Liderii financiari globali s-au reunit săptămâna trecută la Washington în căutarea unor clarificări privind ce ar fi necesar pentru a convinge administrația Trump să-și tempereze politica tarifară, dar și impactul pe care l-ar putea avea. Majoritatea s-au întors acasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri, scrie Reuters.
Mulți participanți la Reuniunile de Primăvară ale Fondului Monetar Internațional (FMI) și ale Băncii Mondiale (BM) au avut senzația că administrația Trump era încă divizată în ceea ce privește cererile adresate partenerilor comerciali afectați de tarifele generalizate.
Mulți oficiali sperau să discute cu oameni-cheie din administrația Trump
În timpul acestei săptămâni agitate, mulți miniștri de finanțe și comerț au încercat să se întâlnească cu secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, și cu alți oficiali-cheie din administrația Trump, fără succes. Cei care au reușit să obțină întâlniri au fost adesea îndemnați la răbdare. Ei resimt puternic presiunea timpului tot mai scurt rămas din pauza de 90 de zile acordată de Trump.
Niciun acord nu a fost finalizat pe parcursul săptămânii, cu toate că administrația Trump a anunțat primirea a 18 propuneri scrise și a unei serii complete de negocieri.
„Nu negociem. Doar prezentăm, discutăm despre economie”, a declarat ministrul de finanțe polonez, Andrzej Domanski. El a adăugat că a subliniat „cât de dăunătoare este această incertitudine pentru Europa, pentru SUA. De fapt, este dăunătoare pentru toată lumea.”
Avertismentele că tarifele – de 25% pentru toate importurile americane de vehicule, oțel și aluminiu și, în prezent, 10% pentru majoritatea celorlalte produse – vor provoca daune mari SUA și altor mari economii au fost în mare parte ignorate de oficialii americani.
„Știm că ei cred că nu va fi chiar atât de rău,” a spus Domanski. „Ei cred că este o durere pe termen scurt pentru un câștig pe termen lung. Și mi-e teamă că vom avea durere pe termen scurt și durere pe termen lung.”
Cele mai substanțiale negocieri ale SUA au fost cu Japonia și Coreea de Sud
Cele mai substanțiale negocieri comerciale ale administrației Trump din acea săptămână au fost cu Japonia și Coreea de Sud, însă rezultatele au fost neconcludente, Bessent menționând „discuții productive” cu ambele țări.
Țintele valutare specifice pentru yenul japonez nu au fost discutate, dar politicile valutare ale ambelor țări sunt așteptate să fie parte a discuțiilor viitoare, întrucât SUA consideră că slăbiciunea monedelor față de dolar reprezintă o barieră netarifară pentru exporturile americane.
FMI a avut o perspectivă ușor mai optimistă asupra impactului economic al celor mai mari tarife impuse de SUA în mai bine de un secol, reducând prognozele de creștere pentru majoritatea țărilor în Raportul său privind Perspectivele Economice Globale, dar evitând să prezică recesiuni – chiar și pentru SUA și China, dependentă de exporturi, care se confruntă acum cu tarife americane de 145% pentru multe bunuri.
Investitorii privați, mai pesimiști decât instituțiile financiare internaționale
Directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, a recunoscut că statele membre sunt îngrijorate de șocul de incertitudine care lovește o economie globală deja afectată de pandemie, inflație și războaie, dar a exprimat speranța că negocierile comerciale vor reduce tensiunile tarifare.
„Recunoaștem că există eforturi în desfășurare pentru a rezolva disputele comerciale și pentru a reduce incertitudinea”, a declarat Georgieva jurnaliștilor. „Incertitudinea este cu adevărat dăunătoare pentru afaceri. Prin urmare, cu cât norul acesta care plutește deasupra noastră va fi risipit mai repede, cu atât va fi mai bine pentru profituri, pentru creștere, pentru economia mondială.”
Mai mulți oficiali financiari au declarat pentru Reuters că șansele unei recesiuni sunt mai mari decât probabilitatea de 37% estimată de FMI, invocând prognoze ale sectorului privat.
Economiile emergente se tem de scoaterea de pe agendă a finanțării pentru dezvoltare
Reza Baqir, fost guvernator al băncii centrale din Pakistan, acum director în cadrul serviciilor de consultanță pentru datoria suverană la Alvarez & Marsal, a afirmat: „Pentru multe țări în curs de dezvoltare, mai ales din Sudul Global, există un sentiment real de disperare că agenda privind Finanțarea pentru Dezvoltare nu mai este o prioritate. Și cine va susține această dezbatere?”
Economistul-șef al Băncii Mondiale, Indermit Gill, a tras și el un semnal de alarmă cu privire la creșterea nivelului datoriilor pe piețele emergente, menționând că tarifele au provocat o încetinire accentuată a comerțului și a investițiilor străine directe, esențiale pentru creșterea țărilor în curs de dezvoltare.
El și alți oficiali ai Băncii Mondiale și FMI au îndemnat țările să-și reducă propriile tarife pentru a-și îmbunătăți perspectivele de creștere.
SUA nu se retrag din FMI
Factorii de decizie politică au răsuflat ușurați când Bessent și-a exprimat sprijinul pentru FMI și Banca Mondială, declarând că aceste instituții au „valoare durabilă”, deși a criticat „extinderea nejustificată” a misiunilor lor către domenii precum clima, genul și egalitatea.
În loc să se retragă din aceste instituții, așa cum propune manifestul politic republican Project 2025, Bessent a declarat că dorește să le reorienteze asupra misiunilor lor de bază privind stabilitatea economică și dezvoltarea, inclusiv extinderea finanțării energetice prin Banca Mondială și încetarea împrumuturilor către China.
Participanții la reuniuni, precum și piețele financiare, au fost încurajați de comentariile lui Bessent de la începutul săptămânii, potrivit cărora tarifele americane de trei cifre aplicate bunurilor chinezești (și viceversa) sunt nesustenabile, sugerând că un acord pentru reducerea lor ar putea fi realizat în curând.
Însă China a negat afirmațiile lui Trump că ar exista negocieri tarifare în desfășurare cu Beijingul, adăugând confuzie situației și oferind puține reasigurări delegațiilor țărilor prezente.
„Cred că majoritatea celor prezenți aici pleacă pregătindu-se pentru înrăutățirea perspectivelor economice”, a spus Josh Lipsky, fost consilier al FMI și acum director senior la Atlantic Council’s GeoEconomics Center. „Imaginea de ansamblu, atunci când faci un pas înapoi, este foarte îngrijorătoare.”
Erodarea încrederii în dolar, printre marile preocupări
Însă o mare provocare pentru țările dezvoltate în acest moment a fost recenta vânzare masivă de datorie americană și alte active denominate în dolari, ceea ce indică o erodare a încrederii în politicile economice ale SUA, a spus Lipsky.
Încrederea în leadershipul economic al SUA a fost motivul fundamental pentru care dolarul a obținut statutul de monedă de rezervă, a explicat el. Deși economia SUA este prea mare pentru a ignora dolarul în prezent, partenerii comerciali vor căuta alternative dacă această încredere nu va fi refăcută, a adăugat el.
(Citește și: ”FMI: Reformele UE, propuse și de rapoartele Draghi și Letta, ar putea adăuga cel puțin 3% la creșterea PIB. ECE ar putea câștiga 6-7% în plus la PIB dacă ar face reformele naționale”)
***
Urmărește-ne pe Google News
