Acum o generație, polonezii primeau rații de zahăr și făină în timp ce cetățenii câștigau o zecime din ce câștigau germanii din vest. Astăzi, economia Poloniei a depășit chiar Elveția și a devenit a 20‑a cea mai mare economie din lume, cu o producție anuală de peste 1 trilion de dolari, scrie AP, într-o analiză pe tema progreselor înregistrate în ultimele decenii.
Este un salt istoric: Polonia a trecut de la ruinele economice post-comuniste din 1989-1990 la statutul de unul dintre liderii creșterii economice din Europa. Potrivit economiștilor, această transformare oferă lecții despre cum se poate aduce prosperitate oamenilor obișnuiți, iar administrația Trump a spus că realizările Poloniei ar trebui recunoscute prin invitarea țării la summitul Grupului celor 20 de economii (G20) care va avea loc mai târziu anul acesta.
Invitația de a participa la summitul G20 este în mare parte simbolică. Nicio țară invitată nu a fost promovată vreodată la statutul de membru deplin — acest lucru ar necesita un consens al tuturor membrilor — iar țările originale au fost alese nu doar după rangul PIB‑ului, ci și după „semnificația lor sistemică” în economia globală.
Creșterea medie anuală de aproape 4% din ultimele două decenii a fost posibilă datorită construirii unui cadru instituțional solid pentru afaceri
Dar gestul reflectă un adevăr statistic: în 35 de ani — puțin mai puțin decât durata de lucru a unei persoane — PIB‑ul pe cap de locuitor al Poloniei a crescut semnificativ, iar economia a evoluat rapid după aderarea sa la Uniunea Europeană în 2004, cu o creștere medie anuală de circa 3,8%, depășind semnificativ media europeană.
Un rol esențial în această ascensiune l‑a avut construirea rapidă a unui cadru instituțional solid pentru afaceri, inclusiv instanțe independente, o agenție anti‑monopol pentru a asigura concurența loială și o reglementare strictă a băncilor pentru a evita blocarea creditării.
Drept urmare, economia nu a fost preluată de practici corupte sau oligarhii, așa cum s‑a întâmplat în alte părți ale lumii post‑comuniste.
Deși un regim profund opresiv, comunismul a contribuit prin faptul că a dărâmat vechile bariere sociale și a deschis accesul la învățământul superior pentru muncitorii din fabrici și ferme, care înainte nu aveau nicio șansă. Creșterea învățământului superior post-comunism a făcut ca jumătate dintre tinerii din prezent să aibă diplome universitare.
„Tinerii polonezi sunt, de exemplu, mai bine educați decât tinerii germani”, a a comentat Marcin Piątkowski, de la Universitatea Kozminski din Varșovia, dar câștigă jumătate din ceea ce câștigă germanii. Aceasta este „o combinație de neînvins” pentru atragerea investitorilor, a adăugat el.
Polonia a beneficiat, de asemenea, de miliarde de euro în ajutor de la UE, atât înainte, cât și după aderarea sa la bloc, precum și de acces la piața unică europeană. Mai presus de toate, a existat un consens larg, dincolo de spectrul politic, că scopul pe termen lung al Poloniei este aderarea la Uniunea Europeană. „Polonezii știau încotro se îndreaptă”, spun economiștii.
În ciuda progresului, Polonia încă se confruntă cu provocări: o populație îmbătrânită, salarii medii mai mici decât media UE și întreprinderi mici și mijlocii care încă nu au devenit mărci globale.
(Citește și: ”Ponderea persoanelor cu nivel scăzut de educație, dublă în România, față de cea din Polonia – analiză UNSAR”)
***
Urmărește-ne pe Google News
