Am crescut in perioada in care lozinca de baza a fost “cine are carte, are parte”. Clar ca nu era adevarata, pentru ca oricata carte aveai, daca nu aveai si “dosar”, ai fi ramas pe undeva in spate, avand totusi sansa sa-ti profesezi meseria invatata si sa supravietuiesti sperand la mai bine. Etimologia cuvantului intrat din limba germana (schmecker) nu are nimic in comun cu realitatile romanesti. Daca in germana schmecker-ul este omul “om cu gust – rafinat – cu nas fin”, in romana este aproape inversul – nici gust si nici rafinat, numai trăgând foloase, viclean, oportunist in majoritatea cazurilor, corupt, mincinos si hot.
Şmecheria este sincretismul ultimativ al societatii romanesti contemporane, ea trece barierele sociale, religioase, politice, culturale, etnice sau profesionale. Doctrina şmecheriei este bazata pe egoismul ultimativ, fara nici o consideratie fata de colectivitate – ei pot fi numiti “fraieri” daca esti un smecher suburban sau “turma” daca esti un şmecher intelectual, daca esti smecher politic termenul folosit este de “pulime“. Implementarea şmecheriei se face cu orice pret – minciuna, linguseala, prefacatoria. Şmecherul este intotdeauna serviabil superiorilor, va fi un absolut dictator fata de cei care-i sunt inferiori pe scala smecheriei pe care ascede.
Energia care misca aparatul şmecheresc este intotdeauna coruptia. Şmecherul da si primeste şpaga, traieste din diferenta dintre ce este platit si ceea ce este primit. Unde nu poate misca şpaga in bani gheaţă, şmecherul gaseste o cale sa fie de folos – construieste o casa de vacanta titularului sau aduce podele rosii din China; alteori proslaveste in scris sau verbal subiectul smecheriei. Din nefericire, şmecherii pot fi si inchiderea de dosare cu NUP, judecati strambe sau prescrierea faptelor “sub judice” – cand nu merge il face fugit pe subiect pana se vor “calma spiritele”.
Propagarea şmecheriei romanesti se face si prin inrudire. Creştineasca datorie a botezului sau a cununiei a devenit unealta inrudirii intre şmecheri. Cultul şmecheriei include aceste unelte eficiente pentru promovarea “familiei şmecheresti” si creerea de legaturi de indatorire “familiale”. De multe ori, familiile de şmecheri se amesteca şi prin casatorii, in care intotdeauna zestrea este furnizata de fraieri sau de turma.
Plata taxelor corecte sau indeplinirea datoriilor civice este numai pentru fraieri, şmecherii sunt scutiti de alti “şmecheri” aflati in sistem, legile facute pentru toti nu pot fi aplicate in cazul lor, pentru ca mde’ – şmecher spala şmecher si ambii cultiva şmecheria.
Odraslele şmecherilor sunt numite “beizadelele” şi sunt crescute pentru a deveni şmecheri din frageda copilarie. Şmecheria isi are gena ei sociala, care se propaga din generatie in generatie. Şmecherii nu sunt nici de dreapta si nici de stanga – ei nu sunt comunisti, socialisti, liberali, conservatori sau fascisti – şmecherii sunt doar şmecheri, care imbraca sau dezbraca infatisari diferite, conform bontonului social si al vremurilor in care traiesc. Din nefericire, imnul lor de glorie a devenit “Cantarea Romaniei”. Şmecherii mai mici sau mai mari s-au unit pentru propasirea şmecheriei.
Urmărește-ne pe Google News
