VIDEO Dan Bădin, partener Servicii Fiscale, Deloitte România: O treime dintre companiile din România au deficiențe de capitalizare

23 aprilie, 2026

Dan Bădin, Partener Servicii Fiscale la Deloitte România, atrage atenția asupra problemelor structurale de finanțare ale mediului de afaceri local, subliniind că o pondere semnificativă a firmelor funcționează cu capital insuficient. „Aproximativ o treime din totalul companiilor din România au deficiențe de capitalizare. În 2024 au fost 8% mai multe decât în 2023”, a declarat acesta.

Explicațiile au fost oferite la Conferința ”Finanțarea Dezvoltării: (re)capitalizarea României și utilizarea tuturor instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată de CursDeGuvernare – în paralel cu criza politică – la Parlamentul României, Comisia de Buget-Finanțe din Senat, în data de 22 aprilie.

Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

Prezentarea susținută poate fi descărcată aici.

În opinia sa, deși piața financiară locală – de la bănci la bursă și private equity – s-a dezvoltat în ultimele două decenii, companiile continuă să se bazeze excesiv pe finanțare externă și mai puțin pe capital propriu și profit reinvestit.

„Autofinanțarea mi se pare că este cea mai sănătoasă formă de finanțare”, a mai spus Bădin, subliniind că multe firme românești sunt vulnerabile din cauza capitalizării reduse și a unei culturi limitate a reinvestirii profitului.

El a explicat că problemele de capitalizare sunt agravate de factori precum marje reduse de profit, management financiar insuficient sau o cultură a distribuirii dividendelor în detrimentul investițiilor, ceea ce afectează capacitatea companiilor de a se dezvolta sustenabil.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

Lupa s-a pus până acum, în discuții, în general pe finanțatori, pe instituții care finanțează pe bursă și așa mai departe. În ultima instanță, totuși, când vorbim despre finanțare, la cine ne referim? La antreprenori, la companii, la economia reală care trebuie să obțină această finanțare și care să folosească banii în scopurile proprii.

E evident că piața românească s-a dezvoltat mult în ultimii 20 de ani și s-a văzut și pe piața bancară, și bursa, avem mai mult private equity și așa mai departe. Avem o absorbție mai bună a fundurilor europene, începem să stăm din ce în ce mai bine la să spun, în general în ceea ce privește piața financiară și la absorția fundurilor de către stat și de către entități în ultima instanță, de companii, că asta interesează. Avem exemple multe și bune de companii românești de succes, care au reușit să atragă fonduri, care au crescut, unele sunt listate pe bursa, altele au ieșit deja în afara României și așa mai departe.

Totuși, dacă avem așa de mulți antreprenori buni, așa de multe idei geniale, avem așa de multe surse de finanțare, de ce economia românească nu este la alt nivel? De ce nu avem mai mulți antreprenori buni la nivel mai mare în România? Pentru că, sincer, din interacțiunile pe care le am și eu cu piața de business, în calitatea mea de consultant, văd piețe mai active chiar și în Europa de Vest.

Și Ungaria, Cehia, Polonia, chiar și balticii sunt foarte activi în zona de antreprenoriat și, bineînțeles, în finanțarea antreprenoriatului. Și întotdeauna, ca român, am zis că putem să facem și noi mai bine. De aceea n-aș dori să vorbesc astăzi neapărat despre finanțatori, ci aș dori să vorbesc mai degrabă despre companii, și dintr-un unghi specific: ok, se obțin fondurile din afara companiei. De la bani, emiți acțiuni pe bursă, obții fonduri de la stat sau de la Uniunea Europeană și așa mai departe. Dar, în primul și în primul rând, lucrul și fondul cel mai accesibil companiilor este fondul propriu.

Și atunci, autofinanțarea este primul lucru care trebuie făcut și asupra căruia aș dori să mă să mă aplec puțin. Și aș vrea să vorbesc despre autofinanțare nu neapărat ca o teorie, ci mai degrabă uitându-ne la diferența care face o firmă care rezistă și alta care depinde mereu de altcineva. Am pregătit și o prezentare, o să încerc să trec mai pe scurt, datorită orei târzii.

Autofinanțarea mi se pare că este cea mai sănătoasă formă de finanțare. Bineînțeles, este stabilă, reduce dependența de credite și granturi, crește reziliența în crize, permite creștere sustenabilă. Este rapidă? Nu, este probabil mai lentă creșterea, dar totuși este mai sigură.

E ca atunci când mergi pe jos, probabil dacă folosești un automobil foarte rapid, ajungi mult mai repede, dar șansele de accident sunt și mai mari. Mergi pe jos, în general ajungi și bine. Dar nu neapărat asta e ideea, pentru că în principiu și finanțarea externă se obține mult mai ușor atunci când firma funcționează cum trebuie și are o finanțare internă, se autofinanțează foarte bine.

Care sunt sursele principale în ultimă instanță ale finanțării? În principiu este cash-ul generat intern și optimizarea cash-flow-ului este esențială, dar aș pune ca un capitol separat și profitul reinvestit. De ce pun acest capitol separat? Pentru că profitul reinvestit în principiu nu este neapărat cash ci este o decizie mai degrabă contabilă, dar dacă nu este reinvestit, atunci se transformă într-o ieșire de cash prin distribuirea de dividende.

Și în România distribuirea de dividende este mai mult sau mai puțin sport național, inclusiv la societățile cu capital de stat, vedem în ultimii ani, care nu își mai permit să facă investiții tocmai din lipsa aceasta de cash, și cu atât mai mult la companiile mai mici.

Optimizarea cash-ului cum se face? Încerci să încasezi mai repede de la clienți, încerci să negociezi termene mai mari de plată cu furnizorii, încerci să reduci stocurile și așa mai departe. Deci toate acestea sunt metode care duc oarecum la o eficientizare a cash-ului și permite companiei să folosească acești bani pentru investiții.

Așa cum spuneam, asta nu înseamnă că nu se mai iau credite, înseamnă că generăm profit, înseamnă că păstrăm cash-ul în firmă, înseamnă că reinvestim inteligent. Autofinanțarea nu este neapărat o constrângere, o văd ca o disciplină și de aceea cred că potențialul companiilor românești este nevalorificat în zona de autofinanțare – pentru că, așa cum spuneam, nivel redus de reinvestire a profitului, o dependență relativ mare de credite și fonduri nerambursabile și, după cum s-a văzut în anul trecut când s-au făcut niște modificări legislative cu privire la capitalizarea firmelor și au apărut niște statistici, s-a văzut că firmele românești sunt slab capitalizate în general.

Care sunt principale blocaje? De ce firmele nu se autofinanțează? De multe ori se merge cu marje reduse, cu profitabilități mici, chiar dacă rulajele sunt mari. Uneori, management financiar insuficient. De multe ori noi vorbim de antreprenori, nu neapărat cu o educație financiară solidă și, bineînțeles, ei încearcă să le facă așa cum cred că este mai bine. Dar, acolo unde s-a dus management financiar profesionist, s-a văzut că lucrurile au stat complet diferit.

Vorbeam de cultura dividendelor. Astea sunt probleme care țin de firmă, dar sunt și unele probleme care țin de sistem. Întârzierile la plată în general în economie, dar și de la stat, inclusiv rambursările fiscale. O impredictibilitate în zona fiscală, creșteri de taxe și așa mai departe, care nu neapărat încurajează antreprenorii, acționarii să investească. Birocrație ridicată, economie gri și așa mai departe. În principiu, problemele de sistem nu afectează direct autoinvestirea, deci ele descurajează investirea, sau reinvestirea, mai degrabă indirect, nu direct, este ca factor care afectează.

Avem firme care cresc cifra de afaceri, uneori cu 30%, iar profitul crește cu mult optimism, dar nu neapărat cu aceeași rată. Vorbeam și de câteva cifre, și o să trec repede prin ele. Cifrele vin dintr-o analiză făcută de BNR, cifrele sunt la 2024. Structura surselor de finanțare ca procent din pasive la companiile românești, în general, este de 17,4% în medie, la nivel economie, credit comercial, adică credit furnizor, 9% împrumut acționari și 8,8% credite la bănci și IFN-uri. Vedem că cel mai mic din cele trei este creditul bancar și IFN, și este de menționat că creditul de la acționari, împrumuturile de acționari, au fost în ultimii zece ani peste creditele bancare. Deci acționarii au venit mai degrabă și au finanțat compania decât băncile.

Autofinanțarea, aici nu avem cifre și, bineînțeles, este și greu de calculat. Putem să ne uităm, eventual, la profiturile reinvestite și am avea o primă sursă, dar calculele sunt mult mai complicate. De exemplu, dacă investesc cash-ul de anul acesta, nu neapărat am obținut profitul la sfârșitul anului, dar cash-ul e deja folosit și am făcut investiții anul acesta.

Ce este de menționat: că sunt foarte multe firme cu deficiențe de capitalizare. Aproximativ o treime din totalul companiilor din România au deficiențe de capitalizare. În 2024 au fost 8% mai multe decât în 2023.

Acestea, multe sunt cu cifră de afaceri 0 sau 36% care au număr de angajați 0, vreo 10% au toate problemele, inclusiv capital sub nivel reglementat.

Ce pot face antreprenorii? Aici, bineînțeles, lucrul cel mai important, așa cum se vorbea mai înainte, din raportul Draghi se menționa că deficitul de finanțare în Europa vine din deficitul de competitivitate. Bineînțeles că, în primul rând, antreprenorii ar trebui să își crească afacerile. Și atunci trebuie să producă, să aibă produse mai bune și competitive pe piață la prețuri competitive, să-și extindă piața, nu numai în România ci și în afară, și să găsească modalități de a-și crește vânzările. Deci acesta mi se pare că este lucrul cel mai important. Și în funcție de acesta, bineînțeles, celelalte urmează.

Din punct de vedere, însă, strict referindu-le la autofinanțare, menționez pe scurt: management riguros al cashflow-ului, poate niște politici mai clare de reinvestire, o creștere a marjelor acolo unde este posibil și piața îți permite, nu doar a cifrei de afaceri, investiții orientate spre productivitate. În general, nu este greu ca teorie să se facă lucrurile acestea, dar, bineînțeles, este nevoie de o disciplină, aș zice, chiar zilnică.

Finanțatorii pot ajuta. Finanțatorii externi. De ce? Pentru că dacă ei susțin firme sănătoase, nu doar cele care au garanții, dacă încurajează capitalizarea, dacă gândesc pe termen lung parteneriatul cu firma finanțată, atunci bineînțeles că pot ajuta companiile să fie sănătoase și să se autofinanțeze. Că atunci, ca o persoană fizică, se duce să ia credit de la bancă, iara cu cât are capacitatea ei de a obține venituri mai bune, cu atât e mai ușor să obțină împrumutul de la bancă. Este la fel și la o companie, mai mult sau mai puțin.

Rolul finanțatorilor nu este să înlocuiască autofinanțarea, ci să o completeze inteligent. Autoritățile au un rol, aș zice, mai degrabă pentru a oferi un cadru în care să se desfășoare business-urile, să existe predictibilitate, să existe stabilitate și așa mai departe, pentru că predictibilitatea înseamnă încredere și încrederea înseamnă investire sau reinvestire.

Aș putea să menționez, totuși, că stimulentele pentru profitul reinvestit care au existat în ultimii ani au ajutat, deci existența și unor facilități poate să fie de ajutor.

Ce se observă, în practică? Aceste companii care reușesc să se autofinanțeze bine, au marje mai sănătoase, controlează strict cashflow-ul, reinvestesc constant, nu cresc gradual, dar solid. Nu sunt neapărat cele mai vizibile, dar clar sunt cele care rezistă cel mai bine.

În concluzie, aș putea spune că în primul rând avem nevoie de mai mulți antreprenori și avem nevoie de mai buni antreprenori și de aceea este nevoie în primul rând de educație antreprenorială, poate chiar și în școli, dar și în alte medii. Este nevoie de încurajarea oamenilor să devină antreprenori și de debirocratizare a sistemului. Pentru că autofinanțarea nu este doar despre a crește mai încet și despre a crește în picioare. Am explicat că nu este o limitare sau o opțiune secundară, ci este fundația unei companii și, în ultima instanță, a unei economii sănătoase. Necesită disciplină la nivel de firmă și coerență la nivel de politici publice.

Întrebarea, de fapt, este nu dacă putem face acest lucru în România, ci cât ne mai permitem să nu facem acest lucru. Și aș încheia cu o întrebare deschisă: să zicem peste 5 ani de zile, când ne vom întâlni din nou la o astfel de conferință, în loc să punem întrebarea și să vorbim despre finanțare, cum ar fi să vorbim despre capitalul generat intern și cum putem să-l folosim?