Convergența cu Europa Occidentală înseamnă mai mult decât o creștere care să anuleze diferențele de nivel de trai, dar care să ne păstreze pe actualele coordonate ca obiceiuri și mentalități.
Două statistici făcute publice de Eurostat demonstrează care este diferența de abordare între noi și lumea ceva mai civilizată.
E vorba, adică, de mentalitatea ”măsurabilă”.
De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere
Calitatea slabă a serviciilor oferite stat în mai toate domeniile în care este implicat, de la sănătatea publică și până la serviciile administrative este unanim recunoscută. Din păcate, nu prea vrea nimeni să își asume sarcina de a aduce cheltuielile publice la niveluri europene pentru ca să existe măcare premiza de a avea prestații publice la nivel european.
Dacă se face raportarea valorilor de la noi la valorile centralizate și prelucrate de Eurostat, se poate observa relativ ușor că, din start, dată fiind posibilitatea de a cheltui sume relativ la PIB, nici nu ne putem aștepta la vreo minune în aceste domenii , mai ales că majoritatea lor se situează chiar sub procentajul cheltuielilor per total (vezi tabelul).
Cu alte cuvinte, pentru a ne alinia la standardele europene în materie (în care intră, la nivelul mediei generale, inclusiv fostele noastre colege de bloc socialist și acum colege de bloc capitalist) ar cam trebui să majorăm cheltuielile față de actualul nivel unde va spre 50%. Implicit sumele strânse la bugetele statului tot cu vreo 50%.
Să avem cu toți de toate/Și de proastă calitate
Ce are mentalitatea cu impozitarea redusă prin prisma practicii europene dar poleită cu ștaiful pretențiilor de protecție socială pe banii nu se știe cui ?
La capitolul de condiții de viață avem cea mai bună explicație a situației în care ne aflăm. Capitol la care excelăm, ca fiind simultan și primii și ultimii între cetățenii din Uniune.
Se poate vedea că avem niște locuințe cu suprafețe vai de capul lor, media noastră fiind sub jumătate din cea europeană și mai puțin de o treime în raport cu recordul înregistrat în Cipru. Dar cea mai simpatică treabă este cea cu spălatul în propriile case. Unde suntem, de departe, cea mai penibilă națiune din Uniune și nu are rost ne supărăm pe cum ne spun unii vecini mai puțin binevoitori.
Degeaba avem noi case proprietate cu duiumul dacă nu suntem în stare să ne asigurăm și un minim de igienă la îndemână. Spre deosebire de nemți, unde regula de bază este spălatul și nu proprietatea. Pentru că proprietatea este un concept abstract, dar posibilitatea de a face un duș un concept cât se poate ce concret.
Optimul nu ține de extreme
Câtă vreme nu vom avea spiritul practic de a înțelege finalitatea unor acțiuni, transpusă în sistem de organizare care să încerce măcar să ajungă la un optim între banii dați și rezultate, ne vom mira veșnic de ce nu avem condiții în spitalele subfinanțate în care ne infectăm din cauza lipsei deja prezumate de igienă, cu efecte devastatoare la nivelul colectivității.
Optim, adică să facem în permanență un echilibru între sumele cheltuite și baneficiile obținute, Sumele date nu trebuie să fie cât mai mici posibil iar beneficiile visate cât mai mari, pentru că, pur și simplu nu se poate.
Așa cum nici acasă, în marea majoritate a cazurilor nu cumpărăm cel mai ieftin salam sau cea mai ieftină mașină, pentru a ne lamenta apoi că nu ne place gustul sau nu ne convine confortul, nici în materie de finanțe nu se poate și cu taxele mici și cu serviciile publice brici.
Urmărește-ne pe Google News
