnologii noi și inovatoare la nivel local. Recent s-a dat în audiență publică acel proiect de AI Factory pe care România îl are.

Este un pas înainte. S-a mai discutat inclusiv de AI Gigafactory care să includă șase țări din Estul Europei, să lucreze împreună, să construiască acel AI Gigafactory pentru crearea de noi modele LLM, crearea de noi modele de inteligență artificială și de oportunități noi pentru dezvoltare. Aceștia sunt pași buni înainte, dar până când nu devin operaționali, asta înseamnă că România este încă dependentă de modelele existente la nivel european, la nivel american și uneori chiar și din Asia.

Deci, problema noastră este cum reușim să dezvoltăm acest model la nivel local și clar partea aceasta cu AI Factory este necesară pentru România ca să avem companii locale să utilizeze tehnologie dezvoltată la nivel local. Pentru că, bineînțeles, vom avea LLM-uri și sisteme de inteligență artificială direct native pe limba română, vor putea fi folosite probabil și la un cost mai mic și vor fi mult mai accesibile pentru o companie locală.

Așa că ne dorim foarte mult să încurajăm inclusiv această discuție, ca pe lângă faptul că România dispune de energia necesară și uneori chiar și de infrastructura necesară – pentru că ne mândrim foarte mult cu ce viteză de internet avem noi în România în continuare – avem ingredientele ca să putem să construim și să inovăm la nivel local. Avem 250.000 de colegi în industrie care sunt foarte bine pregătiți, că doar vorbim aici de construcție de proiecte de IT la nivel global, vorbim inclusiv de construcție de companii unicorni la nivel global și, având în vedere că aceste ingrediente sunt deja la noi, contează foarte mult să vedem cum le aplicăm în perioada următoare.

Avem în final un pic de legislație, urmează să mai dezvoltăm alte câteva puncte – de exemplu cum ar fi un IP Box care permite utilizarea și valorificarea proprietății intelectuale la scară mai mare, inclusiv din punct de vedere fiscal, ceea ce a menționat și domnul profesorul Rughiniș mai devreme și să vedem cum încurajăm companiile inclusiv să treacă de la modelul existent de outsourcing treptat-treptat către inovație și construcție de produse locale. Acest lucru se întâmplă deja, deci nu mai este doar o vorbă, nu mai este doar o discuție. Companiile deja au început să inoveze și să construiască mai multe produse la nivel local. Dar încă nu e destul.

Avem de recuperat inclusiv față de Cehia, nu mai vorbesc de Polonia pe care tot timpul o dăm ca exemplu pentru că sunt cei mai apropiați de noi din punct de vedere cultural. Dar am luat-o în final pe un drum cât de cât corect și începem să avansăm și să învățăm această parte. Așa că sper că eventual la următoarea conferință Curs De Guvernare să putem să vorbim și mai aplicat despre ce progrese s-au mai făcut. Pentru că eu zic că cel puțin măcar pe drumul corect am luat-o. Hai să vedem cât de repede ne mișcăm.

Întrebări și răspunsuri:

Moderator: Pentru că fac multe lucruri, în cadrul proiectului de competențe digitale pentru Autoritatea pentru Digitalizare a României, ceea ce sunt competențele avansate, am avut… cred că am antrenat vreo 500 de IMM-uri pe zona de AI, care mai era cum mai era că era introducere în inteligență artificială, însă am avut și curs de machine-learning – pentru IMM-urile din România. Am ajuns la concluzia că o să avem o foarte mare problemă cu AI Factory, să ne atingem KPI-ul de acolo.De ce? Pentru că în timp ce vorbim că e frumos să avem inteligență artificială și să facem soluții, prima, prima problemă și a ridicat-o și domnul președinte la început, e că nu avem date. Iar și dacă am vrea să folosim date de la instituțiile publice, oricum sunt complet amestecate – știu asta de la un Hackathon cu date deschise, unde nu au reușit participanții să scoată ceva relevant, pentru că datele nu erau standardizate astfel încât să le poți combina. Și mă bucur că de la voi se vede mai optimist așa, de la firul ierbii e un pic…

Răspuns:

Datele respective de care vorbim sunt într-adevăr o problemă hipercunoscută, pentru că deși, cum menționa un antevorbitor mai devreme, avem această politică de cloud-first, de cloud-ul guvernamental, de interoperabilitate, platforma națională de interoperabilitate… Toate aceste lucruri, până la urmă, au nevoie de date. Datele în acest moment sunt foarte fragmentate. Există silozuri de date digitale care pot fi folosite, există pix și hârtie în continuare la scară largă, există probleme, de exemplu, cu legea arhivării naționale, care uneori nu permite digitalizarea completă și, bineînțeles, e nevoie de uniformizare, inclusiv la nivel legislativ, ca, într-adevăr, să noi să putem să facem migrarea completă către date digitale.

Până când nu se întâmplă acest lucru, da, nu o să putem să facem, de exemplu, antrenamente de AI, de modele de LLM la scară largă, folosind datele noastre locale.

Da, este și acolo o muncă in-progress, pentru că se muncește inclusiv la această parte de uniformizare. Există proiectul acela de Platforma Națională de Interoperabilitate pentru a permite instituțiilor publice să comunice între ele, într-un mod digital. Deci e in-progress.

Sunt unele proiecte un pic mai dificile, dar sper ca în următorii ani să le putem avea operaționale cu totul, ca, într-adevăr, să putem să avem această conexiune între instituții publice care, după aceea, să se reverse inclusiv către companii private. Pentru că, până la urmă, pe lângă acele date pe care instituțiile publice le au, clientul final este cetățeanul și compania privată care beneficiază de acele servicii. Și până când ele nu sunt digitalizate complet, nu putem, într-adevăr, să vorbim de exemplu de AI local la scară largă. Dar aceste lucruri sunt work-in-progress, se lucrează la ele, se știu problemele, bineînțeles, dar este în lucru această parte. Adică nu e abandonată, nu e ignorată.