INS a confirmat rezultatul preliminar surprinzător de 3,5% creștere economică pe anul 2013. Valoarea adăugată brută a fost încă și mai ridicată (+3,9%). Deși a marcat o performanță notabilă, nu agricultura a avut contribuția cea mai mare la creșterea economică ci industria, care a dat 70% din avansul înregistrat de Produsul Intern Brut.
(Citiți și: ”Motorul de creștere: Ce exportă, de fapt, România”)
Cu alte cuvinte, ponderea însemnată a industriei în structura economiei a contat mai mult decât sporul foarte consistent înregistrat în sectorul agricol. Sectorul informatic și de comunicații a contribuit doar cu o zecime de procent la creștere în timp ce construcțiile, comerțul cu ridicata și amănuntul și cel de intermedieri financiare și asigurări au diminuat fiecare cu câte aproximativ o zecime de procent rezultatul final.
De reținut, creșterea cu caracter excepțional din trimestrul patru înregistrată în agricultură (+38,2%) a avut, dincolo de vremea favorabilă, și un pronunțat efect de bază, dat de rezultatele semnificativ mai slabe din anul 2012.
Orecum suprinzător, rezultatul în volum al sectorului agricol a fost mai bun cu doar 4,2% în trimestrul IV 2013 față de trimestrul IV 2011. În plus, producția ramurii pe întreg anul 2013 s-a situat cu 2,7% sub cea din anul 2011.
Surpriza a venit din rezultatele peste așteptări din trimestrul patru din industrie ( care a marcat un ritm senzațional în trimestrul patru din 2013 față de trimestrul patru din 2012, și anume +12,6%), agricultură (+38,2%, și ea mult peste rezultatul înregistrat pe ansamblul anului, de +23,4%). Sectorul construcțiilor a reintrat, cei drept la limită, în teritoriul pozitiv iar cel informațional a marcat un avans consistent ( +5,2%).
(Citiți și: ”Mircea Coșea / Modelul economic românesc: de la ”liniar-vegetal” la ”capcana venitului mediu”)
Performanța din trimestrul patru a fost ceva mai bună decât pe ansamblul anului, deși a rămas negativă, și în cazul comerțului. În scădere au fost administrația publică și, mai ales, zona de intermedieri financiare și asigurări, care a cunoscut un recul important ( -6% în ultimul sfert al anului și -5,6% pe ansamblul lui 2013, cifre de natură să îngrijoreze din perspectiva finanțării activității pentru 2014).
Îmbucurător, trendul din comerțul exterior a arătat un avans pe trimestrul patru în raport cu datele totale ale anului 2013. De remarcat semnalul expandării considerabile a importurilor din ultimul trimestru și continuarea în ritm susținut a livrărilor la export, în condițiile prezumatului viraj dinspre cererea externă spre cea internă, prevăzut în 2014.
Formarea brută de capital fix s-a înrăutățit spre finalul anului, fapt evident din compararea datelor pe trimestrul patru și a celor pe 2012. Acesta ar putea fi un factor important în reașezarea în jos a previziunilor de creștere economică pe anii care vin, în pofida reintrării formării brute de capital în ansamblu pe plus în ultimul trimestru al anului.
Deși a mai recuperat pe final de an, consumul final efectiv a rămas cu ritmul de creștere mult în urma avansului înregistrat de PIB. Dacă se ia în discuție doar consumul propriu-zis al gospodăriilor, creșterea din ultimul sfert din 2013 a fost ceva mai consistentă ( +1,8% , ceea ce a contribuit la ridicarea până la +0,7% pe tot anul). Consumul administrației publice a fost în scădere.
Una peste alta, este de subiliniat că rezultatul PIB a fost dat de volumul superior de activitate, rezultatul în termeni consemat în termeni nominali fiind semnificativ peste așteptări. Respectiv, 631,1 miliarde lei față de cele 625 miliarde preliminate anterior. În schimb, deflatorul cu care s-a ajustat această valoare a fost în linie cu inflația consemantă de indicele prețurilor de consum, adică 4%.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
1.O crestere economica notabila, nu poate decit sa ne bucure si sa-i dorim continuitatea pe termen lung, odata cu atingerea unui indice si mai inalt, de 8-9 la suta pe an.
Asa cum arata autorul, investitiile straine, care asigura formarea bruta de capital, au cazut in 2013 in loc sa creasca, ceeace face ca pe termen mediu si lung, cresterea sa devina lipsita de fundamentele industriale si de servicii industriale.
2.Acest „minus”,face actuala crestere economica una conjuncturala, lipsind conditiile care sa majoreze in urmatorii ani, decolajul economic la 8-9 la suta pe an, pentru a merita titlul de „tigru economic”.In lipsa acestuia, nu putem ajunge din urma, nici macar tarile foste comuniste, in 8-10 ani.
Masurile economice capabile sa asigure crearea a 200-300 de mii de noi locuri de munca anual(si intreprinderile care sa le asigure), pentru ca in urmatorii 10 ani sa recuperam cel putin jumatate din cele 5-6 milioane de locuri de munca pierdute dupa 1990 nu se mai afla in zona „clasica”, a modelului bugetar de crestere economica.
Ele se afla in zona „paradigmei institutionale” a dezvoltarii economice, unica capabila sa aduca competitivitatea economica catre indicii 1-10, ca ai tarilor dezvoltate.
Romania nu mai atrage capital strain dupa 2008, datorita pierderilor financiare imense din epoca „banilor cu buletinul”, care a facut ca indicele de competitivitate/functionalitate economica de la care investitorii straini stiu ca transforma banii in obiective economce profitabile, sa „urce” catre 32-35.(Amintesc ca indicele de competitivitate este cu atit mai favorabil, cu cit „cifra” care-l reprezinta este mai mica – indicele actual 74, sugerind ca in fata dezvoltarii si bunei functionari a intreprinderilor, se afla „74 de grupuri de blocaje”, de toate felurile:administrative, fiscale, organizatorice, juridice,politice, coruptia, etc.)
In „vremurile fericite” de pina in 2009, investitorii aruncau cu banii oriunde gaseau oportunitati economice, chiar si in tari ca Romania, unde indicele de competitivitate era apropiat de cel actual 74, profud negativ.
In lipsa unui „proiect national” capabil sa aduca competitivitatea/functionalitatea economica catre indicii 32-35 in 2 ani,(insuficienta la indice 64 cum a cerut „Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei” in 2 ani), Romania sucomba economic, lipsindu-i grupele de „ingrediente” economice necesare dezvoltarii, apropiindu-se vertiginos si de limita maxima de indatorare externa.