Potrivit celui mai recent raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), publicat săptămâna aceasta, importurile de armament major de către statele europene au crescut cu 155% între perioadele 2015-2019 și 2020-2024, în timp ce fluxurile globale de armament au rămas practic neschimbate, scăzând doar cu 0,6%.
Scăderile înregistrate în toate celelalte regiuni au anulat practic creșterea livrărilor către Europa și America, potrivit datelor centralizate de Euractiv.
În același timp, marii exportatori europeni – Franța, Germania și Italia – și-au consolidat constant dominația în industria armamentului.
Europa navighează într-un peisaj de securitate în rapidă schimbare. Invazia Rusiei în Ucraina, combinată cu reînnoita îngrijorare la Bruxelles și în cadrul NATO privind autonomia strategică, a accelerat comerțul cu apărare. Continentul nu doar că livrează mai multe arme, ci și cumpără mai multe.
Rezultatul este o economie europeană de apărare care vorbește despre detensionare în conferințele de presă, în timp ce semnează contracte de miliarde de euro în spatele ușilor închise.
O afacere în plină expansiune
Statele Unite continuă să domine exporturile globale de armament, reprezentând aproximativ 43% din toate transferurile în perioada 2020-2024.
Următorul mare exportator este Franța, cu aproximativ 9,6% din exporturile globale în acea perioadă, urmată de Germania, cu aproximativ 5,6%. Împreună, Europa Occidentală și SUA reprezintă aproape 73% din exporturile globale.
Câștigătorii corporativi sunt ușor de identificat. În Europa, Leonardo din Italia, Thales Group din Franța și Rheinmetall și Airbus Defence & Space din Germania apar toate în topul celor 100 de companii producătoare de armament SIPRI. Ele constituie cei mai profitabili producători non-americani, topul mondial de o sută generând aproximativ 632 de miliarde de dolari în venituri din armament în 2023.
Raportările lor anuale sunt și mai directe: venituri record, comenzi record, contracte pe mai mulți ani care se întind până în anii 2030.
Unde ajung armele?
Destinațiile se încadrează în trei categorii principale.
Prima este Europa însăși. Ucraina, care se apără împotriva invaziei totale a Rusiei care a început acum aproape patru ani, a devenit cel mai mare importator de arme din lume în perioada 2020-2024, reprezentând un impresionant 8,8% din toate importurile globale.
Statele membre NATO din Europa s-au reechipat rapid, transformând continentul într-una dintre cele mai profitabile piețe de creștere ale industriei de apărare. Interesant, SUA au furnizat 64% din importurile de arme ale statelor NATO europene în perioada 2020-2024, față de 52% în 2015-2019.
A doua categorie o reprezintă achizițiile în creștere ale statelor din Asia și Orientul Mijlociu – în special India, Qatar și monarhiile din Golf – care reprezintă transferuri de mare valoare de avioane, nave și sisteme de rachete, chiar dacă totalul regiunii a scăzut cu 20% între 2015-2019 și 2020-2024.
Principalii exportatori europeni de armament major în perioada 2020–2024
În cele din urmă, a treia categorie este locul unde narativul european de pace se prăbușește.
Egiptul și Sudanul arată cum armele europene și aliate continuă să modeleze conflictele violente în ciuda reținerii oficiale. Egiptul – încă al optulea mare importator de arme din lume – a trecut la achiziția de nave de război europene care au reprezentat 65% din achizițiile sale din perioada 2020–2024, chiar dacă importurile sale totale au scăzut cu 44%. Sudanul este și mai clar: Amnesty International a documentat vehicule echipate de Franța și transportoare blindate fabricate în UAE folosite de forțele RSF în 2023–2024, în timp ce The Washington Post a urmărit drone și rachete care au intrat în conflict prin canale regionale.
Raportul anual 26 al Serviciului European de Acțiune Externă (EEAS) recunoaște că urmărirea utilizatorilor finali este „dificilă” din cauza lanțurilor de aprovizionare complexe și a confidențialității. Harta destinațiilor europene spune o poveste clară: armele continentului nu sprijină doar aliați; ele modelează conflicte, consolidează alianțe și alimentează cursele de achiziții de la Kiev la Doha și New Delhi.
Cei mai mari importatori de armament major în perioada 2020–2024 și principalele state furnizoare ale acestora.
Contradicția politică
Regulile de secret național, confidențialitatea comercială și subcontractarea între mai multe țări ascund imaginea reală. Rezultatul este un sistem în care guvernele își proclamă angajamentele pentru drepturile omului, în timp ce aprobă discret exporturi către state aparent incompatibile cu acea retorică, exemplificat de ridicarea recentă a Germaniei a interdicției de export de arme către Israel, ce urmează să intre în vigoare pe 24 noiembrie, notează publicația.
Industria europeană de armament este profitabilă, protejată și tot mai esențială pentru strategiile industriale naționale. Există și teama că reducerea exporturilor ar afecta locurile de muncă, economiile regionale și balanțele financiare, determinând guvernele să fie reticente la restricționarea exporturilor. În plus, atâta timp cât crizele geopolitice mențin cererea la niveluri extrem de ridicate, stimulentele de a închide ochii rămân puternice.
(Citește și: ”Studiu/ Modelul economic al ECE se schimbă fundamental pe fondul încetinirii creșterii salariilor reale: Investițiile – principalul motor. „Europenii din est vor câștiga economic din reînarmarea UE”.”)
***
Urmărește-ne pe Google News
