Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan (foto), a purtat o serie de convorbiri telefonice cu liderii SUA, Iranului, statelor din Golf și din UE, în contextul atacurilor lansate de Israel și SUA, urmate de represaliile Teheranului, scrie presa turcă.
Regimul de la Ankara a transmis că nu se alătură niciunei părți implicate în conflict, iar președintele Recep Tayyip Erdogan a discutat, într-o primă fază, atât cu omologul său american, Donald Trump, cât și cu cel iranian, Masoud Pezeșkian.
„Suntem îngrijorați de atacurile care au încălcat în mod flagrant suveranitatea Iranului și au amenințat pacea poporului frate al Iranului. În același timp, considerăm inacceptabil faptul că Iranul a lansat atacuri cu rachete și drone asupra țărilor frățești din Golf, indiferent de motiv”, a declarat, sâmbătă, Erdogan.
Ulterior, el a continuat seria convorbirilor telefonice, discutând cu liderul Emiratelor Arabe Unite, șeicul Mohammed bin Zayed Al Nahyan, și cu prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman. În conversația cu acesta din urmă, Erdogan a avertizat că, dacă nu se intervine urgent, conflictul ar putea avea consecințe grave asupra securității regionale și globale.
Erdogan a discutat și cu emirul Kuweitului, șeicul Meshal Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah, precum și cu șefa Comsiei Europene, Ursula von der Leyen, reiterând că Ankara solicită tuturor părților să revină la diplomație și negocieri și este gata să sprijine eforturile de pace. Președintele turc a subliniat importanța unei coordonări strânse între Turcia și UE în timpul acestui proces.
Mizele Turciei în conflict
Având în vedere granița comună de peste 500 de kilometri cu Iranul și rolul său de mediator regional și membru NATO, Turcia resimte puternic impactul conflictlui, potrivit Atlantic Council. Experții grupului de reflecție identifică mai multe sectoare care ar putea fi afectate.
Afluxul de refugiați: Principala temere a Turciei este un val de migrație în masă. Cu peste 3,5 milioane de refugiați sirieni deja în țară, perspectiva ca sute de mii de iranieni (și afgani care locuiesc în prezent în Iran) să fugă spre granița turcă este considerată o amenințare existențială la adresa stabilității sociale.
Factorul kurd: Ankara este profund îngrijorată de faptul că un vid de putere la Teheran ar putea încuraja grupurile separatiste kurde. Mai precis, oficialii turci se tem că Partidul Vieții Libere din Kurdistan, sau PJAK (aripa iraniană a Partidului Muncitorilor din Kurdistan, sau PKK, desemnat ca organizație teroristă) ar putea obține autonomia în nord-vestul Iranului, creând un nou vid de securitate similar cu cel din nordul Siriei.
Poziția NATO: În calitate de membru NATO care găzduiește stația radar Küreçik și baza aeriană İncirlik, Turcia se află într-o poziție delicată. Deși furnizează infrastructură critică pentru Alianță, istoric a refuzat să permită utilizarea teritoriului său pentru atacuri ofensive împotriva vecinilor săi. Biroul prezidențial a anunțat că Turcia nu permite utilizarea bazelor pentru atacuri.
Securitatea energetică: Iranul furnizează în prezent aproximativ 15% din gazul natural al Turciei. Orice avarie a conductei Tabriz-Ankara sau oprirea exporturilor ar provoca o penurie imediată de energie și o creștere a prețurilor la încălzire și electricitate în restul lunilor de iarnă.
Presiunea inflaționistă: Turcia se confruntă deja cu o inflație semnificativă (aproximativ 31% la începutul anului 2026). Un război regional determină de obicei creșterea prețurilor globale la petrol; în calitate de importator de energie, deficitul de cont curent al Turciei s-ar putea adânci, iar lira ar putea fi supusă unei presiuni descendente suplimentare.
(Citește și: „LIVE / Atacul asupra Iranului – ziua a 3-a. Conflictul se extinde, după ce gruparea Hezbollah s-a alăturat Iranului și a lansat rachete spre Israel. UE anunță că se implică – Lider iranian: „Nu vom negocia cu SUA”. Donald Trump spune că ostilitățile ar putea dura 4-5 săptămâni”)
***
Urmărește-ne pe Google News
