Agricultura românească prezintă o competitivitate scăzută în raport cu competitorii săi europeni, cu o productivitate (valoarea adăugată per angajat) de 3-4 ori sub media UE, un salariu mediu orar de 3,02 euro (cel mai mic din UE), o fragmentare ridicată (2,88 milioane de exploatații în 2020) și irigații limitate (doar 5,4 milioane de hectare practic irigabile din 7,4 mil. ha potențiale), potrivit unui raport realizat de Concordia.
Fragmentarea excesivă a exploatațiilor agricole, cu o predominanță a fermelor mici de subzistență sub 1 hectar (dintre care 1,14 milioane, echivalentul a 40%, administrate de persoane peste 65 de ani), limitează mecanizarea (flota de tractoare este învechită cu peste 30 de ani), investițiile și accesul la piețe moderne.
Situația este cu totul alta în țări din regiune precum Polonia sau Ungaria, care au realizat balanțe comerciale pozitive prin consolidarea formelor asociative și integrarea verticală, notează autorii.
România s-a specializat în culturi de volum (cereale, oleaginoase), ocupând locul întâi în UE la suprafață porumb boabe (26,5%) și floarea-soarelui (23%), locul 4 la grâu și rapiță, dar cu producții inferioare (ex. cartofi: 14-18 t/ha vs. UE-27 35 t/ha).
Totodată, productivitatea este redusă în zootehnie (lapte/vacă: <4.000 litri/an vs. 8.000 în Danemarca/Franța), dar și procesare (carne: 8-10,4 mii euro/angajat vs Polonia 23-27,8 mii euro, Franța 47-57 mii euro).
Pe cale de consecință, raportat la deficitul general al României, deficitul comercial din agricultură a avut pondere de 10%.
La nivel regional, Polonia și Ungaria au înregistrat constant balanțe comerciale pozitive în aceste sectoare. Deficitul comercial agroalimentar a atins 3,3 miliarde euro în 2024, cu contribuții majore negative din importuri de preparate pe bază de cereale (255 mil. euro/an), băuturi (233 mil. euro/an) și conserve de legume-fructe (198 mil. euro/an), în timp ce exporturile de cereale și oleaginoase generează surplusuri.
Exemple de bune practici din alte state
Polonia se remarcă prin rețele solide de cooperative – responsabile pentru aproximativ 70% din colectarea laptelui – dar și prin extinderea contract farming-ului și a tehnologiilor agritech (drone, senzori, monitorizare digitală), care susțin producții ridicate, precum cele la mere (circa 32% din totalul UE).
Spania domină horticultura intensivă: în Almería, cele 33.000 ha de sere, irigațiile prin picurare și cele aproximativ 80 de cooperative generează un flux competitiv de exporturi de fructe și legume, inclusiv portocale și piersici, unde deține circa 90% din exporturile UE. Olanda rămâne lider european în tehnologia de seră și în utilizarea platformelor electronice de piață, cu randamente ridicate la cartofi (40–45 t/ha) și o balanță comercială agricolă puternic pozitivă.
Statele performante combină cooperative și organizații de producători pentru acces mai bun la inputuri și credite, folosesc irigații moderne (în Spania, picurarea aduce productivități ale apei de până la 12 ori mai mari), adoptă pe scară largă agritech (în Olanda și Polonia: GIS, senzori, drone), încheie contracte stabile cu procesatorii și aplică politici coerente de gestionare a riscurilor (asigurări, biosecuritate).
Sectorul procesării din România, puternic polarizat: o masă largă de firme mici cu relevanță redusă și câțiva jucători mari
Sectorul procesării alimentare are o structură puternic polarizat, mai exact, este caracterizat de o masă largă de firme micro și mici cu relevanță redusă. Competitivitatea și exporturile sunt susținute de un nucleu restrâns de întreprinderi mari și foarte mari, în special cele cu peste 250 de angajați, în timp ce IMM-urile rămân dependente de piețele locale și regionale.
Microîntreprinderile (0–9 salariați) reprezintă constant peste 70% din numărul de firme, dar impactul lor economic este marginal.
În schimb, productivitatea se concentrează în cadrul întreprinderilor mari și foarte mari, în special cele cu peste 250 de angajați, acestea angajând cea mai mare parte a forței de muncă și acumulează volumul de afaceri și valoarea adăugată. Media între 2008–2022 arată că firmele micro și mici au realizat sub 150 mii lei cifră de afaceri/angajat și sub 50 mii lei valoare adăugată/angajat, în timp ce întreprinderile foarte mari au depășit 450 mii lei cifră de afaceri/angajat și 120 mii lei valoare adăugată/angajat.
Aproape 60% din firme produc pâine și produse de patiserie / Produsele de bază (pâine, carne, lapte, ulei) domină piața
În 2023 existau în total 12.691 companii active în acest sector, însă distribuția lor era inegală pe coduri CAEN. Producția de pâine și produse de patiserie proaspete (CAEN 1071) se prezenta drept cel mai fragmentat sub-sector: număra 7.376 firme, adică aproape 58% din totalul firmelor din sectorul procesării alimentare. Acestea sunt în mare parte brutării locale și patiserii de mici dimensiuni.
În schimb, alte segmente înregistrau mult mai puține companii, precum fabricarea zahărului (CAEN 1081) cu doar 13 companii, iar fabricarea margarinei (CAEN 1042) cu numai 5 companii.
”Această structură neuniformă indică specializarea: unele domenii (precum panificația) permit existența multor producători mici, pe când altele (precum zahărul sau uleiurile) necesită investiții mari și sunt accesibile doar câtorva jucători”, notează autorii.
Cifra de afaceri totală a sectorului în 2023 a fost de aprox. 65,26 mld. lei (2,5% din cifra de afaceri națională).
Cu toate acestea, contribuția sub-sectoarelor diferă substanțial: segmentul de pâine și patiserie a generat circa 11,9 mld. lei (18% din veniturile sectorului), urmată de procesarea cărnii (10,9 mld. lei), fabricarea produselor lactate (8,1 mld. lei) și fabricarea uleiurilor și grăsimilor (7,4 mld. Lei). Aceste patru domenii însumează peste jumătate din cifra de afaceri a sectorului, indicând că produsele de bază (pâine, carne, lapte, ulei) domină piața.
Marjă medie de profit de 6,8%
În ceea ce privește performanța financiară, în 2023, profitul net total pe tot sectorul a fost de aproximativ 4,4 mld. lei, ceea ce corespunde unei marje de profit net medii de circa 6,8%.
În general, domeniile cu produse de bază înregistrează o concurență mai puternică și tind să aibă marje mai mici, în timp ce nișele sau producțiile specializate pot atinge marje superioare.
Spre exemplu, fabricarea uleiurilor și grăsimilor (CAEN 1041) a obținut doar 1% profit net din veniturile de 7,4 mld. lei, fiind cel mai scăzut nivel din industrie, sugerând costuri mari și prețuri volatile la materii prime (semințe oleaginoase) care comprimă profiturile.
De asemenea, procesarea cărnii (CAEN 1011) operează cu marjă redusă (4% profit net), dat fiind costurile ridicate cu materia primă și analizele de laborator.
În termeni absoluți, cele mai mari profituri totale se regăsesc în sub-sectoarele cu cele mai mari volume de afaceri. Panificația și patiseria (CAEN 1071), deși foarte fragmentată, a cumulat aprox. 1,3 mld. lei profit net, întrecând industria cărnii (aprox. 0,45 mld. lei) și a lactatelor (aprox. 0,50 mld. lei). Această situație poate fi rezultatul unei creșteri a eficienței sau orientare către produse premium (patiserie artizanală, produse de panificație cu valoare adăugată) care aduc marje mai bune.
Productivitatea muncii
Productivitatea muncii evidențiază, de asemenea, diferențe notabile între sub-sectoare, acestea fiind corelate cu tehnologia utilizată și scala producției. Media productivității sectorului este în jur de 474 mii. lei per angajat.
Analiza sub-sectoarelor arată faptul că prelucrarea și conservarea cartofilor (CAEN 1031) are cea mai ridicată productivitate, fiecare angajat generând în medie 2,9 mil. lei cifră de afaceri.
”Această situație poate fi rezultatul investițiilor în automatizarea proceselor de producție (fabrici de chipsuri sau cartofi congelați) și al concentrării producției la scară mare într-un număr redus de firme”, potrivit autorilor.
Valori foarte mari ale productivității apar și la fabricarea uleiurilor (2,83 mil. lei/angajat) și fabricarea zahărului (2,34 mil. lei/angajat), reflectând procese industriale ce pun accent pe capital (utilaje moderne, linii automatizate).
În contrast, sub-sectoarele care se bazează pe muncă și cele artizanale tind să aibă productivități scăzute. Cea mai mică productivitate se înregistrează la brutărie și patiserie (0,20 mil. lei per angajat) ceea ce sugerează preponderența muncii manuale și a firmelor mici cu volum redus.
”În general, acolo unde productivitatea tinde să fie redusă, marjele tind să fie mai mari (spre exemplu, brutăriile au profituri decente în ciuda productivității reduse, compensând prin prețuri locale și volum mare de unități), însă aceste firme mici pot fi vulnerabile la creșterea costurilor cu forța de muncă. Pe de altă parte, sectoarele cu productivitate ridicată operează adesea cu marje mici (ulei, zahăr), semn că eficiența rezultă din prețuri mai mici pentru consumatori într-un mediu competitiv global”, observă autorii.
Tipuri de companii
Campioane. În această categorie se regăsesc sub-sectoare în care se combină marje bune cu eficiență ridicată, precum fabricarea produselor din carne, prelucrarea fructelor și legumelor, fabricarea zahărului sau procesarea ceaiului și cafelei. Acestea includ atât piețe competitive (fructe, legume), cât și piețe concentrate (zahăr). Rezultatul este o categorie de „învingători” ai sectorului, fie prin nișe bine poziționate, fie prin controlul unor piețe-cheie.
Profitabile, dar ineficiente. Acest grup reunește sub-sectoare cu marje ridicate, dar productivitate modestă, bazate mai degrabă pe muncă manuală, precum fabricarea sucurilor de fructe și legume, înghețata, panificația sau preparatele omogenizate și dietetice. Piața este în general competitivă (ex: brutării, patiserii), dar marjele se obțin prin apropierea de consumator și prin produse premium sau de nișă (patiserie artizanală, produse pentru copii).
Eficiente, dar cu marje mici. Aceste sub-sectoare sunt puternic industrializate, dar se bazează pe marje reduse din cauza volatilității costurilor cu materiile prime, precum prelucrarea și conservarea cărnii, fabricarea uleiurilor și grăsimilor, fabricarea margarinei, laptele și brânzeturile și amidonul și produsele din amidon. Acestea operează în piețe concentrate, unde câțiva jucători mari controlează volumele, dar concurența internațională și costurile materiilor prime comprimă profiturile.
Vulnerabile. În anul 2023, un singur cod CAEN se încadrează: 1013 – Fabricarea produselor din carne (inclusiv carne de pasăre). Aceste este caracterizat de profitabilitate sub medie și productivitate scăzută. Această situație reflectă presiunea costurilor ridicate cu materiile prime, volatilitatea pieței și concurența intensă atât din importuri, cât și din partea procesatorilor locali integrați. În plus, sectorul este fragmentat, cu numeroși producători mici și mijlocii care nu beneficiază de economii de scară sau de integrare pe lanț. Restul sub-sectoarelor au reușit să evite dubla vulnerabilitate prin menținerea unei componente pozitive: fie profitabilitate, fie eficiență operațională.
Productivitate de peste trei ori mai redusă decât media UE
În ceea ce privește productivitatea, diferențele față de statele europene sunt vizibile.
La nivelul UE-27, valoarea adăugată per angajat a fost de 51,7 mii euro în 2021 și 54,4 mii euro în 2022, în timp ce în România nivelul a fost de numai 13,2 mii euro, respectiv 16,1 mii euro.
”Această situație indică un decalaj semnificativ, productivitatea muncii în România fiind de peste trei ori mai mică decât media europeană. În cifre absolute, România a generat 2,6 mld. euro valoare adăugată în 2022, adică doar 1,2% din valoarea la nivelul UE-27, în ciuda ponderii mai ridicate a sectorului în economia națională”, notează autorii.
Cifra de afaceri netă reflectă aceeași tendință, anume o creștere constantă la nivel european (de la 1.042 mld. euro în 2021 la 1.285 mld. euro în 2023), în contrast cu o evoluție volatilă în România, cu o creștere la 16,8 mld. euro în 2022 urmată de o scădere la 15,4 mld. euro în 2023.
Un element distinctiv îl constituie rata investițiilor în utilaje și echipamente pentru că în România se înregistrează o rată aproape dublă (22%) față de media europeană (12%), fapt ce sugerează un proces accelerat de modernizare, menit să reducă decalajul de productivitate.
”Per ansamblu, sectorul procesării alimentare deține o pondere mai importată din industria prelucrătoare în România decât la nivelul UE-27, însă contribuția la valoarea adăugată se menține la un nivel semnificativ mai mic. Astfel, la nivel național, sectorul este caracterizat printr-un rol economic relativ mai mare cu o productivitate structural scăzută, compensată doar parțial printr-un ritm mai ridicat al investițiilor în mijloace fixe”, notează autorii.
***
Urmărește-ne pe Google News
