Comisia pentru industrii și servicii a făcut destul de multe ieșiri din Parlament cu membrii săi pentru a înțelege ce se întâmplă în economie și dificultățile care se confruntă industria românească, a spune Sandor Bende.
La o fabrică de mașini li s-a explicat că până în granița României trenul de marfă circulă cu 80 de km/h, aici este introdus și timpul de încărcare și descărcare, iar de la granița României până la fabrică depășește cu puțin 30 de km/h.
”Și productivitatea scăzută din această cauză și din cauza personalului mai puțin calificat se ajunge ca o unitate să coste cu aproximativ 100 de euro mai scump decât în orice altă țară. O unitate! Nu este mult, la un autovehicul de 30.000 euro, 100 de euro nu este mult. Dar dacă se fabrică 1.000 de vehicule pe zi, asta este zilnic 100.000 euro, este 2 milioane de euro pe lună și 24 de milioane pe an.
Și când se fac acele ședințe la nivel de grup și se spune că practic în România fabrica a avut o pierdere de 24 de milioane de euro și ce facem, atunci s-ar putea să ne trezim că rămânem fără această unitate de producție în România? Care este printre primii 5 cei mai mari contribuitori la bugetul de stat”, a precizat oficialul.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Economia românească a tehnologiilor de top: adecvarea companiilor la trendurile globale – atu-uri și oportunități”, organizată în 17 iunie de CursdeGuvernare.ro, la Parlamentul României – Comisia de industrii și servicii din Camera Deputaților – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.
Cele mai importante declarații:
- Este nevoie de o reindustrializare în România. Eu sunt optimist. Într-adevăr, trăim vremuri grele, dar așa cum se spune, vremurile grele nasc oameni puternici. Va trebui să ne punem mintea la contribuție, ce facem de aici încolo. România, din punct de vedere al strategiilor, nu stă rău – stă foarte rău sau nu stă deloc. Singura strategie pe care o are România, în momentul de față, adoptată de Guvern, este strategia pentru sport.
- Nu avem o strategie economică, nici o strategie energetică, cu toate că unele dintre ele ar fi fost jaloane PNRR. Deci să nu ne mirăm dacă banii din PNRR nu vor fi atrași în totalitate și așa mai departe.
- Avem foarte multe restanțe și, din această cauză, eu am o încredere că aceste lucruri, această situație economică grea în România în care ne aflăm, mai ales din punctul de vedere al industriei, va naște oameni puternici.
- Ce ne-a adus aici. În ultimii 30-35 de ani nu ne-am reformat și nu am făcut prea multe în ceea ce înseamnă învățământul. Concetățenii noștri care erau formați de mai de mult timp și erau meseriași la locul lor și erau profesioniști au fost nevoiți să plece din țară. O forță de muncă bine pregătită, în care România a investit foarte mult, a plecat. Aici nu mă refer doar la cea înalt calificată – vorbim și despre maiștri tehnicieni, efectiv meseriași sau chiar și necalificați care aveau o îndeletnicire pe care au primit-o de acasă, de la școală… Asta ne-a adus aici.
- Pe de altă parte, situațiile foarte rapid schimbătoare, instabilitatea, atât legislativă cât și de mai multe forme: (ea afectează) când vine vorba despre o afacere, despre o investiție, mai ales în industrie, unde recuperarea investiției are un termen lung. Nu vorbim despre un mic comerț, ca în anii 1990. (…) Lipsa infrastructurii rutiere (este un alt handicap), lucru extrem de important pentru o economie sănătoasă, lipsa infrastructurii feroviare care a ajuns să fie unde este deși am avut o infrastructură excepțională.
- Lipsa investițiilor: fondurile europene. Eu zic să facem o comparație între procentul de fonduri europene pe care îl avea țara la dispoziție și îl aveau și alte state la dispoziție, să vedem cât la sută din acele fonduri europene s-au dus către industrie, către economie, către IMM-uri. Am înțelege de ce stă Polonia unde stă față de România, în zilele noastre.
- Sunt de acord cu cei care spun că firmele din România, economia, nu trebuie să crească prin bani gratuiți primiți (de la stat). Dar dacă vorbim despre tema zilei de astăzi, despre tehnologiile moderne, despre o industrie modernă, despre productivitate înaltă, atunci nu avem cum să vorbim și despre fondurile pe care România nu le-a atras și nu le-a direcționat către economie, către industrie.
- Aici ar trebui să vedem ce facem și este un moment zero, ca să investim cât mai mult în cercetare. Există firme românești, și nu puține, care totuși fac și cercetare în colaborare cu unele universități. Deci exemple bune există, dar sunt puține. Ar trebui mai mult. Suntem aproape 20 de milioane de locuitori și avem o țară destul de mare. Nu suntem printre cei mici în Europa. Asta înseamnă că avem posibilități, că avem resurse. Aceste resurse nu trebuie să plece din țară, ci să rămână aici.
- Dacă acum 20 de ani era vorba doar despre salarii (ca avantaj comparativ) și într-adevăr, în Occident, în orice altă țară din România, se câștiga mult mai bine decât aici. Pentru aceeași muncă depusă, se câștiga mai mulți bani. Astăzi, acest lucru aproape că nu mai este valabil. Astăzi, în România, se câștigă bine. Nu zic că nu este loc de mai bine, dar se câștigă bine. Salariile sunt aproximativ la fel ca în restul UE. Aproximativ, să nu creadă cineva că e fix la fel.
- Dar, astăzi nu mai este suficient să ai un salariu decent. Dacă întrebăm tinerii ce doresc și pentru ce ar rămâne în țară, răspunsul lor e că doresc o viață de calitate. Acuma trebuie să vedem ce înseamnă pentru ei o viață de calitate, înafară de un loc de muncă. Ca să fac o paranteză: tinerii nu doresc neapărat un loc de muncă stabil. Din păcate. Asta este, s-a schimbat viziunea. Ei doresc să câștige niște bani ca săptămâna viitoare să poată să meargă undeva pentru o distracție. Trebuie înțeles și poate că ăsta nu trebuie să fie primul nostru scop, să schimbăm mentalități, ci ar trebui să fie să le putem asigura acest lucru.
- Cum și prin ce: printr-un transport public de calitate pe care din păcate nu prea îl avem în momentul de față. Asta înseamnă nu doar autostrăzi, ci căi ferate și trenuri. Ca cineva de la 100 de km distanță de Timișoara să poată să meargă la teatru duminică seara și să se întoarcă înapoi fără să fie expus unui risc pe șosele, ci să meargă liniștit cu trenul. Copiii acestor tineri, copiii familiilor din România să poată să crească într-un mediu decent și corect, să aibă activități extra-școlare de calitate, atât sportive, cât și de artă și așa mai departe. Asta își dorește toată lumea, ca copiii pe care îi au să crească într-un mediu cât mai bun, cât mai elevat. Este ceva normal, nu e o cerință prea mare. Este o cerință de secolul nostru. Statul trebuie să asigure aceste posibilități, să vină și să finanțeze săli de sport. Cu toate că acum s-ar putea să oprim toate aceste investiții. La fel, școli de artă, școli de muzică (au nevoie de finanțare). Nivelul de cultură, nivelul de învățământ va aduce, nu de pe o zi pe alta, ci peste 10-15-20 de ani va aduce o bunăstare (mai mare) în România.
- Și este posibil ca să eliminăm și aceste greutăți pe care le are România de câțiva ani, acest deficit bugetar pe care îl purtăm în spate. Dar fără o industrie, fără o economie sănătoasă, acest lucru, (bunăstare), bazat pe împrumuturi, nu poate să funcționeze. Cu asta trebuie să fim de acord cu toții. Trebuie să facem tot posibilul să eliminăm acest lucru, dar acest lucru nu se poate realiza fără un învățământ sănătos în România.
- Astăzi, această conferință ar trebui să fie despre învățământ, pentru că acesta este viitorul. Am pierdut teren foarte-foarte mult, am rămas în urmă față de SUA, față de Asia nici nu mai vorbesc. Nu trebuie să inventăm roata, ci trebuie să vedem ce au făcut alții și să facem investiții în cercetare ca să îi putem depăși sau să putem inventa lucruri noi cu care să fim competitivi pe piață. Pentru asta avem nevoie de o resursă umană excepțională, pe care eu consider că România o are. Dar toată lumea trebuie să pună mâna (să ajute), inclusiv noi, politicienii.
- Și trebuie să vorbim și despre energie: dacă vrem să fim competitivi și Europa dorește să fie competitivă pe piață, nu putem să avem politici care să ne aducă la o energie atât de scumpă, de 3-4 ori mai scumpă decât în SUA sau în China. Cu o energie scumpă, cu un preț de cost al factorului uman foarte ridicat, cu un randament al muncii scăzut, produsele din Europa și implicit produsele din România nu vor fi competitive pe piața mondială. Asta înseamnă că vom închide fabrici, vom trăi în sărăcie, vom trăi din împrumuturi. Nu asta ne dorim, nu de asta suntem aici. Eu așa cred și doresc tuturor participanților să găsim acele soluții și să punem pe masa Parlamentului acele soluții care să relanseze economia din punctul de vedere al învățământului, culturii și a industriei.
- România, ca stat, ca țară, nu trebuie să se implice direct în chestiuni economice, nu trebuie să construiască fabrici statul român, nu trebuie să creeze locuri de muncă direct. În mod indirect trebuie să se implice și să creeze teren fertil ca investițiile să prindă rădăcini în România.
- Dacă există predictibilitate, legislativă, financiară și de alte tipuri, dacă există infrastructură și resurse umane, rezultatele nu rămân deoparte. Cetățenii vor investi, nu trebuie să așteptăm să vină firme din străinătate, care desigur că sunt binevenite. Dar cetățenii noștri poate ar dori să devină întreprinzători și trebuie să îi sprijinim. Dar fără sprijinul fondurilor europene… Uiați-vă la cât la sută din totalul de totalul de 80 de miliarde de euro din PNRR și perioada de finanțare 2021-2027 și-a propus România să investească în industrie și IMM-uri și cât au investit polonezii. E o diferență care se vede în realitate.
Întrebare Alexandru Lăpușan, Zitec: Anul trecut este primul an după Revoluție în care fluxul de imigrație al românilor s-a inversat. Am avut mai mulți oameni care s-au întors decât au plecat și am văzut asta în zona unor meserii valoroase, pentru doctori, ingineri și așa mai departe. Este un lucru foarte bun. În condițiile acestea și având în vedere discuțiile care au loc în aceste zile, cum credeți că o taxare suplimentară, chiar sub numele… de exemplu taxa de solidaritate pusă pe oamenii valoroși, care aduc valoare în țara aceasta, ce impact credeți că va avea pentru țara noastră?
Răspuns:
- Cu siguranță un impact negativ. Acum trăim o perioadă foarte-foarte grea și deciziile nu sunt în mâna mea. Dar de un eventual eșec nu pot să fug nici eu pentru că și eu sunt politician. După câte știu eu și câtă economie cunosc – nu sunt economist – dar de obicei acele state au reușit pe termen lung o dezvoltare masivă au fost state care au avut un învățământ performant și au avut facilități de taxe. Acum, sincer, dacă taxele tot cresc, nesiguranța crește, valoarea forței de muncă tot timpul crește… Acestea nu sunt lucruri prielnice pentru investiții.
- Într-adevăr, și în zona de unde sunt eu, am observat acest lucru – sunt deja localități în care numărul populației a început să crească. Încet, puțin câte puțin, dar a început să crească. Au început să se întoarcă înapoi cetățeni de-ai noștri și acest lucru mă bucură pentru că se întorc cetățeni care au plecat cu un anumit suport de învățământ, au acumulat o anumită experiență și acum se întorc înapoi. Va trebui să facem tot posibilul să nu îi dezamăgim și să nu plece din nou și acest fenomen (de revenire în țară) să se amplifice sau măcar să rămână la acest nivel.
- Este un lucru îmbucurător și se vede că România totuși a început să facă ce trebuie, inclusiv săli de sport, case de cultură, să promoveze diferite activități extra-curiculare, există parcuri în foarte multe comune sau orașe mici, o posibilitate de recreere, să meargă la un meci de fotbal sau alte activități sportive, un concert, un teatru – este un lucru excepțional. Dacă lumea simte nevoia de așa ceva este minunat și este un lucru care trebuie întreținut.
Intervenție pe deficitul bugetar, strategie economică, trendul pozitiv economic de până acum și România în regiune, unde avem în continuare deficiențe structurale, în contextul declarațiilor secretarului de stat din Ministerul Economiei:
- Stăm bine, dar încă un bine și murim cu totul. Dar cum să nu mă uit la Bulgaria, care a trecut prin aceeași (poveste) Covid, este aproape la fel de vecin cu Rusia și război cât suntem noi, ori ei intră în zona Euro de la 1 ianuarie (2026). Este o chestiune de dorință socială, dar ei intră în zona euro. Ori noi ne confruntăm să reducem deficitul bugetar de la peste 9% la 7% din PIB și în următorii 7 ani să revenim cumva sub 3,5%.
- Un alt exemplu de dezvoltare: mandatul trecut, Comisia pentru industrii și servicii a făcut destul de multe ieșiri din Parlament ca membrii Comisiei să înțeleagă ce se întâmplă (în economie) și dificultățile care se confruntă industria românească. Nu dau nume, dar am fost la o fabrică de mașini (Ford Craiova – n.r.). Ni s-a explicat că până în granița României trenul de marfă circulă cu 80 de km/h, aici este introdus și timpul de încărcare și descărcare, iar de la granița României până la fabrică depășește cu puțin 30 de km/h. Și productivitatea scăzută din această cauză și din cauza personalului mai puțin calificat se ajunge ca o unitate să coste cu aproximativ 100 de euro mai scump decât în orice altă țară. O unitate! Nu este mult, la un autovehicul de 30.000 euro, 100 de euro nu este mult. Dar dacă se fabrică 1.000 de vehicule pe zi, asta este zilnic 100.000 euro, este 2 milioane de euro pe lună și 24 de milioane pe an. Și când se fac acele ședințe la nivel de grup și se spune că practic în România fabrica a avut o pierdere de 24 de milioane de euro și ce facem, atunci s-ar putea să ne trezim că rămânem fără această unitate de producție în România? Care este printre primii 5 cei mai mari contribuitori la bugetul de stat. Și rămânem și fără banii aceia…
- Deci atât de bine o ducem din punct de vedere statistic, doar că avem o problemă în realitate. Nu investim destul în economie din banii europeni. Nu îi atragem suficient, deci undeva este o vină a guvernanților. Dintotdeauna, cei care au guvernat, tot timpul – inclusiv UDMR-ul – ori îi cheltuim ori rămân acolo. Nu mai bine ar fi să îi cheltuim? Venim cu idei, mari strategii – 15 spitale… Avem nevoie. 200 de facultăți. Avem nevoie. Dar nu le facem.
- Doar 2 categorii reușesc să cheltuiască banii din fondurile europene foarte repede, la timp și util: este vorba despre întreprinzătorii mici și mijlocii, indiferent că e vorba de agricultură sau de construcții, întreprinzătorii cheltuiesc acești bani, iar apoi UAT-urile mici. Ei mereu reușesc să atragă fondurile, mai mult, nu e suficient pentru că orice apel de finanțare, în momentul lansării, nu ține mai mult de 10 minute – și banii au dispărut (au fost atrași – n.r.).
Intervenția cu privire la încasarea/neîncasarea de TVA:
- Trebuie să recunoaștem un alt aspect. Avem foarte multe produse cu TVA-ul scăzut. (…) Vorbim de medicamente, de foarte multe alimente, vorbim în construcții… De panouri fotovoltaice. Sunt foarte multe cu TVA-ul scăzut. În ce privește neîncasarea TVA, statul român are niște instituții care nu sunt alese, nu sunt autonome, și ar putea să își facă datoria.
Conferința s-a desfășurat la Parlament, la Comisia de Industrii a Camerei deputaților:
Partener instituțional:
Comisia pentru Industrii și servicii – Camera Deputaților, Parlamentul României
Parteneri:
Asociația Cronica Europeană
(Citește și: ”Live acum: Conferința CDG ”Economia românească a tehnologiilor de top: adecvarea companiilor la trendurile globale – atu-uri și oportunități””)
***
Urmărește-ne pe Google News
