VIDEO Cosmin Păunescu, șef serviciu, ASF: Piața finanțării este absolut competitivă și orice finanțare reprezintă și un vot de încredere

24 aprilie, 2026

Europa se confruntă cu un deficit de competitivitate și inovație determinat, printre altele, de accesul insuficient la finanțare pentru companiile inovative și aflate la început de drum, a declarat Cosmin Păunescu, șef serviciu, Serviciul Autorizare OPC și Supraveghere din cadrul Sectorului Instrumente și Investiții Financiare al ASF.

Explicațiile au fost oferite la Conferința ”Finanțarea Dezvoltării: (re)capitalizarea României și utilizarea tuturor instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată de CursDeGuvernare – în paralel cu criza politică – la Parlamentul României, Comisia de Buget-Finanțe din Senat, în data de 22 aprilie. Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK

Acesta a subliniat că provocările sunt amplificate de competiția globală, inclusiv din Asia, unde investițiile publice masive au susținut dezvoltarea tehnologică, în timp ce Europa încearcă să își definească propriul model de finanțare și creștere, bazat pe sustenabilitate și reguli prudentiale.

„Piața finanțării este una absolut competitivă și orice finanțare reprezintă și un vot de încredere, și o validare a unui model de dezvoltare pe care Europa încă pare să și-l caute”, a afirmat Păunescu, subliniind că investițiile sunt strâns legate de încrederea în arhitectura economică și instituțională.

Oficialul ASF a arătat că România pornește de la decalaje structurale semnificative, cauzate de întreruperea de zeci de ani a economiei de piață, nivel redus de educație financiară și intermediere financiară scăzută. În acest context, piața de capital rămâne subdezvoltată, dar în creștere, iar capitalul local devine tot mai important pentru reziliența economică.

El a evidențiat și rolul Bursei de Valori București în finanțarea economiei și necesitatea integrării mai puternice a acesteia în procesul decizional și comunicarea publică, precum și importanța stabilității legislative pentru dezvoltarea pieței. Păunescu a precizat că ASF a reușit să mențină stabilitatea pieței de capital în ultimul deceniu, în pofida constrângerilor de resurse și a complexității crescute a pieței, subliniind că încrederea rămâne elementul esențial pentru dezvoltarea sectorului financiar.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

Bună ziua, mulțumesc mult pentru invitație și pentru prezentare. Mărturisesc că mi-e greu câteodată să mă disociez de vechimea de 25 de ani de specialist și cea de reprezentant oficial al ASF și e greu să nu intervin la subiectul ofertant de paratrăznet și așteptări de la mediul politic, dar o să încerc să mă abțin în cazul nostru.

Aș remarca că nevoia de finanțare a Europei a fost subliniată în raportul Draghi, ca provenind din deficitul de competitivitate existent la nivel internațional. Este un deficit de inovație care se explică în parte și prin accesul mai slab la finanțare a companiilor inovative și, să spunem mai riscante, ca fiind la început de drum în Europa comparativ cu Statele Unite. Trebuie să facem ceva în acest domeniu, dar este și un model de creștere a cărui validitate este pusă la încercare de concurența din piața asiatică, care a fost susținută multă vreme de investiții publice substanțiale, până la punctul în care citeam că nu-și găseau justificarea economică sumele uriașe alocate către inovație. Europa este în situația de a se finanța, în primul rând, să spunem, apelând la sursele proprii, pentru că, deși economiile suferă de o scurtare a lanțurilor de aprovizionare și la fel a lanțurilor de producție, totuși capitalul financiar beneficiază în continuare de aceleași fluxuri libere.

Deci, piața finanțării este una absolut competitivă și orice finanțare reprezintă și un vot de încredere, și o validare unui model de dezvoltare pe care Europa încă pare să și-l caute. Am încercat să fim originali prin acea finanțare sustenabilă, care a avut un cadru foarte coerent de dezvoltare, atât ca alocare a fondurilor europene și ca pârghii de transmisie către sectorul financiar, prin indicatori prudențiali, cerințele de transparență și așa mai departe. Și încercăm în continuare să îl îmbunătățim.

Am renunțat oarecum la el, să avem ambiții mai reduse, justificate de o nouă abordare politică la nivel internațional, pentru că nu se poate să fi eficient în sustenabilitate dacă alte jurisdicții nu o fac. Deci, practic, este o picătură într-un ocean. Nu zic să abandonăm acest efort, dar evident că nu va reprezenta mai nimic și e greu să le explicăm oamenilor de ce trebuie să plătească costuri mai mari pentru energie, dacă alte state nu o fac și recurg la combustibilii fosili.

Din păcate, termeni ca solidaritatea cu generațiile viitoare sunt mai puțin înțeleși în general, și nu neapărat doar în Europa sau în România. De multe ori privim lucrurile doar prin context economic, vorbim de un nou model de dezvoltare care trece de la consum la investiții. Eu nu știu acum în ce măsură pot fi disociate până la capăt, pentru că investim într-adevăr pentru a crea valoare economică, dar nu investim pentru a vedea doar drumuri, pentru a vedea infrastructura, investim pentru a avea o viață mai bună, investim pentru a lucra mai puțin dacă au apărut inovații tehnologice, investim pentru a crește nivelul de trai al oamenilor și asta înseamnă inclusiv diminuarea unor decalaje care sunt remarcabile între România și Uniunea Europeană și nu avem cum să facem abstracție de ele.

Europa va rămâne un punct de interes, tocmai dacă nu-și abandonează această latură socială, care este baza statului (bunăstării), dar care e pus la grea încercare, pentru că datoria publică este într-o continuă creștere. Populația îmbătrânește în statele dezvoltate, inclusiv în România facem import de forță de muncă, iar în curând vom fi, sau deja suntem puși în fața unui șomaj ridicat în rândul tinerilor, care va trebui cumva să fie rezolvat tot de către stat, pentru că nu poți să-i abandonezi. Deși aceste laturi și parametri strict economici, pe care toți, inclusiv eu, deși angajat la stat, suntem tentați să-i privim, nu putem să ne depărtăm de la latură socială și nu putem să nu înțelegem că Europa se remarcă la nivel internațional fix prin acest nivel de trai, această solidaritate instituțională, acest acces mai bun la servicii publice al oamenilor, care nu este, de exemplu, similar în Statele Unite, deși au indicatori economici mai buni și stau mult mai bine.

În ceea ce privește România, suntem tentați, de multe ori, să ne punem singuri într-un raport de inferioritate. Deși nu este cazul. Nivelul nostru de dezvoltare este explicat și de niște factori clari și exogeni: 50 de ani fără o economie reală bazată pe cerere – ofertă, 50 de ani fără educație financiară, 50 de ani fără instrumente de finanțare public-privat. Deci 50 de ani nu neapărat pierduți, dar 50 de ani în care memoria acestor instituții în România a fost efectiv ștearsă și noi am pornit de la zero, în timp ce Occidentul nu a avut această ruptură. Occidentul este foarte competitiv, sunt deja miliarde de euro alocate în mijloace tehnice, în resurse umane bine antrenate și noi trebuie să recuperăm cumva aceste decalaje – poate prin negocieri mai bune pe partea de proporționalitate în legislație europeană.

Avem și câteva vulnerabilități explicate de factorii menționați anterior, o intermediere financiară scăzută, 50% ponderea activelor bancare în PIB, 10% fondurile de pensii, undeva în jur de 3% fondurile de investiții și 3% societățile de asigurări, sau mai puțin decât atât, toate mult mai mici decât în Europa Occidentală, dar pe deplin explicabile. Avem o reprezentare mai slabă a economiei la bursă, capitalizarea bursieră este undeva sub 30% din PIB și avem un număr redus de sectoare, deci o diversificare sectorială încă scăzută. Sunt conjuncturi evidente, ne-am remarcat prin sectorul financiar și energie, a fost un moment bun pentru acestea în toată economia mondială și inclusiv pentru bursa românească.

Avem o dependență prea mare de investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii, pe care îi menționa și domnul Crăciun. Aici a fost un punct, pe care l-a abordat dumnealui, la care mă gândesc tot timpul ca reglementator, să nu inventăm tot timpul cu apă curată sau apă caldă, sau nu știu cum ați exprimat. Este foarte bine dacă avem o discuție, am activat și în privat, știu care mi-au fost doleanțele atunci, sunt și în sectorul public, dar ar fi bine dacă am vedea că această reinventare a roatei, care nu o dorește nimeni, este dependentă nu numai de factori de eficiență, numai de criterii economice, ci și de așteptările publicului larg.

În România oamenii sunt mult mai puțin dispuși să înțeleagă volatilitatea, vor o protecție mult mai mare, au mai puține cunoștințe privind complexitatea instrumentelor financiare, se așteaptă la o protecție mai mare decât există în Occident, de la ASF, sau alte autorități de supraveghere. Deci, deocamdată, suntem dependenți de nivelul de educație financiară a publicului larg. Și, deși, evident că îmbunătățirile legislative ar fi de dorit să fie mult mai rapide, este o componentă de așteptare a societății care nu poate fi ignorată, și trebuie rezolvată într-un fel sau altul. Doar vreau să spun că este un factor luat în calcul în activitatea noastră, care este mai greu de observat dacă te afli în mediul privat.

România are și părți bune, am încheiat 2025 cu o creștere a capitalizării bursiere cred în jur de 60%, o creștere de 35% a activelor fondurilor de investiții, care ajuns la aproximativ 60 de miliarde de lei.

Încă suntem destul de conservatori, încă fugim, ca să spun așa, de acțiuni, înțelegem mai puțin volatilitatea ca investitor, mai ales dacă subscriem prin grupuri bancare. E greu de făcut distincția dintre un depozit bancar și un instrument financiar, deși sunt documente care se pun la îndemână, și aici suntem tributari educației financiare. Sunt pașii de dezvoltare, ar trebui în continuare să le dăm curs, ar trebui să înțelegem că, mai ales în această lume de care vorbeam mai devreme, în care lanțurile de producție și aprovizionare se scurtează, capitalul local devine esențial și bursa de valori ar trebui stimulată și privită ca un pilon a rezilienței.

Nu știu dacă este cazul să avem așteptări ca acele comunicări politice să se facă în afara ședințelor de tranzacționare. Evident, nu cu același interes ca în Statele Unite care este comentat în ultimul timp, dar poate ar trebui să includem mai bine bursa în comunicarea și în deciziile politice sau atunci când le explicăm, pentru că bursa contează și va conta din ce în ce mai mult. Noi la ASF, cred că am reușit să nu avem, să nu-i spunem scandal pentru că e domeniul trecutului, sau nici o criză, nu majoră, nici o criză pe piață de capital în mai bine 10 ani și asta a presupus eforturi, resurse, nu întotdeauna așa generoase cum s-au văzut, cu probleme la atragerea de resurse specializate dinainte, cu un personal deficitar și un semnal serios de alarmă în momentul de față și trebuie rezolvat pentru că ține de stabilitatea sistemului financiar în ansamblul său.

Am reușit să păstrăm o piață ordonată, evident, împreună cu toate grupurile care activează în piață pentru că este un interes comun, convergem către același punct și asta a menținut încrederea. Încrederea este esențială în piață de capital pentru a dezvolta în continuare bursa, pentru a dezvolta în continuare economia, pentru că, așa cum spuneam, totul e la un pic distanță, inclusiv pentru români. Nu e greu să găsească povești de succes în Statele Unite și să le ignore pe cele din România care sunt și pot fi în continuare.

Cam atât. Am vrut să vă spun mulțumesc pentru ocazia de a avea această intervenție și mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi primi observațiile pentru că nu sunt o critică la adresa nimănui, evident. Mulțumesc.

Moderator: Mă aștept aici la mai multe întrebări. O singură precizare pentru că ați amintit și despre fondurile de pensii. Știți foarte bine câte discuții au fost pe marginea ordonanței care trebuia să reglementeze pilonul 2 de pensii și mă bucur totuși că am ajuns la o formulă echilibrată.

Ați amintit mai devreme și despre știința mai mult sau mai puțin a românilor în privința educației financiare. Din păcate, și asta o spun fără nicio rezervă, din păcate și în Parlament avem la unii colegi, nu vreau să fiu răutăcios, destul de puțină înțelegere a acestor instrumente financiare. Ne-am lovit de aceste probleme atunci când am discutat, am dezbătut acel jalon pe care trebuia să-l îndeplinim în privința aderării la OCDE, acel jalon care făcea referire la implementarea prevederilor în privința pilonului 2 de pensii.

Dar mă bucur că am ajuns la o variantă general acceptată. Nu e varianta cea mai bună și sper să rămână așa fără să existe, eu știu, mutarea graniței care definește un fond de pensii mai departe decât trebuie să existe un fond de pensii, adică să se ducă în zona de fond de capitalizare sau instrument financiar aflat la dispoziția cetățenilor. De asta voiam să precizez lucrul acesta și vă mulțumesc că ați amintit și de componenta aceasta.

Iulian Lolea: Pe domnul Păunescu, îl știu de ceva vreme, după o experiență de 12 ani în private banking, asset management, pe tot acest parcurs. În momentul în care am început eu, industria era cu totul alta.

Până acum s-au depus eforturi de educare semnificative și ce aș vrea să adaug, e că acum fiecare își trage spuza pe turta lui. Faptul că nu a existat nicio criză majoră, niciun eveniment nefericit în industria financiară, se datorează și sectorului, pentru că s-a profesionalizat foarte mult în ultimii 10-15 ani. Ce aș vrea să adaug referitor la punctul în care suntem, este că a fost foarte importantă educația.

Îmi amintesc că în momentul în care am început eu, acum undeva la 12 ani, încă era foarte greu să explici unor clienți ce înseamnă fonduri de investiții. Cu toții făceau trimitere la FNI sau la alte povești din trecut. Educația și educație sistematică, pe care atât ASF-ul și alte autorități, cât și mediul privat au făcut-o, a dat roade.

Pentru că, de curând, dacă ne uităm și la pilonul 3, s-a depășit un milion de participanți în fondurile de pensii. Numărul de participanți în fondurile de investiții, în special a celor cu componente de acțiuni, a crescut foarte mult. Și asta este un efect al educației.

Avem peste 400.000 de conturi active pe bursă. Acum, educația, fiindcă vin din zona patronală, trebuie să fie și în zona antreprenorilor. În zona companiilor mari, am văzut și în ultimul timp se vede o guvernanță corporativă mult mai bună.

Antreprenorii români au învățat de la multinaționale, au învățat de la companiile mari, însă, în zona companiilor mici, mai este de lucru. Cel mai bun exemplu este cel legat de accesul dificil la capital, care este în strânsă corelare cu decapitalizarea companiilor. Iar, din zona de educație, vedem cel mai recent exemplu, este cel de la finalul anului trecut, în care foarte mulți au retras dividende din companie, doar de frica acelei creșteri de la 10% la 16%, și asta le-a vulnerabilizat foarte mult companiile la începutul anului.

Vedem magnitudinea efectului, îl vedem în încasările bugetare, veniturile din impozitul pe dividende, pentru că au crescut cu procente bune, au crescut pentru finalul anului trecut. Așadar, trebuie ca această zonă de educație și efortul pe care îl depunem cu toții să fie consistent și să continue, pentru că este foarte importantă partea aceasta și vedem deja roadele în ceea ce privește industria de asset management și fondurile de pensii. Deși nu se văd efectele imediat, aici este de muncă pe termen lung, cred că trebuie să o facem și aici ar fi apelul meu să continuăm, și în special ASF-ul, pentru că până la urmă este autoritatea statului și are credibilitate, mai ales în rândul profesioniștilor din piața de capital.

Moderator: Domnule Crăciun, știu că sunteți pasionat de tenis. Ridic eu mingea la fileu. Activele de tip pilon 2, ca rezerve strategice de capitalizare, ar fi o soluție. Cum? Să finanțeze companii românești. Adică să depășească nivelul acela. Chiar vorbeați la un moment dat, îmi amintesc, în urmă, cu ceva vreme, nu știu dacă politicul a luat în seamă acea idee de a investi în infrastructură. Era o idee la vremea respectivă.

La fel am să lansez și pentru dumneavoastră și vă las să vă expuneți punctul de vedere. Poate, cine știe, o debirocratizare a listării firmelor de tech cu un fast track pentru aero. Ar fi o soluție, nu știu, întreb. Sunt chestiuni pe care le lansez.

Radu Crăciun: În ce privește oportunitatea investirii în infrastructură, o să vă rog să amânăm până la intervenția mea, care va fi exact pe această temă și n-aș vrea să anticipez…

Însă, privind într-un cadru mai larg, am fost în mod constant un avocat al creșterii universului investițional, al fondurilor de pensii, pentru că știm cu toții că, din păcate, bursa locală a devenit de ceva vreme mult prea mică pentru un ritm de creștere al fondurilor de pensii private de 10 miliarde de euro pe an. Deja suntem la 40 de miliarde, la sfârșitul anului probabil vom fi la aproape 50 de miliarde.

Deci e un ritm pe care în mod clar bursa locală nu are cum să-l acomodeze. Caz în care există două variante, nu sunt neauzite, neîntâlnite. Fie fondurile de pensii migrează în străinătate și investesc banii în străinătate, în piețe lichide, cu evaluări transparente, așa cum ASF-ul își dorește, sau încercăm să găsim canale de finanțare alternative ca să finanțăm, totuși, economia românească și nu economia altor țări.

Nu am o întrebare directă, este doar acea încurajare pe care, în tot cei opt ani cât am fost președinte la Asociației Pensiilor Private, am avut-o. Și anume, haideți să ne gândim cum diversificăm universul investițional al fondurilor de pensii, pentru că ceea ce a fost bun în ultimii, nici măcar nu zic 18 ani, în ultimii 15 ani, în ultimii 12 ani, nu mai este bun acum. Deci, cum facem pași mai departe? Și, sigur, e un dialog pe care, cum să spun, ASF-ul trebuie să fie parte din el, fără doar și poate, asta este menirea lui.

Dar, în același timp, cred că este nevoie și de o anumită deschidere pentru idei noi, care în alte state se practică. Adică, de-aceea, cu scuze de rigoare, rămân la părerea că nu e cazul să reinventăm roata. Adică e suficient să ne uităm în Croația, de exemplu, e suficient să ne uităm în Polonia, să vedem în ce investesc fondurile de pensii și, poate, ne inspirăm de acolo.

Pentru că, până la urmă, parametrul ăsta, volatilitate, el este specific și titlurilor de stat. Adică, dacă fondurile de pensii ar investi doar în titluri de stat, volatilitatea tot ar fi acolo. Deci, n-am rezolva prea mult din nervozitatea reală, pe care unii dintre participanți o au.

Dar, cred că, în final, ar trebui să găsim justul echilibru între siguranța investițiilor, pe de-o parte, dar, pe de-altă parte, și menirea fondurilor de pensii, care e duală, și anume, asigurarea unor venituri la pensionare, dar și aceea de a finanța și a stimula economia românească și nu economia altor țări.

Moderator: Îl salut și pe domnul Gemeneanu. Sunt convins că aveți ce să-l întrebați pe domnul Păunescu.

Andrei Gemeneanu: Bună ziua. Mă numesc Andrei Gemneanu. Sunt co-fondator și managing partner la un fond de private equity focusat pe piața din România. Se cheamă Morphosis Capital. Manageriem aproximativ 200 de milioane de euro în două fonduri.

Avem investitorii instituționali, IAF, IBRD, Banca Mondială, alături de care am reușit să mobilizăm o parte importantă de capital instituțional din afara țării și de capital privat atât din afara țării cât și din țară. În plus sunt președintele Ropea, asociația fondurilor de private equity și venture capital din România și sunt aici mai mult în această calitate, în calitatea de Ropea.

Vreau, iarăși neapărat ca o întrebare directă, dar doar cumva să aduc perspectiva hands-on a investitorului în discuție și să spun că, din punctul meu de vedere, trebuie să nu uităm că această piață de private equity poate fi un catalizator important al antreprenoriatului românesc și că, în esență, iarăși, ca să duc lucrurile într-o zonă concretă, pentru că altfel, un fond de private equity, un fond de venture capital, poate să sune abstract, dar în momentul în care, nu știu, o să mă gândesc la câteva exemple din industria noastră, în momentul în care un lanț de retail ajunge la 1800 de magazine cu acoperire națională și cu un supply chain care prioritizează și protejează producătorii români. În momentul în care un lanț de sănătate ajunge la acoperire națională și vine în completare și în susținerea sistemului public, în momentul în care un lanț de săli de fitness ajunge să aibă acoperire națională și să dea o soluție competitivă și civilizată în zona asta de fitness, în felul ăsta industria de private equity face ceva bun pentru economia noastră.

Și cumva trebuie să ne punem – evident că înțelegem cu toți riscurile, evident că înțelegem cu toții nevoia de reglementare, evident că înțelegem cu toții nevoia de guard rails, dar trebuie să nu pierdem poza asta, poza impactului.

Rata de creare de job-uri pentru companiile deținute de fonduri de private equity este de șapte ori mai mare decât media pe economie. Evident în momentul în care scalezi accelerat, evident în momentul în care construiești rețele în diferite sectoare care acoperă întreaga țară, evident că vei crea job-uri, evident că vei plăti taxe, evident că vei întoarce plus valoare în economie. Și atunci cumva invitația, și mă bucur foarte mult, poate asta trebuia să spun la început, mă bucur foarte mult pentru framing-ul pe care Cursul de Guvernare l-a dat discuțiilor de azi, în sensul de a mobiliza toți stakeholder-ii să găsim o soluție. Aici trebuie să fim cu toții de aceeași parte a baricadei, de partea antreprenoriatului românesc.

Moderator: Trebuie să expunem și problemele pentru a căuta soluțiile și asta e foarte important. Pentru a putea închide discuția, doar punctual, acum, domnule Păunescu vă lansasem două chestiuni pentru câteva răspunsuri scurte. Nu știu, poate s-ar schimba ceva pe legislație în materie de investiții pe bursă, poate că lucrurile s-ar schimba, un comentariu scurt pentru a trece la domnul Radu Hanga.

Cosmin Păunescu: E un subiect foarte interesant. Pot doar să fiu de acord că tot acest climat investițional trebuie privit în ansamblul său. Nu poate exista bursă fără companii aflate la început de drum, putem avea companii care se dezvoltă dacă n-avem private equity. Ar trebui, dacă s-ar putea, diminua din obligațiile de listare, nu știu în ce măsură, cred că sunt conforme cu practicile europene. Cred că pentru companiile de creștere să avem o simplificare. Cred că există întâlniri frecvente între cei care doresc să facă oferte publice și brokeri și colegii de la ASF care se ocupă de acest domeniu. Cel puțin personal, nu cred că legislația sau procesul administrativ să fie unul care să împiedice companiile să vină la Bursă.

Ce ar trebui să facem în continuare este într-adevăr să educăm oamenii să înțeleagă riscurile, să accepte volatilitatea. Nu cunosc discuțiile pe sectorul de pensii și limitele de investiții. Dar știu pentru că am fost parte la procesul de început al sistemului. Banca Mondială spunea să înființăm aceste fonduri pentru plata pensiilor dar și ca să dezvoltăm companiile locale. Deci banii aceștia din fondurile de pensii trebuie să rămână cumva în economia locală.

Mi-am pus personal de-a lungul timpului tot felul de întrebări: Oare putem să impunem limite minime de investiții în economia locală? Mă întreb dacă noi nu ne impunem singuri limite, pentru că am întâlnit persoane din business din vest care nu au nicio problemă să-și impună asemenea limite de investiții minime în economiile lor locale. Poate suntem noi câteodată mai pro-europeni decât europenii? Nu știu. Poate merită să vedem în ce măsură ar trebui să ținem banii mai mult aici.

În viitor s-ar putea simplifica accesul la mecanismele pieței, investitori instituționali versus investitori de retail: cerințe, obligații, transparență. Să privim instituțional pe private equity, mai departe ca un prim pas de aducere a companiile la cota bursei.

Și țin să-i mulțumesc și lui Iulian pentru sprijinul către ASF. Într-adevăr, am spus și eu că acele rezultate au fost obținute în comun cu piața și mai spun că un supraveghetor bun este un supraveghetor care nu ar trebui să apară legat de acțiunile sale. Deci, cu cât mai puține discuții despre companie, cu cât mai puține decizii de sancționare – pentru că nu le vrem nici noi, să știți că nu avem un plan, cu atât e mai bine pentru toată lumea. Înseamnă că lucrurile sunt într-un mecanism de autocorecție și, în general, acolo suntem ca piață.

Am făcut cu toții pași buni și cu toții conștientizam că reputația se pierde foarte ușor, indiferent de ce grup aparții, indiferent unde lucrezi, e bunul tău principal și ca om și ca profesionist. Și cred că acolo ne aflăm. Nu mai suntem ca acum 20 ceva de ani, când era totul distrus, CNVB, piață de fonduri, legislație n-aveam și ne întrebam cu toții pe unde să o apucăm.

Și uite că am reușit de la câteva zeci de milioane de lei să ajungem astăzi la zeci de miliarde de euro. Și n-a fost deloc simplu. Mulțumesc.

Radu Crăciun: Aș vrea să fac o precizare. În momentul de față, investițiile fundurilor de pensii private în România reprezintă 95%. Deci, după unele standarde politice, fondurile de pensii sunt cât se poate de naționaliste, nu de europene.

Cosmin Păunescu: Mă scuzați că intervin, dar vorbeam despre viitor. Spuneați ce ar trebui să facem pentru viitor.

Radu Crăciun: La 95% e suficient de mult loc ca să investim pe toate piețele, fără a crea distorsiuni, cred.

Cosmin Păunescu: Sunt cât se poate de pre-european. În toată cariera și activitatea mea. Numai că trebuie să vedem, câteodată, dacă nu ne impunem bariere mai multe decât alții și nu ne ignorăm piața locală și economia mai mult decât alții. Și n-am tras nicio concluzie, n-am emis verdicte, pentru că, efectiv, nu știu. E doar un subiect care merită studiat în comun de toți de aici.